Anulare act administrativ . Decizia 501/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 501/R-Cont
Ședința publică din 08 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în T,-, -.E,.6, județul A împotriva sentinței nr. 475/CA/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat în Soluționarea Litigiilor de Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul - pârâtINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A,cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul - reclamant personal și intimatul prin consilier - juridic, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței nr. 99278/16.04.2009, în sumă de 2,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 23 aprilie 2009, întâmpinare la recurs din partea intimatului - pârât.
Recurentul - reclamant depune la dosar note scrise, reprezentând răspuns la întâmpinarea intimatului și un borderou cu acte, cu exemplar care se comunică părții adverse.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Recurentul - reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de către instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimatul - pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar. Precizează că s-au depus la dosar înscrisuri care atestă faptul că recurentul-reclamant a luat la cunoștință de actul administrativ prin care a fost sancționat.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție A al MIRA, solicitând următoarele:
1.- anularea actului administrativ prin care la nivelul anului 1989 fost retrogradat din funcția de ofițer operativ I în ofițer operativ II;
2.- repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin diminuarea salariului în urma aplicării actului administrativ susmenționat;
3. plata unor daune morale în cuantum de 300.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la propriul dosar de ofițer, aflat în arhiva pârâtului, se află o mențiune privind un act administrativ prin care împotriva sa s-a luat următoarea măsură administrativă: "1989 - retrogradat din funcție pentru superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și controlul subordonaților".
Reclamantul a mai arătat că nu a cunoscut de existența acestei măsuri administrative, iar la data de 2.11.2007, a solicitat în scris pârâtului să îi răspundă la următoarele întrebări:
- numărul deciziei, dispoziției, ordinului în urma căruia s-a luat măsura administrativă susmenționată, la ce nivel de comandă, cine a semnat și data adoptării;
- dacă există materiale documentar în susținerea acestei măsuri administrative;
- dacă această măsură administrativă a fost notificată către persoana sa, conform Regulamentului Disciplinei Militare - art.63.
La data de 18.03.2008, pârâtul a formulat întâmpinare, invocând pe această cale excepția prematurității introducerii acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Totodată, a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, având în vedere că potrivit art.11 pct.2 din Legea nr.554/2004, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni prevăzut de alin.1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, data luării de cunoștință.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.475/CA din 13 octombrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității introducerii acțiunii, excepție invocată de pârâtul A și a respins acțiunea formulată de reclamantul; prin aceeași sentință a respins excepția prematurității acțiunii, excepție invocată tot de pârât.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârât, conform dispozițiilor art.137 alin.(1) din Cod procedură civilă, reținând următoarele:
Potrivit art.11 alin.(2) din Legea nr.554/2004: "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.(1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz".
În speță, din actele de la dosar, instanța de fond a reținut că reclamantul a lăsat să treacă aproximativ 19 ani până la promovarea acțiunii. S-a invocat împrejurarea de către acesta, că s-a aflat în situația prevăzută de textul de lege, în sensul că nu i-a fost comunicat actul contestat.
Acest fapt nu a fost reținut de către instanță, avându-se în vedere că reclamantul, însuși, a formulat contestație împotriva măsurilor luate prin ordin, contestație înregistrată sub nr.93732/18.04.1989 la orașului
S-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, instanța având în vedere că prin contestația susmenționată reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurentul-reclamant arată că instanța de fond a admis în mod nelegal excepția tardivității introducerii acțiunii, deși intimatul-pârât recunoaște, prin întâmpinarea depusă la termenul din 6.10.2008, că nu deține dovada comunicării actului administrativ atacat, or, potrivit normelor imperative din Regulamentul Disciplinei Militare, respectiv art.63: "pedepsele disciplinare pentru ofițeri se ordonă în scris prin corespondența adresată personal", această normă corespunde cu prevederile Legii nr.554/2004 - art.11 alin.2, care dispun că cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 1 an, de la data comunicării actului; art.65: "ordinul scris se înmânează ofițerului pedepsit disciplinar, care semnează de luare la cunoștință, specificând data și ora de primire", această normă corespunde cu prevederile Legii nr.554/2004 - art.11 alin.2, care dispun că cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 1 an, de la data luării la cunoștință. Susține că instanța de fond nu a observat că aceste norme de procedură sunt imperative, de strictă interpretare, nefiind permisă aplicarea lor prin analogie altor situații, decât cele pe care le reglementează, afară de cazul în care legiuitorul prevede în mod expres o altă posibilitate.
Recurentul-reclamant susține că instanța de fond a procedat, în mod nelegal, la substituirea normelor legale invocate mai sus, considerând greșit că dacă a formulat contestație împotriva măsurii administrative la data de 18.04.1989, de atunci curge termenul pentru a formula acțiune în justiție, refuzând solicitarea sa ca intimatul să prezinte dovezi cu privire la comunicarea actului administrativ atacat.
Susține că actului administrativ nu i-a fost comunicat niciodată și nici nu a semnat de luare la cunoștință, deci termenele prevăzute de Legea nr.1/1967 - art.3 alin.ultim și termenele prevăzute de Legea nr.554/2004 - art.11 alin.2, nu au început să curgă și acțiunea sa în justiție nu este tardivă; actul administrativ din speță a avut caracter secret, în urma intervenției instanței s-a procedat la desecretizare și pentru prima dată, a luat cunoștință în mod direct de Ordinul nr.063/15.04.1989, la data de 11.06.2008, când a fost depus la instanță de către intimat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul trimiterii cauzei spre judecare la instanța de fond.
Recursul formulat de reclamant nu este fondat.
În mod legal, prima instanță a admis excepția invocată de pârâtul A și a respins acțiunea, ca tardiv introdusă, reținând că potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, de la comunicare, prevăzut la alin.1 al acestui articol, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz, iar reclamantul a lăsat să treacă aproximativ 19 ani până la promovarea acțiunii.
Nu poate fi primită susținerea recurentului-reclamant, în sensul că actul contestat nu i-a fost comunicat, așa cum se prevede în art.63 și art.65 din, că instanța de fond nu a observat că normele de procedură sunt imperative, de strictă interpretare și că nu este permisă aplicarea lor prin analogie altor situații, decât cele pe care le reglementează, afară de cazul în care legiuitorul prevede în mod expres o atare posibilitate, altfel, s-ar ajunge la o substituire a unor dispoziții legale.
Prin raportul nr.93732/18.04.1989 (fila 20 dosar fond), recurentul - reclamant a recunoscut că luat cunoștință de măsura luată de a fi trecut într-o funcție inferioară decât cea pe care o deținea, astfel că nu mai poate pretinde că actul contestat nu i-a fost comunicat și că, pentru prima dată, a luat cunoștință de acesta la data de 11 iunie 2008, în urma desecretizării ordinului respectiv.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr.475/CA/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal, intimat fiind pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./1.06.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
