Anulare act administrativ . Decizia 531/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 531/CA
Ședința publică de la 28 noiembrie 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
S-a luat spre examinare recursul introdus de recurenta Consiliul Local al Municipiului P N, împotriva sentinței civile nr.528/CA/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2008, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 noiembrie 2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 528/CA/04.04.2008 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Respinge excepțiile privind prematuritatea și lipsa de interes a reclamantei invocate de pârâtul Consiliul Local al mun. P
Admite acțiunea formulată de reclamanta - - CFR SA B prin Sucursala Regională - I cu sediul în I,- în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al mun. P N cu sediul în P N,-, jud.
Anulează Hotărârea nr. 357/26.10.2006 emisă de pârât.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond că, excepțiile privind prematuritatea acțiunii și lipsa de interes în promovarea acesteia sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Astfel, pentru introducerea acțiunii legea cere parcurgerea procedurii prealabile, procedură care a fost îndeplinită în cauză de către reclamantă, după cum rezultă din înscrisul de la fila 4 dosar.
Împrejurarea că planul aprobat prin Hotărârea nr. 357/2006 nu poate fi pus în aplicare deoarece reclamanta nu și-a dat avizul nu poate fi calificată ca o condiție premergătoare sesizării instanței, ci ca o apărare de fond.
De asemenea, instanța mai constată că reclamanta prezintă interes în introducerea acțiunii având în vedere că adoptarea planului urbanistic zonal implică o procedură de analiză și de exprimare și a punctului său de vedere în calitate de organism interesat (reclamanta concesionând o parte din terenul vizat de Z), iar reglementările cuprinse în, odată aprobate, îi sunt opozabile în justiție conform art. 49 alin. 3 din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
Pe fond, instanța reține că prin hotărârea atacată pârâtul a aprobat Planul Urbanistic Zonal aferent G Veche - Piață de cartier, spații pentru servicii și birouri, locuințe individuale, locuințe colective în strada G Veche din municipiul P N, durata de valabilitate fiind de 5 ani de la data adoptării.
La baza acestei hotărâri au stat avizul nr. 105/20.10.2006 al Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism din cadrul Primăriei mun. P N în care se specifică și condiția obținerii terenului de la reclamantă (fila 32 dosar), raportul comisiei de specialitate din cadrul P N, nota de fundamentare nr. 47955/20.10.2006, raportul de specialitate nr. 47955/20.10.2006 întocmit de Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului.
Instanța constată că potrivit art. 56 alin. 1 din Legea 350/2001 avizarea și aprobarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, din această ultimă categorie făcând parte și planul urbanistic general, zonal și de detaliu, se fac de către autoritățile și organismele centrale și teritoriale interesate.
Prin interpretarea acestui text de lege, prin raportare și la anexele 1 și 2 din Legea 350/2001 rezultă că reclamanta, care administrează zona pentru care s-a aprobat planul urbanistic zonal, face parte din categoria organismelor interesate, astfel încât era obligatorie solicitarea avizului său.
Conform anexei 2 avizarea se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) cu caracter tehnic și obligatoriu.
Din documentația înaintată de pârât lipsește avizul reclamantei, aviz care favorabil sau nu, trebuia să fie solicitat anterior emiterii hotărârii atacate, nu ulterior după cum a procedat pârâtul.
Condiția avizării este una imperativă astfel încât neîndeplinirea acesteia anterior aprobării de către pârât face ca actul de aprobare să fie lovit de nulitate.
În consecință, hotărârea nr. 357/26.10.2006 fiind emisă cu încălcarea legii, urmează a fi admisă acțiunea reclamantei și a fost anulat actul atacat.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs pârâtul Consiliul Local al Mun. N, considerând că soluția a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 56 alin. 1 din Legea nr. 350/2001, întrucât legiuitorul a prevăzut în sarcina autorităților și organismelor interesate activitatea emiterii avizelor cu caracter tehnic și obligatoriu, ca parte componentă a activității de autorizare, reclamanta neputând aviza din punct de vedere tehnic o documentație urbanistică, așa cum nu poate nici să aprobe o astfel de documentație.
Consideră recurenta că în calitatea sa de concesionar al terenului inclus în Planul de Urganism Zonal, intimata a fost consultată anterior emiterii hotărârii în litigiu, consultare ce ar trebui asimilată noțiunii de "avizare", fără ca "avizarea" să fie sinonimă cu avizul cu caracter tehnic și obligatoriu, astfel cum este definit de legiuitor în Anexa 2 Legii nr. 350/2001, în primul rând pentru că reclamanta nu are competența de natură tehnică specifică.
Având în vedere că prin corespondența depusă la dosar, a fost dovedită consultarea prealabilă a intimatei, apreciază recurenta că în realitate reclamanta a condiționat acordul său de cu totul alte aspecte decât cele ce fac obiectul cauzei, și anume cele legate de fixarea limitelor de vecinătate, deși pe terenul respectiv nu mai există infrastructură feroviară, fostele linii fiind acoperite de balast, astfel că nu mai intră sub incidența prev. art. 1 alin. (3) Cap. I din nr.OUG 12/1998 privind transportul pe căile ferate, aprobată prin Legea nr. 89/1999.
Intimata prin întâmpinare solicită respingerea recursului formulat în cauză, întrucât conform art. 156 alin. 1, și a anexelor la Legea nr. 350/2001, rezultă că în calitatea sa de unic administrator al infrastructurii feroviare publice, trebuie să-și dea avizul pentru PUZ-ul ce privea terenul în litigiu, în condițiile în care recurenta nu a respectat procedura prev. de. nr. 176/16.08.2000 pentru aprobarea reglementării tehnice "Ghid privind metodologia de elaborare și conținutul cadru al planului urbanistic zonal" - GM - 010- 2000, în sensul că nu a completat documentația prev. de text cu toate actele necesare și obligatorii.
Mai mult, pentru schimbarea regimului juridic al unui teren aflat în domeniul public, în domeniul privat al statului ori al unităților administrative locale, este necesară adaptarea unei hotărâri de guvern, cu acordul prealabil al proprietarului, în condițiile în care oricum Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism din cadrul Primăriei N acordase avizul nr. 105/20.10.2006, doar condiționat de obținerea terenului de la SNCFR, și având în vedere că această condiție nu era îndeplinită, recurenta nu putea proceda la aprobarea PUZ-ului privitor la acest teren.
La dosar a fost administrată proba cu înscrisuri.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosar, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, terenul cu privire la care recurenta a emis hotărârea de aprobare a PUZ nr. 357/2006, cu scopul edificării unor spații de birouri, locuințe individuale și colective, excede în realitate domeniului public sau privat al localității N, așa încât nu putea intra sub jurisdicția organului administrativ deliberativ local (consiliul local), din moment ce prin lege era declarat bun de uz și interes public național.
Recurenta recunoaște expres - prin adresa sa nr. 57.152/20.12.2006 -, că este necesară demararea "procedurilor legale pentru promovarea unei Hotărâri de Guvern, prin care să se aprobe trecerea terenului în discuție din domeniul public al statului în domeniul public al Municipiului N", (fila 10 dosar fond), având în vedere că statutul juridic actual al terenului era stabilit prin nr. 581/1998, în sensul că aparține domeniului public al statului, și se află în concesiunea intimatei.
Acest impediment în exercitarea dreptului de dispoziție asupra acestui teren de către recurentă, este evocat și de Comisia th. de amenajare a teritoriului și de urbanism nr. 105/20.10.2006 (fila 32 dosar fond), respectiv "cu condiția obținerii terenului de la SNCFR", însă în mod paradoxal, în răspunsul la plângerea prealabilă trimis intimatei cu nr. 4985/21.02.2007 (fila 7 dosar fond), recurenta menționează că "În exercitarea acestor atribuții stabilite prin lege, autoritatea publică locală nu este condiționată de regimul juridic al terenurilor, atâta vreme cât ele se află pe raza localităților respective".
Numai că în art. 44 din Constituția României este garantat dreptul de proprietate al persoanelor, indiferent de titular (ca atare și cel al statului), principiu transmis de altfel și în prev. art. 36 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, ce dă în competența Consiliilor locale a) "darea în administrare, concesionarea ori încheiereabunurilor proprietatea publică a comunei, orașului"și respectiv: b) vânzarea, concesionarea ori închiriereabunurilor proprietate privată a orașului sau municipiului", iar nu în ce privește bunurile proprietatea terților, care terț nu-și dăduse acordul de principiu privind eventualitatea edificării vreunei construcții pe terenul pe care îl administrează.
Ori, legalitatea documentației de aprobare PUZ în litigiu putea intra în discuție, doar ulterior obținerii de recurentă a unei hotărâri de guvern care să treacă suprafața în litigiu în domeniul public al orașului N, până la acel moment bunul intrând sub incidența prev. art. 25 din nr.OUG 12/1998, care îl declară prin lege de uz și interes național, în sensul art. 3 din Legea nr. 213/1998, indiferent de starea fizică a liniilor feroviare amplasate pe această suprafață, situație în care asupra lui nu puteau fi exercitate acte de dispoziție de autoritatea administrativă locală decât pentru cauze de utilitate publică, cu respectarea procedurii legale de expropriere, condiții nerespectate însă în speță.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 528/CA/04.04.2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de pârâtul Consiliul Local al Municipiului P-N, împotriva sentinței civile nr. 528/CA/04.04.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
19.12.2008
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
