Anulare act administrativ . Decizia 4821/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4821
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 03.11.2009 privind soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.692 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 03.11.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei inițial la data de 10.11.2009, ulterior la data de 17.11.2009.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr.692 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Doljs -a espins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
S-a reținut că prin Decizia nr.12346/24.04.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice S, s-a stabilit atragerea răspunderii solidare a reclamantei, asociat la L, în temeiul art. 27-28 din OG92/2003 privind Codul d e procedură civilă.
Instanța a reținut că prin înstrăinarea unui imobil deținut de societate de către administratorul societății și nedepunerea situațiilor financiare, reclamanta a acționat cu rea credință ascunzând organelor fiscale baza reală de impozitare precum și bunurile societății, provocând astfel insolvabilitatea constatată prin procesul verbal de insolvabilitate nr. 14082/25.07.2006 și aprobat în data de 20.09.2006.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație prin care a aratat că starea de insolvabilitate a societății a fost determinată de situațiile climaterice și calamitarea culturilor agricole, în legătură cu vânzarea bunurilor imobile ale societății stabilindu-se în urma cercetărilor penale efectuate nevinovăția sa.
S-a aratat, de asemenea, că antrenarea răspunderii fostului administrator se poate face numai în cadrul procedurii de lichidare judiciară, sub controlul judecătorului sindic.
Prin Decizia nr. 13699/26.05.2008, Administrația Finanțelor Publice Sar espins ca nefondată contestația formulată.
În motivarea deciziei s-a reținut că dispozițiile art. 27 și 28 din OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală prevăd răspunderea solidară și dispoziții speciale privind stabilirea răspunderii de către organul fiscal care va întocmi o decizie ce se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.
Referitor la vânzarea imobilelor societății instanța a reținut că procesul verbal de sechestru a fost întocmit în prezența reclamantei care a fost numită administrator sechestru, iar faptul că acesta nu a fost înregistrat la Biroul de Carte Funciară s-a datorat faptului că societatea nu a pus la dispoziția organelor fiscale actul de proprietate al imobilului sechestrat.
Atât vânzarea imobilului de sub sechestru cât și constatarea diferențelor prin raportul de inspecție fiscală, ca urmare a unor fapte de evaziune fiscală, au constituit argumentele pentru care s-a dispus atragerea răspunderii solidare.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța a reținut că prin încheierea nr. 244/21.09.2005 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei C SRL, iar prin sentința nr. 114/01.03.2006, admițându-se cererea lichidatorului judiciar SC L C, s-a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei.
Prin Ordonanța din 10.02.2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantei pentru infracțiunile prevăzute de art. 188 pct. 1 din OG92/2003, art. 244 alin. 2 și art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Pentru a emite această ordonanță Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovas -a stabilit că deși printr-un proces verbal încheiat în martie 2001 s-au stabilit mai multe obligații în sarcina debitoarei în sarcina debitoarei C SRL, nu a emis nici un titlu executoriu și nicio somație până la instituirea sechestrului executoriu la data de 27.03.2003. După instituirea sechestrului, pentru a-și acoperi deficiențele s-au emis mai multe titluri executorii și somații însă, fiind vorba de un sechestru nelegal instituit care nu a fost nici înscris în Cartea Funciară a imobilului, nu se poate reține în sarcina învinuitei săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetată, neputându-se susține că aceasta a indus în eroare în vreun fel cumpărătorii cu privire la existență vreunei sarcini.
De asemenea, din procesele verbale de predare primire încheiate la datele de 23.11.2000 și 29.09.2001, procesul verbal din data de 05.08.2002, chitanța de mână din 10.09.2002, facturile fiscale atașate la dosar și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1963/07.10.2004 de S, instanța a reținut că în intervalul 2000-2004 C SRL prin administrator și reclamantă sau numai prin aceasta din urmă, în calitate de contabil șef și asociat, a înstrăinat mai multe utilaje și un imobil aflate în patrimoniul acesteia.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a reținut că înstrăinarea utilajelor agricole și a mijloacelor de transport de bază precum și a sediului societății, necesare pentru desfășurarea lucrărilor agricole contractate în perioada 2000-2004 condus la încetarea activității și lichidarea societății.
În raport de aspectele reținute anterior instanța a constatat că acțiunea nu este fondată.
Astfel, potrivit art. 27 alin 1 lit. b din Codul d e procedură fiscală " pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidari cu acesta administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea și ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia".
De asemenea, potrivit art. 28 din același act normativ, în scopul stabilirii răspunderii persoanelor prevăzute de art. 27, organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt și de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză, decizia constituind titlu de creanță privind obligația persoanei responsabile.
Dispozițiile legale citate anterior, așezate în Titlul II, Capitolul I din Codul d e procedură fiscală intitulat " Dispoziții generale privind raportul de drept material fiscal" constituie dispoziții speciale aplicabile exclusiv în raporturile juridice de drept fiscal, independent de dispozițiile în materie de insolvență ale Legii 85/1996. De altfel, chiar art. 27 din Codul d e procedură fiscală se raportează la starea de insolvabilitate a debitorului în materie fiscală (" declarat insolvabil în condițiile prezentului cod") definită de dispozițiile art. 176 alin 1 din același cod ca fiind împrejurarea în care veniturile sau bunurile urmăribile ale debitorului au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată ori în care debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile.
Ca atare, având în vedere că atragerea răspunderii reclamantei în calitate de asociat la C SRL nu este condiționată de angajarea răspunderii sale în condițiile Legii 85/1996 și nici de emiterea deciziei în acest sens anterior închiderii procedurii falimentului și radierii societății din Registrul Comerțului, criticile formulate de reclamantă referitor la interpretarea eronată a dispozițiilor Codului d e procedură fiscală de către organele fiscale sunt nefondate.
S-au apreciat nefondate și motivele de nelegalitate invocate de reclamantă cu privire la forma deciziei prin care s-a stabilit răspunderea sa solidară, Decizia nr. 12346/24.04.2008 cuprinzând atât motivele de fapt cât și de drept avute în vedere la emiterea acesteia.
Tot astfel, au fost apreciate ca nefondate susținerile reclamantei și în ce privește îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii solidare.
Așa cum s-a reținut în raportul de expertiză întocmit în cauză, nu condițiile meteorologice nefavorabile și calamitarea culturilor agricole au determinat starea de insolvabilitate a societății debitoare, ci înstrăinarea mijloacelor de producție a acesteia și a sediului societății ce au pus-o în situația de a nu efectua lucrările agricole în termen.
Ori, în condițiile în care reclamanta a semnat în calitate de contabil șef al societății și asociat al a acesteia procesele verbale prin care au fost înstrăinate utilajele și mijloacele de transport ale societății, reprezentând societatea la încheierea contractului de vânzare cumpărare a sediului acesteia este neîndoielnic că la provocarea insolvabilității a contribuit în mod direct și aceasta.
În privința atitudinii subiective a reclamantei, având în vedere concluziile raportului de expertiză din care rezultă efectuarea eronată a operațiunilor de evidențiere în contabilitate a actelor de dispoziție efectuate cu privire la bunurile societății, prin scăderea acestora din evidența activelor cedate fără înregistrarea diminuării capitalului societății cu consecința și fără înregistrarea veniturilor din cedarea activelor societății, instanța a apreciat că în cauză este dovedită reaua credință a reclamantei la înstrăinarea acestor bunuri.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Dezvoltand in fapt motivele de recurs, reclamanta a aratat ca adevarata cauza care a determinat intrarea in faliment a SC SRL nu a fost vanzarea utilajelor agricole, ci calamitatile naturale care s-au produs in anii 2000-2002, fenomene atestate cu inscrisurile existente la dosar.
Utilajele agricole au fost instrainate de administratorul societatii, in contul participatiei la capitalul social al actionarilor, vanzarea fiind cauzata de lipsa banilor pentru achitarea semintei achizitionate de la SC SA
In ceea ce priveste valoarea utilajelor, recurenta a sustinut ca aceasta a fost supraevaluata de expert, intrucat utilajele au fost amortizate cu 4-5 ani in urma, iar din cauza lipsei banilor pentru piese de schimb si reparatii ar fi fost scoase din uz, ceea ce ar fi condus la aplicarea dispozitiilor art. 176 alin.1 fiscala.
Cod PenalIn ceea ce priveste predarea utilajelor catre SC SRL B, aceasta s-a hotarat de catre AGA prin procesul verbal din 04.12.1995, SC avand calitatea de asociat majoritar.
Cu referire la vanzarea imobilului indisponibilizat prin sechestru, recurenta a aratat ca acesta nu a fost legal instituit, iar pe de alta parte, instrainarea acestuia nu a fost de natura sa cauzeze insolventa societatii. Starea financiara precara a dus la imposibilitatea asigurarii unui paznic pentru cladire, care, de altfel, era foarte veche, intr-o stare avansata de degradare, fara fundatie, utilitati, curent electric si nici nu ar fi putut fi valorificata de
In ceea ce priveste intocmirea bilantului contabil, acesta a fost intocmit de reclamanta, insa lichidatorul judiciar al societatii nu l-a prezentat in instanta.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Litigiul de fata are ca obiect contestatia formulata de reclamanta impotriva deciziei de antrenare a raspunderii solidare a acesteia, in calitate de asociat la SC SRL, in temeiul art. 27-28 OG nr. 92/2003.
Contestatia formulata de reclamanta impotriva deciziei de antrenare a raspunderii solidare nr. 12346/24.04.2008 a fost respinsa de S prin Decizia nr. 13699/26.05.2008.
Investit cu solutionarea contestatiei reclamantei impotriva celor doua decizii, judecatorul fondului a constatat, in esenta, ca instrainarea utilajelor agricole, a mijloacelor de transport de baza si a sediului societatii, necesare pentru desfasurarea lucrarilor agricole contractate in perioada 2000-2004 condus la incetarea si lichidarea societatii SC SRL, iar efectuarea eronata a operatiunilor contabile de catre reclamanta demonstreaza reaua credinta a acesteia la instrainarea acestor bunuri.
Curtea apreciaza insa ca solutia pronuntata este data insa cu aplicarea gresita a legii, ceea ce face incident cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.
Cod PenalAvand in vedere prevederile art. 27 alin.1 lit.b din Codul d e procedura fiscala, Curtea constata ca aspectele care trebuie verificate in cauza sunt cele legate de instrainarea si ascunderea cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile din proprietatea persoanei juridice.
Contrar analizei realizate de tribunalul, Curtea apreciaza ca in cauza se impune verificarea doar a aspectelor imputate reclamantei de S, mai exact instrainarea imobilului indisponibilizat prin sechestrul 8228/27.05.2003 si nedepunerea situatiilor financiare prevazute de lege (bilant, balanta de verificare, declaratii) pe perioada 25.02.2005 si pana la declararea starii de insovabilitate, cele doua aspecte fiind de natura, in opinia DGFP D, sa conduca la starea de insolvabilitate a SC SRL.
Asadar, in ceea ce priveste instrainarea imobilului din, judetul D, aceasta operatiune a fost reala, materializandu-se prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1963/07.10.2004, imobilul fiind valorificat pentru pretul de 6.000 lei.
Faptul ca, anterior instrainarii, imobilul a fost indisponibilizat prin instituirea unui sechestru, iar reclamanta a fost numita administrator sechestru, nu este de natura sa afecteze valabilitatea operatiunii si nici sa atraga raspunderea reclamantei, cata vreme DGFP nu emisese nici un titlu executoriu si nicio somatie pana la data instrainarii.
De altfel, aceste aspecte au fost stabilite de Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova prin Ordonanta nr. 2625/P/2005 din 10.02.2006, care nu a fost atacata de DGFP
Pe de alta parte, instrainarea imobilului nu a fost de natura, prin ea insasi, sa conduca la starea de insolvabilitate a societatii, in conditiile in care, din inscrisurile existente la dosarul cauzei, rezulta ca in anii 2002, 2003 culturile agricole au fost calamitate in procent de 100% in primul an si 60% - 100% in cel de-al doilea, iar pe parcursul mai multor ani au fost instrainate mai multe utilaje agricole, avand la baza hotarari ale adunarii generale a asociatilor sau vointa proprie a administratorului social al societatii.
Referitor la nedepunerea situatiilor financiare pe perioada 25.02.2005 si pana la declararea starii de insolvabilitate, Curtea constata ca starea de insolvabilitate a societatii a fost constatata prin sentinta nr. 84 din 10.02.2005 pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia Comerciala in dosarul nr. 203/F/2004, prin care a fost admisa cererea creditoarei DGFP D, dispunandu-se deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoarea SC SRL. Prin aceeasi sentinta, a fost numit administrator judiciar SC SRL, caz in care raspunderea pentru nedepunerea situatiilor financiare nu poate fi retinuta decat in cazul administratorului judiciar, eventual a administratorului social, pentru situatia in care debitoarei nu i-a fost ridicat dreptul de administrare (pozitia de administrator social fiind detinuta insa de numitul si nu de reclamanta).
Potrivit inscrisurilor existente la dosarul cauzei si concluziilor expertului, ultimele situatii financiare au fost depuse de reclamanta la data de 31.12.2004, pentru luna ianuarie 2005 data depunerii acestor situatii fiind 15 februarie 2005, data la care societatea se afla in procedura insolventei.
Conchizand asupra celor expuse, Curtea constata ca niciuna din faptele imputate reclamantei nu au fost de natura ca conduca la insolvabilitatea debitoarei SC SRL, care a avut alte cauze, nefiind demonstrata nici reaua credinta a reclamantei.
Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca in speta este incident cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in conformitate cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, astfel ca, in temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, va admite recursul, va modifica sentinta recurata in sensul admiterii contestatiei formulate de reclamanta, cu consecinta anularii deciziilor nr. 13699/26.05.2008 si 12346/24.04.2008 emise de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.692 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Modifică sentința, în sensul că admite contestația, anulează deciziile nr. 13699/26.05.2009 și nr. 12346/24.04.2008 emise de
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 017 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Jud.-
Ex.2/18.12.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Laura
