Anulare act administrativ . Decizia 541/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.541
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena Preda Popescu
: - - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, B- T, nr. 15, sector 6, cod poștaș -, împotriva sentinței nr. 2443 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales la Spitalul Psihiatrie, cu sediul în loc., județul B, cod poștal -.
Cererea de recurs fiind timbrată cu 2 lei potrivit chitanței nr. - din 25.03.2008, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, reprezentat de avocat din Baroul Buzău, potrivit împuternicirii avocațiale, aflate la dosar, lipsă fiind recurentul pârât Colegiul Medicilor din România.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură de recurentul pârât Colegiul Medicilor din România, concluzii scrise.
Avocat, pentru intimatul reclamant, depune la dosar împuternicirea avocațială, totodată, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că acuzațiile aduse prin decizia de sancționare disciplinară sunt simple speculații, nu au fundament, fiind lipsite de certitudini medicale în ceea ce privește tratamentul cu administrat.
Sancțiunea aplicată intimatului reclamant, s-a datorat urmare sesizării unei foste paciente, care prin procuratorul său a reclamant că a fost internată forțat în Spitalul de Psihiatrie și că i s-a administrat un tratament necorespunzător pe parcursul internării.
Susține că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic, urmare analizării deciziei de sancționare că aceasta se bazează pe simple speculații, iar afirmația pacientei, conform căreia ar fi fost internată forțat, nu poate fi reținută, deoarece aceasta avea posibilitatea să plece în orice moment.
De asemenea, menționează că din Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, nu au făcut parte medici specialiști în psihiatrie, mai mult medicamentul administrat de intimatul reclamant pacientei nu este interzis în bolile psihice, dând rezultate spectaculoase pe plan internațional, medicilor americani și italieni. De altfel reținerea în decizia de sancționare a faptul că tratamentul aplicat pacientei, ar fi unul neobișnuit, consideră că este o pură speculație, întrucât nu i-a dăunat, din contră, după externare aceasta s-a întors la Spitalul singură pentru a-și continua tratamentul.
Cât privește procedura instituirii internării nevoluntare, apreciază că formularul privind consimțământul pacientului nu este obligatoriu, în context psihiatric, iar cât privește fișa de observație este semnată de părinții pacientei. Mai arată faptul că, lipsa semnăturii pacientei pe formularul privind consimțământul informat nu reprezintă nici neglijență medicală și în nici un caz nu poate conduce la concluzia internării forțate a pacientei, ci reprezintă o strategie elaborată științific prin care se urmărește, printre altele și protejarea relației dintre medic și pacient, precum și interesul acestuia din urmă. De altfel mai arată că s-au formulat numeroase plângeri de aceeași pacientă împotriva medicilor care au tratat-o, părinților, fostului logodnic, fratelui.
Totodată, precizează faptul că decizia de sancționare emisă, afectează atât demnitatea intimatului reclamant care este medic de renume pe plan național și internațional, este formator pentru medicii tineri în domeniul psihiatriei, cu privire la aplicarea medicamentului, este o personalitate, a fondat primul, cât și cariera și relațiile cu pacienții.
Pe cale de consecință,solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- din data de 18.07.2008, contestatorul, a solicitat în contradictoriu cu pârâta, Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, pronunțarea unei sentințe prin care să fie anulată Decizia nr. 33/2007, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii se arată că a fost sancționat urmarea unei sesizării venite de la o pacientă care a pretins că a fost internată la spitalul de, Secția, fără consimțământul ei și administrându-i-se un tratament necorespunzător.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii contestatorului ca fiind netemeinică.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzău a pronunțat sentința civilă nr. 2443/5.11.2007 prin care admis acțiunea formulată de reclamantul și a fost anulată Decizia nr. 33/20.04.2007 a Colegiului Medicilor din România.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul medic șef secție la Spitalul de și Măsuri de Siguranță, Secția psihiatrie acută, județul B, a internat în perioada 03.02.2005 - 01.04.2005 cu /960 și diagnostic la internare " borderline în evoluție", o pacientă care ulterior a reclamat faptul că ar fi fost internată fără acordul său pe de o parte, iar pe de altă parte i s-ar fi administrat și un tratament inadecvat. La internare, s-a constatat deteriorarea funcției în rol, confuzie în
priorități, agripnie, neliniște psihomotorie, agresivitate verbală, inconsecvență
ideică, având și antecedente personale, respectiv o internare în luna ianuarie 2005 la
Spitalul Socola- Pe timpul spitalizării a primit un tratament psihotrop cu
antipsihotice atipice, betablocante, stabilizatori de dispoziție.
Împotriva acestei decizii, procuratorul a depus în termen contestația nr. 67/28.03.2006, la Comisia de Jurisdicție Profesională, care constată că aspectele prezentate în reclamație și deduse judecații forului disciplinar vizează conduita
terapeutică și atitudinea deontologică a contestatorului, ceea ce face de jure obiectul
cercetării disciplinare.
Privitor la tratamentul prescris, instanța de fond a reținut faptul că, având în vedere calitatea profesională, pregătirea științifică si experiența profesională, i-au putut permite contestatorului o buna apreciere a diagnosticului și evident prescrierea unui tratament adecvat. Folosirea în tratamentul de borderline este o măsură pe care numai medicul care a constatat starea pacientei, o putea aprecia, în contextul în care părerile științifice sunt divergente, unele fiind favorabile contestatorului, altele nu. Cum în cauză a fost efectuată și o expertiză ca element si argument de formare a convingerii și analizându-se înscrisurile medicale folosite ca probă, atât Comisia de Jurisdicție Profesională, cât si instanța, au reținut că faptele si împrejurările nu au constituit abateri de la practica medicală. Urmarea acestei convingeri, Comisia de Jurisdicție a respins contestația formulată de pacientă si procuratorul acesteia.
Nemulțumită de decizia Comisiei de Jurisdicție Profesională, pacienta si soțul acesteia se adresează Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, solicitând în continuare pedepsirea sub orice formă a contestatorului. Aceasta, întrunită în plenul ei, a emis Decizia nr. 33/20.04.2007, prin care a fost sancționat contestatorul.
Instanța a constatat că aceasta este vădit lipsită de certitudini medicale, bazându-se pe părerea a doi reputați specialiști în materie, a căror părere este total diferită, una favorabilă contestatorului, prof. univ. dr., iar celalaltă evident, nefavorabilă, conf. dr.. Mai mult, la fila 86 din dosar, este inserata o părere datată 12.04.2007 a dr., medic primar psihiatru, cercetător științific gr.III de la Institutul Național de Medicină Legala " Minovici" - B, care după o serie întreagă de considerații personale și afirmații de genul "în absența unor ghiduri terapeutice psihiatrice romanești", pot fi folosite și lucrări de specialitate din alte țări și, mai mult, afirmă că, "orice altă folosire a ului în afara schizofreniei rezistentă la alte tratamente devine subiect de speculație clinică, ea putând fi luată în discuție cel mult în acele cazuri de borderline cu precăderi psihotice frecvente (consecutive cu multiple internări) și la care se pune problema reîncadrării diagnostice", situație care contrazice evident, cel puțin una dintre părerile mai sus expuse.
S-a constatat de instanța de fond faptul că, pacienta reclamantă, nu face în nici un fel dovada gravelor vătămări și prejudicii cauzate de contestator printr-o așa zisă internare forțată și prin tratamentul inadecvat si excesiv cu medicament de ultimă alegere(fila 89). Acest lucru este inserat fără echivoc în contestația formulata împotriva Deciziei nr. 1/01.03.2006 a Colegiului Județean al Medicilor B, fără însă, a se produce și dovezi în acest-sens. De altfel, la fila 125 din dosar se găsește "analiza comisiei", care contrazice în mare măsura afirmațiile pacientei reclamante, iar biletul de externare de la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola, confirmă în mare măsură diagnosticul pus la internarea sa la Secția, condusă de contestator.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA, arătând că în mod greșit a reținut instanța că decizia Comisiei Superioare de Disciplină este "lipsită de certitudini medicale și că decizia contestată se bazează pe părerea a 2 specialiști în materie, a căror părere este total diferită".
În fapt în cursul soluționării cauzei Comisia Superioară de Disciplină a solicitat punctul de vedere a trei specialiști, însă potrivit Regulamentului de Organizare și funcționare a Comisiilor de Disciplină, aceste puncte de vedere au rol consultativ
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că punctul de vedere a dl.Prof. este favorabil reclamantului, la obiectivul solicitat de comisie răspunzând doar Conf.dr. și ulterior dl.dr..
C de al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a pronunțat sentința de anulare a deciziei, considerând decizia atacată ca fiind "fără suport științific", astfel înlăturând ele două puncte de vedere pe care comisia le-a avut în vedere când a pronunțat decizia. Motivarea deciziei Comisiei Superioare de Disciplină, este întemeiată pe opinia celor 2 specialiști, medicul în cauză nu a respectat prevederile art. 12, 14, 26, 27, 28 și 45 din
Legea 487/2002, privind protecția persoanei cu tulburări psihice, precum și condițiile și procedura instituirii internării nevoluntare.
S-a mai arătat că tratamentul cu este discutabil la acel moment, se menționează în cele două opinii exprimate, acest lucru fiind însăși recunoscut de medicul reclamant într-un interviu acordat.
A mai arătat recurenta că instanța de fond a apreciat în mod greșit, că
având în vedere calitatea profesională, pregătirea științifică și experiența
profesională i-au putut permite contestatorului bună apreciere
diagnosticului și evident prescrierea unui tratament "adecvat". Calitatea
profesională, pregătirea științifică și experiența profesională ale medicului,
reclamant nu au fost contestate de Comisia Superioară de Disciplină, dar față
de motivele plângerii inițiale și ale contestației formulate de pacientă,
comisia a încercat să soluționeze ancheta disciplinară imparțial, pacientul
având drepturi și obligații în aceeași măsură ca și medicul, întreaga activitate
de succes a medicului a fost reținută ca argument, la
individualizarea sancțiunii, în acest caz comisia aplicând a doua sancțiune ca
și gravitate, din cele 6 prev. de art.447 alin 1 din Legea 95/2006.
Instanța de fond, în mod greșit apreciază că pacienta "nu a făcut
dovada gravelor vătămări și prejudicii cauzate de contestator". Obiectul
acțiunii disciplinare la nivelul comisiilor de disciplină ale Colegiului
Medicilor din România, așa cum este definit de art.442 alin 1 din Legea
95/2006 este nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale,
Codului d deontologie medicală și regulilor de bună practică
profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, a deciziilor
obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din
România, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onorarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin cel de al cincilea motiv de recurs, recurenta arată că nstanța de fond apreciază că nemulțumirea pacientei a fost generată de o stare conflictuală cu părinții acesteia, dar în opinia comisiei,această situație conflictuală nu trebuia să influențeze deciziile medicale ale reclamantului, obligația medicului curant fiind de a apăra interesele pacientului și de a respecta procedurile și prevederile impuse de lege. Solicită admiterea recursului și casarea sentinței.
La data de 26 martie 2008, în temeiul art. 115.pr. civ. intimatul reclamant a depus la dosar o întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs privind părerea celor doi specialiști în materie, este nefondat. Astfel, în condițiile în care membrii Comisiei Superioare de Disciplină nu erau specialiști în psihiatrie, chiar dacă punctele de vedere exprimate de specialiști au rol consultativ, nefiind obligatorii potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare a Comisiilor de Disciplină, aceste păreri sunt cel puțin necesare pentru a aprecia utilitatea tratamentului aplicat pacientului, în vederea stabilirii pretinsei fapte disciplinare.
Or, în cauza de față, astfel cum arată chiar recurenta s-a cerut părerea a trei specialiști: 1. Prof.. Dr. nu formulează un răspuns direct asupra întrebării formulate de Comisia Superioară de Disciplină, însă sugerează că s-ar impune numirea unei largi comisii formate din psihiatrii specializați, întrucât un diagnostic corect al unui asemenea caz presupune examinarea cazului neintermediat (fila 90, dosar Tribunalul Buzău ); 2. Dr., Medic Primar Psihiatru. Șt. Gr. III, arată că orice altă prescriere a ului în afara schizofreniei rezistentă la alte tratamente devine subiect de speculație clinică, ea putând fi luată în discuție cel mult în acele cazuri de borderline cu recăderi psihotice frecvente și la care se pune problema reîncadrării diagnostice(fila 86, dosar Tribunalul Buzău ); 3. Conf. Dr., Psihiatrie " " B arată că tratamentul cu este ultima alegere a unui tratament antipsihotic în cazul schizofreniei rezistente, una dintre cele mai dificile condiții din practica psihiatrică, iar administrarea de la început a acestui antipsihotic în cazul unei tulburări de personalitate, cum reiese că prezente, este neobișnuită (fila 108, dosar Tribunalul Buzău ).
După cum se poate observa nici unul din cei trei specialiști consultați nu au afirmat că administrarea acestui medicament este total greșită și absolut interzisă, ci doar că nu s-au respectat anumite formalități la internarea pacientului și că medicamentul se administrează doar în anumite cazuri. Trebuie avut în vedere faptul că nici unul din cei trei specialiști nu a consultat pacientul în mod direct pentru ași putea forma o părere, analizând doar înscrisurile comunicate.
Nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs având în vedere că în cauza de față nu a fost vorba de o internare nevoluntară, reclamantul intimat purtând discuții directe cu pacienta și convingând-o pe aceasta de necesitatea internării. Lipsa semnăturii acesteia poate părea nejustificată, însă nu trebuie pierdut din vedere faptul că la persoane cu o sensibilitate psihică o astfel de cerință poate determina ruptura relației medic-pacient proaspăt formată.
Mai mult decât atât chiar pacienta menționează că în spital a fost tratată bine (fiala 255, dosar Tribunalul Buzău ).
Cu privire la administrarea tratamentului cu astfel cum am arătat mai sus nici unul dintre specialiștii consultați nu au precizat că acest tratament este total interzis, iar pe de altă parte nu trebuie pierdut din vedere faptul că reclamantul intimat este la rândul său un reputat specialist în domeniu cu o vastă experiență, care avea posibilitatea ca printr-un control direct al pacientei să poată stabili care tratament medicamentos este mai eficient. Chiar din interviul acordat și citat de către recurentă, rezultă că reclamantul apelează cu încredere la acest medicament, de unde rezultă faptul că acesta cunoștea foarte bine rezultatele ce puteau fi obținute și riscurile pe care le implica administrarea sa, iar prin punerea în balanță a celor doi indici a considerat în cunoștință de cauză că este în interesul pacientei administrarea medicamentului. Dovadă a faptului că medicamentul a avut eficiență, pacienta după externare a avut un comportament adecvat reluându-și studiile universitare.
Și motivul de recurs privind calitatea profesională și pregătirea științifică a intimatului este nefondat în condițiile în care deși se reține că nu au fost contestate aceste calități excepționale ale medicului, totuși se înlătură susținerea că tocmai grație acestui înalt grad de calificare și a bogatei experiențe pe care medicul o are, avea posibilitatea ca în condițiile date să aprecieze ce tratament era adecvat situației și cu rezultate scontate.
C de al patrulea motiv de recurs se referă la faptul că obiectul acțiunii disciplinare este nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului d e deontologie medicală și a regulilor de bună practică profesională, or motivul de recurs este nefondat în condițiile în care în întreaga decizie comisia nu reține ce dispoziții legale au fost încălcare, limitându-se la a copia integral părerile specialiștilor consultați.
Și ultimul motiv de recurs este nefondat, având în vedere că medicul a prescris acest tratament după o experiență îndelungată internă și internațională cu privire la administrarea, tocmai în vederea obținerii unor rezultate foarte bune și evident în interesul pacientei, nefiind indicate dovezi din care să rezulte că acesta a fost influențat de starea conflictuală dintre pacientă și rudele apropiate.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA cu sediul în B, B- T, nr. 15, sector 6, cod poștaș -, împotriva sentinței nr. 2443 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales la Spitalul Psihiatrie, cu sediul în loc., județul B, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
Red. DF/DD
2ex./12.05.2008
f- Tribunalul Buzău
/
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
