Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 5096/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5096
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. J, împotriva sentinței nr.1893 din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Tg. J și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 1893 din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondată, excepția invocată de către pârâtă.
Admite acțiunea formulată de către reclamantul, domiciliat în com.Bălești, sat, jud.G în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, cu sediul în Tg-J, str. -, jud.
Anulează actul administrativ-fiscal nr.-/ 26.02.2009 emis de pârâta Tg-
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2.837 lei cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art.148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din al.2 menționat.
Dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene invocate de reclamant, prevăd că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
Drept urmare, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele revenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Cu referire la reglementarea internă, se reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii 343, prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice.
Ori, potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.2141din Codul Fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare opri de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Se constată că diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Potrivit principiilor dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin. 2 și 4 din Constituție, reținem supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (1) din Tratat și concluzionăm că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Drept urmare a efectului direct a art.90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141- 2413din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Pe cale de consecință, neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 4.859 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sub obligatorii pentru și pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Rezultă că art.90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel, reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în anul 2008.
Se va înlătura ca nefondată excepția formulată pe cale de apărare de către pârâtă, privind inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că reclamantul a urmat procedura specială prealabilă și termenele de contestare prevăzute de dispozițiile Codului d e procedură fiscală ce reglementează modalitatea de restituire.
În contextul actual, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are un alt mod de calcul și o altă destinație și per a contrario, menținerea ca legală taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, ar fi contrară principiilor de guvernează instituția aplicării în timp a legii, precum și a principiilor ce guvernează procesul civil, în general, și procesul de contencios administrativ, în special. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție și art.1 din codul civil.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată de față, raportat la considerentele menționate anterior.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă, ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, nu poate fi reținută deoarece taxa de primă înmatriculare are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum aceasta este definită la nivelul anului 2008, prin apariția OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Așa cum s-a expus anterior, noua taxă de poluare instituită prin nr. 50/2008 este discriminatorie având o sferă de aplicabilitate restrânsă ce taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008 potrivit criteriilor alese, aceasta însă având caracter discriminatoriu, aplicându-se diferit unor situații juridice identice, iar față de dispozițiile art. 148 al. 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar, principiu ce se regăsește de altfel așa cum s-a expus anterior în art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe.
Pe de altă parte, raportat la înscrisurile invocate de reclamant în dovedirea cererii, respectiv chitanța pentru încasarea taxei, contractul de vânzare cumpărare și factura, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, cartea de identitate a autovehiculului, tribunalul apreciază că reclamantul a făcut dovada achitării taxei, a provenienței second hand a autoturismului și a primei înmatriculări într-un stat al uniunii europene.
Considerând că s-a încălcat art.90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.2141- 2143Cod fiscal, instanța va admite acțiunea reclamantului, stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie. Cum reclamantul fost lipsit în mod nelegal de suma de 2.837 lei de la data plății, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la restituirea efectivă, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest mod putând fi reparat integral, astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
În condițiile art.1 și 18 din nr.554/2004, constatând îndeplinită de către reclamant procedura cerută de art.7 din același act normativ se va anula și actul administrativ fiscal emis de către pârâtă. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată implicit prin cererea de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, tribunalul apreciază că această cerere este neîntemeiată întrucât beneficiarul plății taxei speciale, după cum chiar pârâta recunoaște, a fost Statul român reprezentat de A, și de unitățile teritoriale subordonate, deci în speță de Tg-J, conform actelor consemnate cauzei, plata fiind executată la trezoreria statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. J, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul, reluând motivele de fapt și de drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, a susținut că în conformitate cu prev. art. 23 (9) din Tratatul UE, cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și la export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent.
S-a mai criticat soluția instanței de fond susținându-se că art. 2141Cod fiscal, prin care s-a instituit taxa de primă înmatriculare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, adică odată cu aderarea României la UE, până la această dată Codul fiscal necunoscând taxa specială de primă înmatriculare, și că prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90 (86) din Tratatul UE, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
S-a mai susținut că în baza art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne, situație în care prevederile art. 90 din Tratatul Comunitar se aplică cu precădere.
Recursul este fondat și va fi admis, Curtea reținând următoarele aspecte:
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei C la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin.4 prevede că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art.3 alin.6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, respectiv obligarea pârâtei C la restituirea taxei de poluare, dispozițiile art.129 care reglementează rolul activ al judecătorului impuneau instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu având în vedere că, deși taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent, sumele percepute sunt colectate în contul acestei autorități publice.
Mai mult, potrivit art.161din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate saupoate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum și a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art.105 alin.2 ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul disp. art. 312 alin.5 urmează a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. J, împotriva sentinței nr.1893 din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. CI
Tehn. MI 2 ex/04.01.2010
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
