Anulare act administrativ . Decizia 5331/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5331
Ședința publică de la 17 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Carmina Mitru
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
***********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de reclamanta - PENTRU LUCRĂRI DE DRUMURI ȘI PODURI D SA DE împotriva sentinței numărul 1092 din data de 28 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj în contradictoriu cu intimata pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 26 noiembrie 2009, care face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Prin sentința numărul 1092 din data de 28 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Doljs -a espins excepția necompetentei materiale Tribunalului Dolj, invocată de intimată.
S-a respins acțiunea formulată de - Lucrări de Drumuri si Poduri D SA, în contradictoriu cu D - ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII
a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut:
Analizând actele și lucrările dosarului, probele efectuate în cauză și dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetentei materiale Tribunalului Dolj, invocată de intimată, instanța, a reținut că este neîntemeiată.
Astfel, prin întâmpinarea depusă, intimata a invocat necompetența materială Tribunalului Dolj, în ceea ce privește capătul doi de cerere, respectiv desființarea titlurilor executorii nr. 195,196 și 201 din 26.06.2007 și restituirea sumei de 56.400 lei, reținută neîntemeiat de organul de control.
Intimata a arătat că acest capăt de cerere are ca obiect soluționarea unei contestații la executare, formulate împotriva unui act de executare și că sunt aplicabile dispoz. art.172 Cod pr. Fiscală.
Reclamanta depus la dosar sentința nr. 11570/17.09.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin nerecurare, prin care s- respins capătul de cerere în contestație la executare, față de titlurile executorii nr. 195, 196 și 201/26.06.2007, ca inadmisibil.
Față de această situație, s-a reținut că acest capăt de cerere desființarea titlurilor executorii este fără obiect, întrucât Judecătoria Craiova, ca instanță competentă material, s- pronunțat deja, fiind de prisos disjungerea și declinarea competenței, ca atare această excepție va fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, respectiv anularea, în parte, deciziei nr. 128/19.11.2007, pentru suma de 56.400 lei cât și deciziei de impunere 1093/31.05.2007 și raportul de inspecție fiscală cu același număr, instanța, reține că acțiunea este neîntemeiată.
În perioada 04.05.2007-29.05.2007 fost efectuată la reclamantă inspecție fiscală generală, în vederea verificării modului de calculare, evidențiere și virare obligațiilor bugetare, întocmindu-se raportul de inspecție fiscală nr. 1093/31.05.2007, iar apoi fost emisă decizia de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare stabilite.
Cu privire la cheltuielile cu provizioanele, aferente anilor 2003 și 2004, înregistrarea la venituri acestora (constituite pentru garanții de bună execuție ) trebuia făcută la data expirării perioadelor de garanție stabilite în contracte, respectiv în lunile octombrie și noiembrie pe când reclamanta le- înregistrat în evidența contabilă în alte trimestre(provizioanele aferente lucrărilor executate), iar la venituri pentru garanțiile de bună execuție făcut-o în alte perioade și nu la expirarea perioadelor de garanție prevăzute în contracte.
De fapt, prin HG 44/2004 s- stipulat că provizioanele se constituie trimestrial( prevedere încălcată de reclamantă), dar și faptul că la stabilirea obligațiilor fiscale trebuie să fie respectat principiul independenței anului fiscal.
În cauza de față, la propunerea reclamantei, s- dispus efectuarea unei expertize contabile, iar raportul fost depus la data 03.03.2009.
Ca obiective pentru expert s-au stabilit:
- dacă impozitul pe profit fost calculat și virat corect de societate pentru perioada 2004-2006:
- dacă s- calculat și virat corect TVA colectat pe perioada 2004-2006.
Prin decizia nr. 1093/31.05.2007 s-au stabilit diferențe suplimentare în sumă de 68.909 lei, din care:
- impozit pe profit 27.680 lei;
- majorări de întârziere 20.051 lei;
- TVA 13.519 lei;
- majorări de întârziere 7.659 lei.
Aceste sume au fost contestate de reclamant.
Prin decizia 128/19.11.2007, în urma analizei contestației de către DGFP D, actul administrativ întocmit fost desființat parțial pentru suma de 12.509 lei.
În fapt, reclamanta a contestat impozitele suplimentare stabilite, în sumă totală de 56.400 lei.
Având în vedere dispozițiile legale în materie și apărările făcute de intimată instanța a înlăturat expertiza contabilă efectuată întrucât este contradictorie în concluziile făcute, fiind și neconcludentă.
Astfel, la obiectivul nr. 1 expertul a arătat că provizoriul pentru lucrări de bună execuție( în sumă de 75.720 lei în 2004) reprezintă cheltuieli nedeductibil fiscal, iar în suplimentul întocmit la expertiză s-a arătat că suma de 20.736 înregistrată în evidența contabilă ca provizioane în anul 2004, reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal, deci se contrazice.
Cu privire la cheltuielile cu prestările servicii în sumă de 23.712 lei s- constatat că acestea sunt nedeductibile fiscal, întrucât prestațiile trebuiau justificate cu foi de parcurs, lucru pe care reclamantul nu l- făcut, astfel că raportul de inspecție fiscală a fost corect întocmit.
Expertul, referitor la acest aspect a arătat că au fost respectate dispozițiile Legii 82/1991, însă nu precizează în ce mod.
Faptul că plata prestației s- făcut pe baza unui borderou și unor deconturi justificative, instanța a reținut că acest document nu se încadrează în dispoz. 1850/2004, pentru căpăta calitatea de document justificativ.
Referitor la TVA, expertul stabilit că acesta nu trebuia influențat de sumele calculate de organul de control, deci fost calculat și virat corect de către societate pentru perioada 2004-2006, însă instanța înlătură și acest aspect.
Astfel, potrivit dispoz. art. 135 al. 6 din Legea 571/2003, exigibilitatea TVA aferentă sumelor constituite drept garanție, ia naștere la data încheierii procesului-verbal de recepție definitivă, sau, după caz, la data încasării sumelor.
De fapt, reclamanta înregistrat în contabilitate TVA neexigibilă, aferentă garanțiilor de bună executie în lunile octombrie și noiembrie 2005, iar înregistrarea TVA colectată aferentă acestor garanții, nu s- făcut la data expirării perioadei de garanție.
Totodată, reclamanta a stornat în luna octombrie 2005 din TVA colectat suma de 6548 lei, aferentă însă veniturilor înregistrate în 2004 și care au fost refuzate la plată de Consiliul Județean
De aceea, susținerile contestatoarei bazate numai pe pct. 6.9 din reglementările contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene, aprobate prin Ordinul 306/2002, sunt neîntemeiate.
Cu privire la acest aspect, expertul prin răspunsul la obiecțiunile formulate de DGFP D, nu a învederat ceva nou, decât că reia punctul de vedere al reclamantei din contestație, ca atare și acest răspuns este înlăturat.
Un alt aspect ce trebuia analizat a fost și cel referitor la contractul de comodat nr. 2507/14.12.2004, prin care reclamanta externalizat activitatea de exploatare unor imobile în mod gratuit, la dispoziția altor persoane.
S-a reținut, astfel, că în mod legal organele de inspecție fiscală au stabilit că în mod nejustificat societatea nu înregistrat venituri impozabile, aferente imobilelor și terenului puse la dispoziție, ca atare sumele stabilite cu titlu de impozit fiind datorate, fiind aplicabile dispoz. art. 66 din G 92/2003- Cod Pr. Fiscală, referitor la prețul de piață al tranzacției sau al bunului impozabil.
Cu privire la acest aspect, expertul a arătat că nu se poate avea în vedere( la stabilirea veniturilor impozabile), ca la stabilirea veniturilor suplimentare sumei de 9.897 lei, aferentă anilor 2004-2006, chiria care se practică pe raza comunei M, ca fiind ipotetică, nefăcând nicio justificare legală în acest sens, astfel că instanța înlătură și această concluzie expertului ca fiind neîntemeiată juridic.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs - pentru Lucrări de Drumuri și Poduri D
În motivare se arată că instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată și a făcut apreciere greșită a probelor administrate în cauză, înlăturând expertiza contabilă, pe care a considerat-o neconcludentă, fără a argumenta acest lucru.
Instanța de fond a interpretat trunchiat raportul întocmit de expert, care nu se contrazice în concluzii, atât în raportul de expertiză inițial cât și la răspunsul la obiecțiuni.
Astfel expertul a menționat că provizionul în sumă de 75720 lei este o cheltuială nedeductibilă fiscal, iar provizionul în sumă de 20736 lei este deductibil fiscal (fila 5 din raportul de expertiză, fila 4 din suplimentul la raport).
Cu privire la cheltuielile cu prestări servicii în sumă de 23712 lei efectuate de persoana fizică în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu recurenta, instanța de fond reține fără nici un temei că acestea ar fi nedeductibile fiscal, de vreme ce aceste decontări s-au efectuat în baza borderourilor la care sunt anexate foile de parcurs respective, întocmite și recurate de persoane abilitate.
Cu privire la contractul de comodat nr. 2507/2004 încheiat de recurentă cu, instanța a înlăturat fără temei concluziile expertului.
Se arată că recurenta reclamantă nu are activitate în acest spațiu, efectuând prin această operațiune economii prin neplata unor paznici care să asigure paza imobilului.
Asupra TVA, instanța de fond, în mod nejustificat și fără temei legal a înlăturat concluziile expertului contabil și răspunsul la obiecțiuni.
La fila 8 Raportului de expertiză contabilă, expertul a concluzionat că recurenta nu avea obligația să înregistreze TVA colectat în această perioadă, societatea înregistrând în mod corect TVA, aferent facturii de stornare a veniturilor refuzate la plata de beneficiar.
Referitor la suma de 14632 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar + majorări + penalități, stabilită de expert ca obligație de plată din totalul sumei inițiale de 56400 lei, reținută de organul fiscal, se menționează că această sumă se datorează bugetului local și nu bugetului consolidat al statului, având în vedere art. 34 alin. 1, pct. 10 din Legea nr. 571/2003.
Prin urmare reținerea sumei de către intimata - pârâtă este lipsită de temei legal, fiind o plată nedatorată bugetului consolidat al statului.
Recursul este fondat.
Ca urmare a inspecției fiscale generale efectuate în perioada 04.05.2007 - 29.05.2007 a fost emisă decizia nr. 1093/31.05.2007 prin care s-au stabilit sume de plată suplimentare reprezentând impozit pe profit, TVA și majorările aferente în sumă de 68909 lei.
Recurenta - reclamantă a parcurs procedura prealabilă administrativă, în urma căreia actul administrativ contestat a fost desființat în parte pentru suma de 12509 lei prin decizia nr. 128/19.11.2007.
Analizând legalitatea sentinței recurate, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, înlăturând în mod nejustificat expertiza contabilă efectuată, cu motivarea că este contradictorie și neconcludentă.
În ceea ce privește aspectul contradictoriu, Curtea reține că acesta nu există, expertul expunând aceleași concluzii atât în raportul de expertiză, cât și în răspunsul la obiecțiuni, ceea ce diferențiază lucrările fiind faptul că în cea din urmă expertul aduce explicații suplimentare pe baza cărora își fundamentează concluziile, în raport de obiecțiunile formulate.
În ce privește neconcludența, în primul rând, acest aspect se apreciază la momentul încuviințării probei și nu ulterior la aprecierea probei respective, lipsa concludenței fiind un motiv de respingere a probei, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față.
Pe de altă parte, expertiza contabilă este o probă de duce la rezolvarea prezentei cauze, cunoștințele de specialitate ale expertului contabil, interpretarea din punct de vedere contabil legislației din domeniul contabilității și studierea documentelor contabile ce au stat la baza emiterii actelor contestate fac din expertiza contabilă o probă care duce la dezlegarea pricinii, prin urmare o probă concludentă.
Analizând punctual obiectivele expertizei, Curtea reține că atât în raportul de expertiză ( fila 5) cât și în suplimentul la raport (fila 4), sunt expuse aceleași concluzii cu privire la provizioanele pentru garanții de bună execuție.
Expertul menționează că provizionul în sumă de 75720 lei a fost înregistrat în anul 2004, deși era aferent veniturilor înregistrate în anul 2003, reprezentând astfel o cheltuială nedeductibilă fiscal conform art. 19 pct14 din HG nr. 44/2004, societatea nerespectând principiul independenței exercițiului financiar.
Prin urmare, impozitul pe profit suplimentar și accesoriile aferente acestei sume au fost în mod corect calculate de organul fiscal, cuantumul acestora fiind de 18930 lei impozit + 6928 lei majorări de întârziere calculate până la 31.05.2007 + 888 lei penalități de întârziere ( fila 7 din suplimentul la raportul de expertiză contabilă).
În ce privește provizionul în sumă de 20736 lei, potrivit raportului de expertiză ( fila 5) și suplimentului la raport ( fila 4), acesta este deductibil fiscal conf. art. 19 pct. 14 din HG nr. 44/2004, având în vedere că a fost constituit în anul 2004 pentru lucrări executate în același an, impozitul aferent acestei sume fiind în mod greșit perceput de organul fiscal.
În privința cheltuielilor cu prestările servicii efectuate de numitul în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu recurenta, instanța reține în mod eronat că aceste prestații nu au fost justificate cu foi de parcurs.
Astfel, în urma verificărilor documentelor contabile, expertul a concluzionat că decontările s-au efectuat în baza borderourilor și a foilor de parcurs întocmite și semnate de persoane abilitate ( fila 6 din raport și filele 4,5 din suplimentul la raport), fiind respectate prevederile art. 6 din Legea Contabilității nr. 82/1991 și prevederilor Ordinului nr. 1850/2004, prin urmare cheltuielile sunt deductibile fiscal.
Asupra contractului de comodat nr. 2507/2004 încheiat de societatea recurentă cu numitul, având ca obiect imobilul situat în localitatea M, Curtea reține potrivit concluziilor expertului din raport ( fila 5, 6), că suma calculată de organul de control a fost stabilită fără a se lua în considerare specificul contractului de comodat, prin care comodantul transmite folosința temporară și gratuită a unui bun, cu obligația celeilalte părți contractante, respectiv comodatarul, de a-l restitui comodantului la momentul expirării contractului.
Având în vedere caracterul gratuit al contractului, calcularea impozitului aferent unei sume ipotetice cu titlu de chirie este nelegală, contrazicând caracterul contractului încheiat între părți și trecând peste voința părților contractante.
În ceea ce privește calcularea de către organul fiscal a TVA suplimentar și accesorii, Curtea reține potrivit concluziilor expertului (fila 8 din raport) că societatea recurentă a calculat și virat corect TVA.
Astfel, suma de 3940 lei, TVA neexigibil, trebuia să fie înregistrată ca TVA colectată la data încheierii procesului verbal de recepție definitivă, conf. art. 135 alin. 6 din Legea nr. 571/2003.Având în vedere că lucrările facturate nu fuseseră recepționate definitiv în perioada supusă controlului, societatea nu avea obligația să înregistreze TVA colectat în această perioadă.
Referitor la suma de 6548 lei reprezentând TVA aferentă veniturilor înregistrate în anul 2004 și refuzate la plată de beneficiarul lucrării Consiliului Județean D, Curtea reține potrivit concluziilor expertului ca societatea a înregistrat în mod corect TVA aferent facturii de stornare a veniturilor refuzate la plată de beneficiar fiind respectate prevederile pct. 6.9 din Contabile și art. 138 lit. b din Codul Fiscal care reglementează ajustarea bazei de impozitare în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea și prețurile serviciilor prestate.
Prin urmare, Curtea constată nelegalitatea parțială a actelor administrativ fiscale contestate cu privire la suma de 29654 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, TVA și accesorii ( sumă calculată ca diferența dintre suma totală calculată de organul fiscal - 56400 lei și impozitul suplimentar și accesorii aferente apreciate de C ca fiind corect stabilite-26746 lei).
În ceea ce privește cererea de restituire a sumei reținute de organul fiscal, Curtea reține că aceasta este inadmisibilă în raport de art. 117 din Codul d e procedură fiscală și dispozițiile nr. 1899/2004.
Astfel, restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
În cazul în care organul fiscal constată existența unor obligații fiscale restante ale contribuabilului, sumele solicitate se vor restitui numai după efectuarea compensării acestor obligații bugetare restante.
Având în vedere că recurenta reclamantă nu a făcut dovada formulării cererii de restituire adresate organului fiscal, sesizarea în mod direct a instanței cu o astfel de cerere, fără parcurgerea procedurii administrative este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.
Din considerentele expuse și în temeiul art. 304 pct. 9 Codul d e procedură civilă și art. 312 alin. 1 Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul că va admite în parte acțiunea și va anula în parte actele administrativ fiscale contestate cu privire la suma de 29654 lei, respingând cererea de restituire a sumei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamanta - PENTRU LUCRĂRI DE DRUMURI ȘI PODURI D SA DE împotriva sentinței numărul 1092 din data de 28 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului Dolj în contradictoriu cu intimata pârâtă
Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea, anulează în parte decizia nr. 128/19.11.2007 a DGFP D, decizia de impunere nr. 1093/31.05.2007 și raportul de inspecție fiscală nr. 1093/31.05.2007 emise de DGFP D - Contribuabilii Mijlocii, cu privire la suma de 29654 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, TVA și accesorii.
Respinge cererea de restituire a sumei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/17.01.2010
24 2009
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
