Anulare act administrativ . Decizia 4822/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4822
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 03 2009 privind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - C și pârâta D în nume propriu și pentru ANAF- CONTRIBUABILI MIJLOCII D împotriva sentinței nr.829 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 03 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei inițial la data de 03.11.2009, ulterior la data de 17.11.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 829 din 15.04.2009, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - C, în contradictoriu cu pârâtele ANAF-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII D și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
S-a anulat în parte raportul de inspecție fiscală nr. 609/25.01.2008, decizia de impunere nr. 609/25.01.2008 și decizia nr. 95/20.06.2008, emise de către pârâte, cu privire la sumele de 137.346 de lei și 23.342 de lei.
S-au respins celelalte capete de cerere.
S-a reținut că prin decizia de impunere nr. 609/25.01.2008, întocmită în baza raportului de inspecție fiscală nr. 609/25.01.2008 - anexă a deciziei, emise de către Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii D, s-au stabilit impozitele și contribuțiile la care este obligată reclamanta -. - C, respectiv diferență suplimentară impozit pe profit în sumă de 59.956 de lei, accesorii aferente în sumă de 32.633 de lei și diferență taxă pe valoare adăugată în sumă de 3.592 de lei.
Împotriva acestora a formulat contestație reclamanta, înregistrată sub nr. 8.708/15.02.2008 la Direcția Generală a Finanțelor Publice D, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 95 din data de 20.06.2008.
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta - - C este întemeiată în parte și a fost admisă în această limită.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar precum și raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, în anul 2002 societatea reclamantă a încheiat contractul de concesiune nr. 3/31.05.2002 cu Administrația Domeniilor Statului, obiectul contractului constând în transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă, în suprafață totală de 2.657,84 ha, suprafață care s-a redus la 1.146,89 ha. datorită retrocedărilor care s-au efectuat ulterior.
În anul 2005 și 2006, reclamanta a înregistrat în contul 612 cheltuieli cu redevența datorată în baza acestui contract de concesiune, iar în urma controlului efectuat, organele de control au stabilit ca nedeductibilă fiscal cheltuiala cu redevența în sumă de 18.472 de lei înregistrată pentru 21 ha. pășuni și 142,68 ha. livezi, iar pentru anul 2006, s-a stabilit ca nedeductibilă fiscal cheltuiala cu redevența în sumă de 118.874 de lei înregistrată pentru 21 ha. pășuni, 298,32 ha. vie și 142,68 ha. livezi.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003,Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".
S-a constatat că aceste cheltuieli cu redevența, stabilite de către organele de control, sunt deductibile fiscal dat fiind că facturarea de către ADS B pentru întreaga suprafață de teren contractată, fără a se separa redevența pe categorii de teren, iar aceste suprafețe de teren au fost contractate pentru a realiza venituri impozabile. Prin urmare, și cheltuielile aferente, efectuate pentru întreținerea și exploatarea acestor suprafețe de teren, sunt deductibile fiscal.
Așadar, în ceea ce privește suma totală de 137.346 de lei - bază impozabilă - s-a reținut că în mod greșit a fost considerată nedeductibilă fiscal de către pârâte, astfel încât se impune anularea actelor administrativ fiscale prin care s-a stabilit diferență suplimentară de impozit pe profit aferentă acestei baze impozabile.
fiscal sunt și cheltuielile cu amortizarea activului înregistrate în contabilitate în anul 2005 în valoare de 23.342 de lei, deoarece activul,clădirea S", achiziționat în baza facturii fiscale, se încadrează în categoria mijloacelor fixe, așa cum este definită de art. 24 din Legea 571/2003, fiind corect înregistrate de către societatea reclamantă pe cheltuieli impozitul pe clădiri aferent anului 2006 în sumă de 7.882 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 249 alin. 1 din Codul fiscal.
Instanța a reținut că nu este întemeiată susținerea intimatei potrivit căreia înscrierea în cartea funciară a acestui imobil este o condiție obligatorie pentru dobândire dreptului de proprietate privată, întrucât obligativitatea înscrierii în cartea funciară a imobilului reprezintă o formalitate necesară pentru a face actul opozabil terților, potrivit art. 25 din Legea 7/1996.
Față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - - C, dispunând anularea în parte a raportului de inspecție fiscală nr. 609/25.01.2008, deciziei de impunere nr. 609/25.01.2008 și deciziei nr. 95/20.06.2008, emise de către pârâte, cu privire la sumele de 137.346 de lei, reprezentând cheltuieli cu redevența considerate nedeductibilă fiscal de către pârâte, și 23.342 de lei.
Instanța a respins celelalte capete de cerere, dat fiind că celelalte sume contestate de către reclamantă nu sunt deductibile fiscal, așa cum s-a arătat și în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză.
Astfel, în ceea ce privește TVA, s-a reținut că reclamanta - - a înregistrat, cu nota contabilă nr. 9/31.05.2006 pe cheltuieli suma de 14.356 de lei, reprezentând TVA aferent acestui import și 8.474 de lei reprezentând taxe vamale.
Dat fiind că aceste bunuri nu mai erau în evidența contabilă a societății reclamante și, deci, nu mai putea să contribuie la realizarea de venituri impozabile, potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003, acestea sunt considerate nedeductibile fiscal.
Pentru întreținerea plantației de vie societatea reclamantă a înregistrat în luna aprilie 2006 cheltuieli cu întreținerea acesteia în sumă de 18.908 de lei, pentru care a dedus TVA în sumă de 3.592 de lei. Deoarece în anul 2006 societatea reclamantă nu a realizat venituri de pe această plantație de vie și nu are documente justificative din care să rezulte că a fost calamitată cultura de de vie, rezultă că această cheltuială este nedeductibilă fiscal, fiind în mod legal considerată astfel de către organele fiscale cu ocazia controlului efectuat.
fiscal sunt și cheltuielile în sumă de 59.400 de lei pentru anul 2005 și de 29.700 de lei pentru anul 2006, înregistrate de reclamantă potrivit contractului de arendă nr. 3666/2004, dat fiind că aceste cheltuieli nu au fost înregistrate pe bază de facturi emise de către Academia Română. Așadar, aceste cheltuieli au fost înregistrate cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. 4 litera f) din Legea 571/2003, neavând la bază un document justificativ cum cere expres textul de lege menționat.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs atat reclamanta - -, cat si paratele ANAF - Contribuabili Mijlocii D si DGFP
Reclamanta - sa a criticat solutia de admitere in parte a contestatiei, sustinand in dezvoltarea motivelor de recurs urmatoarele:
Sub aspectul sumelor de 14.356 lei reprezentand TVA si 8.474 lei taxe vamale, apreciate de tribunal ca fiind nedeductibile, recurenta a sustinut ca solutia este data cu aplicarea gresita a prevederilor art. 21 alin.1 fiscal, intrucat sumele au fost platite in anul 2006 in temeiul unei hotarari judecatoresti, fapt care nu inlatura caracterul de cheltuiala deductibila, raportul juridic luand nastere la data efectuarii operatiunii de achizitionare de utilaje.
In ceea ce priveste arenda platita Academiei Romane, instanta a apreciat, de asemenea, in mod gresit ca aceasta este o cheltuiala nedeductibila intrucat nu a fost inregistrata pe baza unor facturi emise de institutia mentionata.
Recurenta a sustinut ca plata redeventei a fost facuta prin ordin de plata, in baza contractului de arenda incheiat cu Academia, operatiunea fiind inregistrata in contabilitate iar plata avand astfel un caracter real si legal.
Sub aspectul sumei de 3.592 lei reprezentand TVA aferenta lucrarilor de intretinere a plantatiei de de vie aflata pe terenul concesionat de la ADS B, contrar argumentelor tribunalului, aceasta reprezinta o cheltuiala deductibila, fiind efectuata in scopul obtinerii de venituri, conform art. 19 alin.1 din Codul fiscal, iar faptul ca societatea nu a obtinut venituri nu are relevanta, cata vreme scopul efectuarii lucrarilor a fost acela de a obtine venituri.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii in totalitate a contestatiei formulate.
Paratele ANAF - Contribuabili Mijlocii D si DGFP D au criticat solutia in temeiul art. 299-316.civ.Cod Penal, solicitand modificarea sentintei in sensul respingerii in totalitate a contestatiei cu consecinta mentinerii actelor administrative.
Sub un prim aspect, paratele au sustinut ca hotararea este data cu aplicarea gresita a legii intrucat au fost anulate acte cu privire la sume devenite baza de impunere suplimentara, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9.civ.
Cod PenalObiectul actiunii in contencios administrativ il poate constitui doar suma de plata stabilita printr-un titlu de creanta (decizia de impunere) si nu baza impozabila stabilita suplimentar, care nu reprezinta o obligatie de plata.
Au mai sustinut recurentele ca instanta de fond nu si-a motivat solutia de admitere in parte a contestatiei, marginindu-se sa preia concluziile expertului, cu toate ca acestea sunt vadit nelegale in ceea ce priveste obiectivele nr. 1 si 4 din raportul de expertiza.
Astfel, in ceeea ce priveste cheltuielile cu amortizarea mijlocului fix cladire S si cele reprezentand impozitul aferent acestui imobil in cuantum total de 31.224 lei, acestea au fost apreciate in mod gresit ca fiind deductibile, cata vreme reclamanta nu a indeplinit formalitatile legale referitoare la transferul dreptului de proprietate, potrivit art. 25 alin.1 din Legea nr. 7/1996, inscrierile in cartea funciara fiind opozabile tertilor de la data inregistrarii cererii.
Cu privire la cheltuielile cu redeventa datorata ADS in suma de 137.346 lei, recurentele au sustinut ca au fost acceptate la deducere toate cheltuielile efectuate in perioada 2005- 2006, in conditiile in care nu s-a facut nicio proba din care sa rezulte ca s-au facut cheltuieli cu intretinerea, ci doar cu redeventa sau ca aceste terenuri ar fi fost productive.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Referitor la recursul formulat de reclamanta - -, Curtea va retine caracterul fondat al acestuia pentru considerentele care se vor arata in continuare.
Astfel, in ceea ce priveste operatiunea de inregistrare in contabilitate ca si cheltuieli deductibile TVA in suma de 14.356 lei si 8.474 lei taxe vamale, Curtea constata ca aceasta operatiune este corecta, solutia pronuntata sub acest aspect fiind data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 21 alin.1 Cod fiscal.
Este real ca aceste sume au fost inregistrate in contabilitate in anul 2006, data la care nu se mai aflau in proprietatea societatii, insa sunt aferente importului de utilaje agricole efectuat in anul 1998, iar inregistrarea a fost facuta in anul in care au fost efectuate, in temeiul unei hotarari judecatoresti
Operatiunea de achizitionare a utilajelor a fost realizata in scopul realizarii de venituri in anul 1998, data la care a beneficiat de scutire de TVA si taxe vamale.
Sub aspectul solutiei date asupra cheltuielilor reprezentand arenda platita Academiei Romane, Curtea constata ca aceasta este data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003.
Cheltuielile mentionate se comun din 59.400 lei arenda aferenta anului 2005 si 29.700 lei arenda aferenta anului 2006, sume care au fost platite Academiei Romane prin ordin de plata in baza contractului nr. 3666/2004.
Textul legal la care se raporteaza instanta se refera la documente justificative, prin care se face dovada efectuarii operatiunii - "Cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ".
In cauza, insa, astfel de documente exista si fac dovada realitatii platii si a inregistrarii operatiunii in contabilitate, aspect recunoscut de expert dupa verificarea evidentelor contabile, avand caracterul de document justificativ, astfel cum este acesta definit de Legea nr. 82/1991, art.6 -"orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ".
Tot astfel, suma de 3.592 lei reprezentand TVA, aferenta cheltuielilor cu intretinerea plantatiei de de vie de 18.908 lei, este deductibila fiscal intrucat cheltuielile in suma mentionata au fost facute in scopul obtinerii de venituri, conform art. 19 alin.1 Cod fiscal.
Referitor la recursul paratelor ANAF - Contribuabili Mijlocii D si DGFP D, Curtea constata intemeiate in parte criticile formulate.
Astfel, in ceea ce priveste cheltuielile cu amortizarea mijlocului fix "cladire S" recurentele parate au facut aprecieri asupra caracterului nedeductibil al acestora ca urmare a neindeplinirii formalitatilor legale referitoare la inscrierea in cartea funciara, solutia fiind criticata pentru aplicarea gresita a prevederilor art. 25 alin.1 din Legea nr. 7/1996 si art. 24 alin.2 din fiscal.
Critica este insa nefondata. Conform art. 24 alin.2 lit.a din Codul fiscal, "mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: a) este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative"
Potrivit inscrisurilor existente la dosarul cauzei, imobilul in discutie a fost achizitionat cu factura fiscala nr. -/31.12.2005, fiind inregistrat in contabilitatea societatii reclamante.
Prin urmare, acest activ este un mijloc fix amortizabil, indeplinind conditiile prevazute de Codul fiscal, astfel incat atat cheltuielile cu amortizarea, cat si cheltuielile reprezentand impozitul aferent acestuia sunt deductibile fiscal, potrivit art. 24 alin.1 din Codul fiscal, context in care sunt fara relevanta formalitatile referitoare la inscrierea in cartea funciara.
De asemenea, cheltuielile cu redeventa datorata ADS, in suma de 137.346 lei, au caracter deductibil.
Procedand la verificarea evidentei contabile a societatii reclamante, expertul a constatat ca din suprafata de 1146.89 ha ( la care s-a redus suprafata concesionata, ca urmare a retrocedarilor), s-au cultivat cu grau 684,89 ha, 297,32 ha cu de vie, 21 ha pasuni si 143.68 ha livezi, concluzionand ca pentru anul 2005 veniturile realizate din valorificarea graului ( 684.89 ha x 4361kg/ha =2.986.805,29 kg) au fost de 1.224.590,16 lei, iar cheltuielile de 982.360,25 lei.
Cu privire la celelalte cheltuieli, acestea au fost aferente intretinerii si exploatarii terenului luat in folosinta de la ADS, fiind efectuate in scopul realizarii de venituri (art. 21 alin.1 din Legea nr. 571/2003), astfel ca sunt deductibile fiscal, nerealizarea veniturilor de pe terenurile cultivate cu de vie, pasuni, livezi nefiind de natura a schimba caracterul deductibil al cheltuielilor.
Curtea va mentine, asadar, solutia tribunalului sub aspectele analizate, criticile recurentelor nefiind fundamentate prin dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice evident constatarile cu caracter stiintific avute in vedere de instanta de fond.
Pe de alta parte insa, desi argumentarea solutiei este corecta, concluzia la care ajunge instanta, astfel cum este redata in dispozitivul hotararii - "Anuleaza in parte raportul de inspectie fiscala nr. 609/25.01.2008, decizia de impunere nr. 6009/25.01.2008 si decizia nr. 95/20.06.2008 emise de parate cu privire la sumele de 137.346 lei si 23.342 lei", este gresita, critica recurentelor fiind intemeiata sub acest aspect.
Sumele care sunt anulate in dispozitivul sentintei reprezinta baza de impunere suplimentara stabilita de organele fiscale, care nu reprezinta o obligatie de plata si nu poate fi anulata, ci doar obligatiile bugetare aferente acesteia - impozit pe profit si TVA stabilite prin decizia de impunere care a facut obiectul contestatiei de fata.
De asemenea, cererea de anulare a raportului de inspectie fiscala este inadmisibila, dat fiind ca, potrivit art. 109 alin. 1 Cod procedură fiscală, raportul de inspecție fiscală se limitează a consemna constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal, fără a cuprinde dispoziții susceptibile de a fi puse în executare, reprezentand un act premergator emiterii deciziei de impunere, iar potrivit art. 175 si urm. fiscala Cod Penal contestatia poate viza doar un titlu de creanta sau alt act administrativ fiscal.
Pentru aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 312 alin.1 cu referire la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursurile formulate de reclamanta - - C si paratele ANAF - Contribuabili Mijlocii D si DGFP D, va modifica sentinta in sensul admiterii in parte a contestatiei formulate de reclamanta.
- fi anulata decizia de impunere nr. 609/25.01.2008 și decizia nr. 95/20.06.2008 emise de pârâte sub aspectul obligațiilor bugetare - impozit pe profit, accesorii aferente și TVA în sumă totală de 96.181 lei, aferente bazei impozabile suplimentare de 374.725 lei.
- fi respinsa contestația formulată de reclamanta împotriva raportului de inspecție fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta - C și pârâtele D si ANAF- CONTRIBUABILI MIJLOCII D împotriva sentinței nr.829 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că admite contestația în parte.
Anulează decizia de impunere nr. 609/25.01.2008 și decizia nr. 95/20.06.2008 emise de pârâte sub aspectul obligațiilor bugetare - impozit pe profit, accesorii aferente și TVA în sumă totală de 96.181 lei, aferente bazei impozabile suplimentare de 374.725 lei.
Respinge contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Jud.-
Ex.2/17.12.2009
Jud fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Laura
