Anulare act administrativ . Decizia 488/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.488
Ședința publică din data de 24 martie 2009
Președinte G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr.42 pronunțată în data de 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județ D și pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, intimatul-reclamant și intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Curtea apreciază procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului reclamant, după care,
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată că procedura este legal îndeplinită, că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă și constând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3386/120/19.05.2008, reclamantul, a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice, solicitând fi obligați la restituirea sumei cuantum de 9247 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Mercedez Benz înmatriculat sub nr.-.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a achitat această sumă de bani la 05 februarie 2008 cu chitanța seria - 3A nr. -, taxă impusă potrivit art.214 din Codul fiscal; consideră reclamantul că această taxă i-a fost percepută nelegal și reprezintă un abuz, întrucât România, membră a Comunității Europene, nu respectă dispozițiile art.90 din Tratatul CE, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului și să procedeze într-un mod discriminatoriu cu produsele importate, față de cele interne.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru că taxa este prevăzută de art. 2141Cod fiscal, iar dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare este plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România; pe de altă parte nu există temei legal pentru restituirea taxei, care de altfel, a fost plătită benevol la recomandarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Prin sentința nr. 42 din data de 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Administrația Finanțelor Publice, și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 9247 lei reprezentând contravaloare taxă înmatriculare autovehicul, cu dobânda legală, calculată până la data restituirii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 9247 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Mercedes Benz cu chitanța seria - 3A nr. -/05.02.2008; autovehiculul, identificat cu nr. -R-, a fost dobândit prin cumpărare, conform comenzii și certificatului de înmatriculare partea a - II -a din RF Germania, fiind deja înmatriculat sub nr. GT-MT 1023, prima înmatriculare fiind efectuată la 5.04.2002, așa cum reiese din copia acestui certificat, depusă de reclamant la dosar; a reținut că la înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
S-a reținut că, deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității dinainte de aderare și că potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare; aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 9247 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantului.
Tribunalul Dâmbovițaa constatat întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că la data pronunțării hotărârii recurate erau deja aplicabile prevederile nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit, începând cu 1.07.2008 taxa de poluare, taxă ce intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. În baza ordonanței menționate a fost emisă Hotărârea de Guvern nr.686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008.
Recurenta menționează că procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule impune numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Cu privire la obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituția României, și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul, se arată că ea revine în exclusivitate Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, având în vedere partea finală a art. 148 alin.2 care prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea prevederilor tratatului de aderare, tratat care instituie obligația Statului Român, deci a organului competent - Parlamentul, de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul modificării în tot, iar pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteaptă eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr.42 pronunțată în data de 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județ D și pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 24 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
G - - - - -
Grefier,
- -
Red. / tehnored.
2 ex./31 martie 2009
ds.fond - Tribunalul Dâmbovița
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
