Anulare act administrativ . Decizia 494/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 494
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 aprilie.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.276/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C - S - SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - DIRECȚIA POLIȚIEI RUTIERE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul - recurent personal, asistat de avocat A, lipsă fiind pârâții - intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr.52/17.04.2008 reprezentând onorariu de avocat,și depune la dosar ca practică judiciară în materie o prezentare a Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel contra României.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.276/15.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C- a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului C-S - Serviciul Poliției Rutiere și Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Poliției Rutiere.
În considerentele hotărârii, tribunalul constată și reține:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2247/115/ 19.06.2007, reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C-S - Serviciul Poliției Rutiere și Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Poliției Rutiere solicitând:
- anularea,revocarea adresei nr.50978/06.03.2007 emisă de către Inspectoratul de Poliție al Județului C-S ca netemeinică și nelegală;
- anularea adresei nr.51431/06.04.2007 emisă de către Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Serviciul Poliției Rutiere ca netemeinică și nelegală;
- anularea adresei nr. -/22.05.2007 emisă de Inspectoratul general al Poliției Române - Direcția Poliției Rutiere ca netemeinică și nelegală;
- obligarea pârâților în solidar, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 coroborat cu art.1075 Cod civil, la plata despăgubirilor pentru daunele morale în cuantum de 50.000 lei, provocate ca urmare a reținerii permisului de conducere fără existența unui argument juridic, fiind pus în situația de a mă simți culpabil pentru o așa zisă contravenție pe care nu am săvârșit-o mai ales că la mijloc este vorba și de decesul unei persoane ca urmare a accidentului produs după cum recunoaște însuși numitul C datorită depășirii de către acesta a vitezei legale pentru tronsonul de drum respectiv;
- obligarea pârâtului J C-S - Serviciul Poliției Rutiere să-i comunice procesul verbal de constatare a contravenției care ar fi trebuit să stea la baza sancționării lui cu măsura complementară și anume reținerea permisului de conducere, iar în situația în care nu există un asemenea proces verbal de constatare a săvârșirii contravenției să fie obligat pârâtul să-i restituie permisul de conducere reținut abuziv de către organul de poliție.
În cererea sa reclamantul a arătat că in ziua de 24 decembrie 2006, în timp ce se deplasa cu mașina, cu soția și copilul său pe B-dul -. - -, a fost lovit din spate de un alt autoturism, marca BMW.
În urma acestui accident soția lui și-a pierdut cunoștința iar copilul său era în stare critică. De asemenea, a decedat o fetița de 2 ani iar mama acesteia a fost grav rănită.
Deși conducătorul autoturismului BMW a recunoscut în fața organelor de poliție că avea o viteză de peste 80 km/, intr-o zonă unde limita era de 40 km/, polițiștii i-au reținut permisul de conducere doar reclamantului, in baza art. 111.pct1 lit.c și art. 100 al.3 din OUG195/2002.
Urmare acestui fapt, reclamantul a cerut lămuriri C-S - Serviciul Poliției Rutiere, care prin adresa nr. 50978/2007 i-a adus la cunoștința că permisul de conducere i-a fost reținut în baza art.111 al.4 din OUG195/2004, potrivit căruia permisul de conducere al conducătorului de autovehicul implicat intr-un accident de circulație din care rezultă uciderea sau vătămarea corporală gravă a unei persoane se reține de către poliția rutieră doar dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulație dintre cele prevăzute de art.102 al.3, art 100 al.3 și art.101 al.3 din ordonanță.Prin aceeași adresă s-a precizat că permisul de conducere al lui C nu a fost reținut
deoarece în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit ca acesta nu a încălcat nici o regulă de circulație.
Nemulțumit, reclamantul s-a adresat din nou aceleiași instituții, cerând să-i fie comunicat procesul verbal de contravenție prin care i s-a aplicat măsura complementară reținerii permisului de conducere.
Prin adresa 51431/06.04.2007, i s-a comunicat reclamantului că nu i s-a întocmit proces verbal de contravenție, deoarece în cauză au fost efectuate cercetări doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.
În continuare, reclamantul s-a adresat cu o plângere prealabilă - Direcția Poliției Rutiere.
Și această instituție i-a comunicat reclamantului că permisul de conducere i-a fost reținut în baza art. 111 al.4 din OUG.195/2002.
Reclamantul a considerat astfel că este victima unei discriminări, deoarece doar lui i s-a reținut permisul de conducere, deși s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva amândurora, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, dar și victima unui abuz, întrucât măsura complementară a reținerii permisului trebuia să fie luată doar după încheierea procesului verbal de contravenție și aplicarea unei sancțiuni principale.
În acest sens, reclamantul a invocat art.180 al.1 din HG.1391/2006, conform căruia în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces verbal de constatare a contravenției și al.6 al aceluiași articol.
Astfel, reclamantul a considerat că în cauză există și un prejudiciu moral, fiind îndeplinite condițiile răspunderii reglementate de art. 998-999 Cod civil.
Inspectoratul de Poliție al Județului C- a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că la 24 decembrie 2006, pe Bd. -.- din Reșița s-a produs un accident de circulație soldat cu moartea unei fetițe de 2 ani și cu vătămarea corporală mamei.
Organele de poliție au stabilit din primele cercetări că accidentul s-a produs ca urmare a neacordării priorității de trecere de către reclamant autoturismului condus de C.
Drept consecință, s-a întocmit dosarul 34/P/2007, înregistrat la parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, în care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva celor doi conducători auto, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.178 al.1 și 2 și art.184 al.1 și 3 Cod penal. De asemenea,
reclamantului i-a fost reținut permisul de conducere, fără a fi necesară sancționarea lui contravențională.
Mai mult, reclamantului i-a fost eliberată o dovadă cu drept de circulație, cu posibilitatea de prelungire, astfel că dreptul său de a conduce nu a fost afectat.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat, la rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, deoarece reclamantul nu a precizat dreptul sau interesul legitim în care a fost lezat, în sensul art. 8 al.1 din Legea 554/2004.
De asemenea, pârâtul a arătat reclamantului că i-a fost reținut permisul de conducere în baza art.111 al.4 din OUG.195/2002, întrucât a fost implicat într-un accident de mașină soldat cu decesul unei persoane și rănirea gravă a alteia.
Pârâtul a precizat că celuilalt conducător auto implicat în accident nu i s-a reținut permisul de conducere, deși a depășit viteza legală de 40 Km/, deoarece legislația în vigoare la acea dată nu prevedea o astfel de măsură.
Totodată, pârâtul a arătat că adresa a cărei anulare o cere reclamantul, nu este un act administrativ în sensul legii 554/2004, iar art. 180 al.6 din Regulamentul de aplicare a OUG.195/2002 se referă la procedura de sancționare a contravențiilor.
Analizând dosarul cauzei, instanța reține că la 24 decembrie 2006, autoturismul condus de reclamant, a fost implicat într-un accident de circulație pe Bd.-.- din Reșița, accident care s-a soldat cu decesul unei persoane și rănirea alteia.
În urma acestui accident, reclamantului i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i eliberată dovada seria - nr.-/27.12.2006, cu drept de circulație de 15 zile.
Totodată, s-a întocmit dosarul 34/P/2007, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, în care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantului și lui C, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 al.1 și 2 și art. 184 al.1 și 3 Cod penal.
Prin adresa 50978/06. 03.2007, IPJ C-S - Serviciul Poliției Rutiere i-a adus la cunoștință reclamantului că lui C nu i s-a reținut permisul de conducere, deoarece nu s-a stabilit încălcarea de către acesta a vreunei reguli de circulație, iar prin adresa 51431/06.04.2007, a aceleiași instituții și prin adresa -/22.05.2007 a - Direcția Poliției
Rutiere s-a răspuns la petițiile reclamantului, în sensul că nu i se poate comunica un proces verbal de contravenție, deoarece nu a fost întocmit un astfel de proces. De asemenea, i s-a adus la cunoștință reclamantului că nu i se poate restitui nici permisul de conducere, întrucât în cauză se efectuează cercetări împotriva sa și a celuilalt conducător auto sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, iar restituirea permisului se poate face doar potrivit artr.113 lit. d și e din OUG.195/2002, în baza rezoluției sau ordonanței procurorului, ori a unei hotărâri judecătorești.
Organele de poliție sosite la locul accidentului au stabilit că reclamantul nu a acordat prioritate de trecere celuilalt autoturism, fapta prevăzută la art.100 al.3 lit. c din OUG.195/2002.
Este greșită susținerea reclamantului potrivit căreia măsura complementară a reținerii permisului de conducere nu putea fi dispusă fără încheierea unui proces verbal de contravenție și aplicarea unei sancțiuni contravenționale principale.
Astfel, art.111 al.4 teza a II-a din OUG.195/2002, în vigoare la data accidentului, prevede că permisul de conducere al conducătorului de vehicul implicat într-un accident de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală gravă a unei persoane se reține de către poliția rutieră dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulație dintre cele prevăzute la art.100 al. 3 sau art.101 al.3, iar potrivit al.6 al aceluiași articol, dreptul de circulație se poate prelungi din 30 în 30 de zile, pe toată perioada urmăririi penale, de către șeful poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta, la propunerea procurorului care efectuează urmărirea penală sau care exercită supravegherea cercetării penale, ori la propunerea instanței de judecată care soluționează cauza penală ori plângerea introdusă împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Totodată, art.113 lit. d și e din OUG.195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei, prevede că permisul de conducere se restituie titularului în baza rezoluției, sau, după caz, a ordonanței procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, respectiv în baza hotărârii judecătorești rămase definitive, prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul verbal de contravenție a fost anulat.
Din textele legale citate, rezultă că permisul de conducere poate fi reținut și în cazul săvârșirii unei infracțiuni, nu doar a unei contravenții.
Mai mult, art.95 al.1 din OUG.195/2002, în vigoare la data accidentului, prevede că încălcarea dispozițiilor ordonanței de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție, ceea ce înseamnă că răspunderea penală exclude pentru aceleași fapte răspunderea contravențională.
Din adresa 34/P/10.07.2007 a parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, instanța reține că împotriva reclamantului și a lui Caî nceput urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 al.1 și 2 și art. 184 al.1 și 3 Cod penal.
Întrucât, pentru regula de circulație încălcată de reclamant s-a început urmărirea penală, nu mai era necesară stabilirea faptei și prin încheierea unui proces verbal de contravenție, iar reținerea permisului de conducere se înscrie în dispozițiile legale citate.
Prin urmare, cererea reclamantului de anulare a celor trei adrese ale pârâților este neîntemeiată, după cum neîntemeiată este și cererea de comunicare a procesului verbal de contravenție și de restituire a permisului de conducere, restituirea putându-se realiza doar în condițiile art. 113 din OUG.195/2002.
Cât privește cererea de acordare a daunelor morale, aceasta are caracter secundar. Nefăcându-se dovada faptului principal, cauzator de prejudicii, cererea de acordare a daunelor morale este neîntemeiată, mai relevă instanța de fond și în consecință, în baza art. 95 al.1, 111, 113 din OUG.195/2002 și art. 1196 Cod civil, va respinge acțiunea.
Împotriva acestei soluții, in termen legal, reclamantul a declarat prezentul recurs solicitând modificarea ei în tot și admiterea acțiunii cu următoarea motivare în fapt și în drept.
Potrivit art. 304 pct.7 Cod procedură civilă coroborat cu art.6 paragraful 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului hotărârea recurată este nelegală deoarece pe de o parte instanța de fond și-a motivat hotărârea în mod contradictoriu într-un mod cu totul străin de natura pricinii și de interpretarea juridică care ar fi trebuit impusă în conformitate cu înțelesul textelor de lege pe care s-a sprijinit acțiunea dedusă judecății, Iar pe de altă parte prin emiterea acestei sentințe s-a încălcat în mod indeniabil dreptul la apărare așa cum îl definește Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca și câmp de aplicare atât în ceea ce privește garanțiile materiale cât și procedurale.
Hotărârea instanței de fond se axează în marea ei parte pe motive contradictorii în sensul în care amintește texte de lege, în speța art.111 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 respectiv art.113 lit. d și e din legea nr. 195/2002 care nu mai necesită nici un fel de interpretare ele fiind exprese, limitative, foarte clare,menționându-se în mod indubitabil faptul că:" permisul de conducere al conducătorului implicat în accident de circulație din care rezultă uciderea sau vătămarea gravă a unei persoane, se reține de către poliția rutieră doar dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulație dintre cele prevăzute de art.102 alin. 3; art.100 alin. 3; art. 101 alin. 3 din OUG nr. 195 Republicat".
Instanța de fond prin emiterea acestei sentințe nu face altceva decât să sfideze nu numai logica gramaticală a cuvintelor din text numai de ea înțelese.
Prin urmare, atâta timp cât articolul amintit subliniază faptul că permisul de conducere se poate reține de către organul de poliție doar în situația când acesta constată că s-a încălcat o regulă, o normă de circulație,este absolut de neînțeles cum instanța ajunge să interpreteze acest articol fără să coroboreze textele de lege cu normele metodologice care fac aplicabilitate ordonanței nr. 195/2002 și anume HG 1391/2006, art.180 alin.1 și 6 din HG nr. 1391/2006 rezumându-se doar la raportarea cu art. 95 din OUG nr.195/2002 care privește o cu totul altă stare de fapt.
Astfel, prin raportare la acest articol instanța de fond ajunge la concluzia că de fapt a fost sancționat cu o măsură complementară fără a fi sancționat cu măsura principală deoarece a încălcat dispozițiile ordonanței de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni și care sunt contravenții, deci după opinia instanței înseamnă că răspunderea penală exclude pentru aceleași fapte răspunderea contravențională.
De asemenea, prin emiterea sentinței nr.276/2007 instanța de fond i-a încălcat și dreptul la apărare așa cum este prevăzut și apărat de Constituția României cât și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Dreptul la apărare încălcat se rezumă la faptul că"necoroborând ordonanța de urgență cu normele metodologice la prejudiciat prin emiterea unei sentințe aberante emise prin fraudarea legii.
Astfel, dispozițiile art.180 alin. 1 din HG 1391/2006 sunt imperative cu privire la garantarea dreptului la apărare în sensul în care acestea dispun următoarele:" în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces verbal de constatare a contravenției ".
Deci legiuitorul prin acest text de lege a impus obligația agentului constatator tocmai a stopa abuzurile acestora, de a întocmi procesul verbal de constatare a contravenției, proces verbal care are o rubrică specială și anume observații unde potențialul contravenient își poate exprima punctul de vedere cu privire la legalitatea întocmirii acestui proces verbal de către organul constatator, prin înserarea acelei rubrici legiuitorul urmărind să garanteze dreptul la apărare.
Mai mult decât atât, în sprijinul depoziției lui vine și art. 180 alin. 6 din HG 1391/2006 care stipulează în mod indeniabil următoarele;" în cazul în care pentru fapta săvârșită se dispune ca măsură tehnico-administrativă reținerea permisului de conducere, odată cu încheierea procesului verbal de constatare(deci încheierea procesului verbal este obligatorie), agentul constatator eliberează și o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație".
Învederează că, instanța de fond în întreaga motivare a fost contradictorie atâta timp cât a ajuns să confunde instituțiile din dreptul civil cu cele din dreptul penal, culminând cu susținerea fără temei juridic expusă la fila 4 din cadrul considerentelor și anume"Totodată s-a întocmit dosarul nr. 34/P/2007 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantului".
Astfel, instanța de fond emite supoziții"afirmații fără acoperire legală prin expunerea unei situații contrare realității atâta timp cât urmărirea penală s-a început împotriva lui și a celuilalt conducător auto implicat în accident la câteva luni de la reținerea permisului de conducere, deci reținerea permisului de conducere s-a efectuat pe baza săvârșirii unei așa zise contravenții și nicidecum pe săvârșirea vreunei infracțiuni, mai mult decât atât, expertiza de la Laboratorul de Criminalistică T făcându-l culpabil pe celălalt conducător auto care a recunoscut că a încălcat regulile de circulație rutieră.
Potrivit art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, coroborat cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului paragraful 1, hotărârea instanței de fond a fost emisă cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, dând o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.
Întreaga jurisprudență a dreptului civil subliniază că,hotărârea unei instanțe este greșită nu numai dacă textul de lege este clar și interpretarea lui greșită(așa cum este în speța de față), dar și în cazul în care este obscur, deci susceptibil de interpretare, dar interpretarea dată nu este corectă.
Astfel, cum să fin în prezenta unei interpretări corecte a textelor de lege la care am făcut referire în cererea introductivă atâta timp cât instanța de fond judecă nu pe textele de lege în vigoare ci pe propriile propuneri de lege ferenda unde în opinia sa nu ar mai trebui întocmit procesul verbal de contravenție de către organul constatator.
Prin emiterea sentinței i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, mai arată recurentul, prin prisma faptului că nici situația de fapt nu a expus-o conform pieselor de la dosar denaturând-o,iar interpretarea textelor de lege la care a făcut referire în fundamentarea dreptului dedus judecății este cu torul eronată, refuzând să coroboreze prevederile OUG nr. 195/2002 cu Normele Metodologice de aplicare a acestei ordonanțe prevăzute de HG 1391/2006.
Cu privire la despăgubirile solicitate, consideră că este îndreptățit a le primi deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 - 999 cod civil sub aspectul prejudiciului moral, în acest sens învederând ca practica decizia ICCJ nr. 958/21.03.2005.
Analizând hotărârea recurată,prin prisma criticilor învederate și în temeiul prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține prin respingerea recursului, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă.
Sentința tribunalului nu încalcă dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, pentru că ea cuprinde atât motivarea în fapt cât și temeiurile juridice care au format convingerea instanței că acțiunea este nefondată, expunerea acestora fiind clară și conformă cu probele administrate.
Drepturile și garanțiile procesuale ale reclamantului recurent au fost respectate, respectiv realizate, nefiind găsite încălcări ale acestora pe parcursul soluționării cauzei, sau pe care reclamantul ori apărătorul ales de el, avocatul, să le fi invocat.
Recurentul nu cunoaște distincția netă dintre contravenții și infracțiuni, vechile reglementări privind stabilirea și sancționarea contravențiilor din legea 32/1968 definind la articolul 1 din lege contravenția, ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea și este prevăzută și sancționată ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor arătate în legea de față, iar prin noua lege privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 2/2001 la art. 1, înaintea definirii contravenției, se statuează că legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.
Cele două categorii de fapte, penale și contravenționale, sunt așadar guvernate de reguli distincte, ceea ce nu împiedică însă pe legiuitor să adopte reglementări cu referire la ambele categorii, cum este OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice,republicată în temeiul art. III din legea 49/2006 pentru aprobarea acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
În art.99-102, 105 din OUG nr.195/2002 sunt enumerate faptele care constituie contravenții cu sancțiunile corespunzătoare; - prin art. 117 se stabilește care sunt faptele ce conduc la imobilizarea unui vehicul, printre care și fapte de natură penală sau indicii că vehiculul respectiv face obiectul unei fapte de natură penală iar art. 95 delimitează contravenția de faptele ce reprezintă elementele constitutive ale unei infracțiuni din cele ce fac obiectul ordonanței și sancționează doar contravențiile.
Tot astfel, în privința textelor de lege care au format obiect de discuție în speță, invocate în recurs,sunt de reținut următoarele:
Art.111 din OUG 195/2002 conține reglementări asupra cazurilor în care se reține permisul de conducere, printre care, la aliniatul 4 este prevăzută reținerea permisului de conducere al conducătorului de autovehicul sau tramvai, implicat într-un accident de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală gravă a unei persoane, prin încălcarea unei reguli de circulație din cele prevăzute la art. 102 alin. 3 - când se eliberează dovadă înlocuitoare a permisului, fără drept de circulație și dacă regula încălcată este una din cele prevăzute al art. 100 alin. 3 și 101 alin. 3, dovada eliberatoare a permisului se eliberează cu drept de circulație pentru 15 zile.
Or, este indiscutabil că în speță reținerea permisului de conducere al recurentului reclamant a fost determinată de accidentul în care recurentul a fost implicat și din care a rezultat moartea unei persoane și vătămarea corporală gravă a altei persoane, conform prevederilor art.111 redate anterior, cu accent în cauză pe faptul reținerii permisului din motivul arătat, pentru care reclamantul a și acționat și nu pe accidentul în sine, obiect al altui dosar.
Nu are relevanță, sub aspectele generate de natura prezentei cauze, nici dacă au fost luate măsuri împotriva celorlalte persoane implicate în accident, faptele reclamate și consecințele acestora fiind de natură personală, precum nu pot fi comentate, din aceleași considerente, prezumția de nevinovăție, culpa, etc. invocate de recurent.
În sentința analizată,în raport de criticile recurentului este de reținut și că atât în actele administrative contestate cât și în motivarea sentinței, reclamantului i se indică modalitățile în care este posibilă restituirea permisului său de conducere, respectiv cele dispuse prin art.113 lit. d) sau e), justificat de faptul că, potrivit dovezii de la fila 26 dosar fond,emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița către pârâtul IPJ C-S, împotriva recurentului reclamant din prezenta cauză și împotriva altei persoane s-a început urmărirea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.178 alin. 1 și 2 și art. 184 alin 1 și 3 Cod penal, în dosarul nr. 34/P/2004 înregistrat la parchetul emitent.
Toate acestea evidențiază caracterul legal și temeinic al actelor a căror anulare se solicită în cauză ca și temeinicia și legalitatea sentinței recurate, prin care se respinge acțiunea având acest obiect, inclusiv cererea privind despăgubirile care sunt datorate doar în măsura dovedirii unei vătămări prin actele nelegale ale autorităților chemate în judecată și de asemenea, o soluționare corectă a fost dată petitului privind procesul verbal de constatare a contravenției care ar fi trebuit, în opinia reclamantului recurent, să stea la baza ridicării permisului de conducere ca o măsură complementară reținerii unei contravenții, când rezultă cu claritate din ansamblul actelor dosarului că nu a fost adusă în discuție existența vreunei contravenții care să atragă sancțiuni contravenționale principale și/sau complementare și necesitatea consemnării lor într-un înscris.
În consecință, în baza considerentelor de fapt și de drept redate, recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 276/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul,împotriva sentinței civile nr. 276/15.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
Prima instanță - Tribunalul C-S- Judecător,
Red.CV/ 02.07.2008
Tehnored LM - 03.07.2008
2 expl.
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
