Anulare act administrativ . Sentința 528/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 528/CA
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul - CU, cu domiciliul ales în C,--48, la Cabinet avocat, în contradictoriu cu pârâtul - OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA - BIROUL PENTRU, cu sediul în C,--104, având ca obiect - anulare act administrativ OUG 194/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant, av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru pârât a răspuns în baza delegației depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Pentru reclamant apărătorul ales, în dovedirea acțiunii înțelege să solicite administrarea de probe, respectiv proba cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei și proba cu martori, audierea martorului, reprezentantul Organizației Internaționale a Drepturilor Omului, pentru a dovedi că mențiunea cuprinsă în procesul verbal de depistare prin care se arată că reclamantul a fost găsit la un restaurant, nu este reală. Reclamantul s-a prezentat la autorități și a formulat o cerere de prelungire a șederii, moment în care i s-a adus la cunoștință că șederea sa în România a devenit ilegală.
Pentru pârât, arată că contestatorul a recunoscut și semnat procesul verbal de sancțiune, procesual verbal de depistare precum și decizia de returnare. A solicitat însă să nu i se aplice interdicția de intrare întrucât depășise termenul de 30 de zile.
Solicitarea reclamantului privind administrarea probei cu martori consideră că nu are relevanță în cauză.
Apărătorului reclamantului arată că a semnat decizia de returnare pentru luare la cunoștință, însă nu că ar fi fost de acord cu aceasta, motiv pentru care a înțeles a formula prezenta acțiune.
Curtea deliberând, respinge cererea reclamantului privind administrarea probei cu martori, ca fiind nepertinentă și neconcludentă cauzei în raport de obiectul cererii.
Întrebate părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru reclamant, av. solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României emisă de pârât, întrucât nu au fost încălcate dispozițiile art. 11 alin.1 din OUG nr. 194/2002. Reclamantul a avut intrări în țară și ieșiri fără să depășească termenul legal de 90 de zile prevăzut de lege. La fiecare intrare în țară și se comunica de controlorii vamali să nu depășească termenul de 90 de zile, astfel că măsura dispusă de pârât este nelegală.
Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru pârât, solicită respingerea contestației formulată de reclamant ca neîntemeiată. Pentru străinii din statele extracomunitare, dreptul de ședere este de 90 de zile de la data primei intrări în țară și nu în raport cu data fiecărei intrări așa cum se susține de reclamant.
Dreptul de ședere al reclamantului expirase la data de 18.06.2009, încălcând astfel dispozițiile art. 11 alin.1 din OUG nr. 194/2002.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr. 1132/36/25.08.2009 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul CU, a formulat contestației împotriva Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/19.08.2009 în contradictoriu cu autoritatea emitentă a acestei decizii respectivOficiul Român Pentru- DIRECȚIA -Biroul Pentru, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia.
În fapt, reclamantul arată că prin decizia menționată a fost obligat, în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin.3 lit.a, pct.i să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a deciziei, întrucât se susține că a încălcat prevederile art. 11 alin.1 din OUG nr. 194/2002 modificată și că șederea sa în România a devenit ilegală de la data de 18.06.2009.
A făcut dovada că nu a încălcat prevederile art. 11 alin.1 din OUG nr. 194/2002 modificată și că șederea sa în România nu a devenit ilegală.
Reclamantul arată că este cetățean venezuelean, iar în conformitate cu dispozițiile Regulamentului Consiliului CE nr. 539/15.03.2001, Anexa nr. 2 nu trebuie să posede viză la intrarea în România, întrând în România pentru prima dată ca turist la data de 6.11.2008 prin punctul Vamal B, a tranzitat România și a ieșit la data de 7.11.2008 prin Punctul vamal, apoi la data de 27.11.2008 a intrat în România pe la punctul Vamal - tranzit, a stat 11 zile și a părăsit România la data de 8.12.2008.
Prin adresa nr. LN-0112- face dovada că la data de 7.08.2009 Organizația Internațională a Drepturilor Omului din - apart 51678 CAP 1050 - A înregistrată sub nr. - J---0, al cărui membru este, l-a trimis voluntar în România pentru a consilia și supraveghea activitatea departamentului internațional al Organizației Internaționale a Drepturilor Omului - din România cu sediul în C, șos. -, nr.73,.1, înființată la data de 24.02.2009 prin Încheierea nr. 55/24.02.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța
Astfel, la data de 14.02.2009 a intrat din nou în România, a stat 15 zile și a plecat din țară la data de 01.03.2009, apoi la data de 29.03.2009 a intrat în România și a stat 77 de zile și a plecat din țară la data de 16.06.2009, astfel încât să nu trebuiască să depășească 90 de zile consecutiv, așa cum a fost informat de funcționarii de la Poliția de Frontieră.
La data de 18.06.2009 a intrat în România, a stat 55 de zile și a părăsit țara la data de13.08.2009, din nou fără să depășească 90 de zile, ultima intrare fiind la data de15.08.2009, de fiecare dată fără să depășească cele 90 de zile consecutive de stat în România.
Cu înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că în toată această perioadă s-a ocupat de obținerea documentelor legale pentru a desfășura activitatea pentru care a fost trimis în România, respectiv voluntariat pentru Organizația Internațională a Drepturilor Omului precum și pentru obținerea vizei de ședere în România.
La data de 19.08.2009 s-a prezentat la Biroul pentru C pentru a depune dosarul cu toate documentele necesare în vederea obținerii vizei de ședere și în loc să-și primească dosarul, funcționarul acestui birou i-a întocmit decizia de returnare de pe teritoriul României, spunându-i că șederea sa a devenit ilegală de la data de 18.06.2009, fără ca până la această dată când s-a prezentat să-și depună documentele pentru obținerea vizei să fie înștiințat în vreun fel că stă ilegal în România, deși Autoritățile române cunoșteau reședința sa din România.
În această perioadă, respectiv de la data de 18.06.2009 de când spun cei de la Biroul de C că șederea sa a devenit ilegală, a intrat și ieșit din România de mai multe ori, dar fără ca vreun funcționar de la Punctele de trecere vamală să-i comunice că nu mai are voie să intre în România sau că șederea sa în România a devenit ilegală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 84 din OUG nr. 194/2002 republicată și modificată.
În dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
2.Întâmpinarea
Pârâtul legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată motivat de faptul că reclamantul trebuia să părăsească țara în termen de 15 zile de la data emiterii deciziei de returnare de către Serviciul Județean pentru C și luării la cunoștință, respectiv din data de 19.08.2009.
Decizia de returnare a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 82 lit.a, pct.i din OUG nr. 194/2002, modificată deoarece străinul, în momentul depistării avea dreptul de ședere expirat de la 18.06.2009, el încălcând prevederile art. 11 alin.1 din același act normativ.
Pentru străinii din statele terțe dreptul de ședere este de 90 de zile în intervalul de 6 luni de la data primei intrări în România, conform art. 11 alin.2 din OUG nr. 194/2002 modificată. Faptul că reclamantul a depășit dreptul de ședere legal cu peste 60 de zile este cunoscut și de acesta întrucât a solicitat anularea Deciziei de returnare fără aplicarea interdicției de intrare în România.
Contestatorul a recunoscut și semnat procesul verbal de sancțiune, procesul verbal de depistare, precum și decizia de returnare în prezența martorului care este și reprezentantul Organizației Internaționale a Drepturilor Omului, organizație la care se afla.
Mai arată pârâtul că străinul a respectat decizia emisă și a părăsit țara la data de 29.08.2009 prin punctul de trecere a frontierei.
3.Curtea
Examinând probele administrate în cauzăCurteareține următoarele:
Prin Decizia nr. -/19.08.2009 emisă de Biroul de imigrări C s-a dispus, în temeiul art.82 al.3 lit.a, pct.i din OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, returnarea de pe teritoriul României a reclamantului CU, cetățean venezuelean, urmare încălcării dispozițiilor art.11 al.1 din același act normativ, respectiv încetarea duratei de ședere maximă într-o perioadă de 6 luni.
Dispozițiile art.11 din OUG nr.194/2002 prevăd următoarele:
"(1) aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului R numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viza sau, după caz, prin permisul de ședere.
(2) In cazul în care prin convențiile internaționale sau actele normative prin care se desființează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada pentru care vizele sunt desființate, străinilor care nu au obligația obținerii vizei pentru a intra în România li se permite accesul pe teritoriul statului român și pot să rămână până la 90 de zile, in decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări în țară".
În speță, reclamantul a intrat pentru prima dată în România la data de 6.11.2008, iar potrivit textului de lege mai sus enunțat putea rămâne pe teritoriul statului român cel mult 90 de zile în decurs de 6 luni de la prima intrare, respectiv până la data de 6.05.2009.
Așa cum rezultă din probele administrate de reclamant, de la data de 7.05.2009 până la data de 13.08.2009, deci o perioadă mai mică de 6 luni, acesta a rămas pe teritoriul român peste 90 de zile depășind, în momentul părăsirii României la 16.06.2009, durata maximă de ședere în țară.
În atare situație, Curtea apreciază că la data de 15.08.2009, când a reintrat în România, șederea reclamantului era ilegală astfel că Decizia nr. -/19.08.2009 emisă de Biroul de imigrări C, prin care s-a dispus returnarea de pe teritoriul României a reclamantului a fost emisă cu respectarea normelor legale, cetățeanul străin nesocotind dispozițiile art.11 al.2 din OUG nr.194/2002.
Pe cale de consecință, cum actul administrativ contestat a fost emis de autoritatea competentă potrivit art.82 al.3 lit.a, pct.i din OUG nr.194/2002, nefiind în prezența unei încălcări care să producă reclamantului o vătămare într-un drept recunoscut de lege, Curtea apreciază că cererea este nefondată urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestațiaformulată de reclamantul - CU, cu domiciliul ales în C,--48, la Cabinet avocat, în contradictoriu cu pârâtul - OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA - BIROUL PENTRU, cu sediul în C,--104, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot. jud.
4 ex./26.11.2009
16 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis
