Anulare act administrativ . Decizia 546/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.546
Ședinta publica din data de 29 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2218 pronunțată în data de 09 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâta UNIVERSITATEA DE VEST " " A având ca obiect anulare concurs.
La data de 26 februarie 2008, recurentul a înregistrat concluzii scrise iar la data de 29 februarie 2008, și intimata a înregistrat concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2218 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea înaintată de reclamantul și prin care acesta a solicitat anularea în totalitate a concursului organizat în data de 18.06.2007 pentru ocuparea postului de lector universitar în cadrul Facultății de drept a Universității de Vest " " A; acordarea de despăgubiri materiale și morale în cuantum de 30.000 Euro; constatarea nelegalității constituirii comisiei; constatarea neîndeplinirii de către contracandidata reclamantului a condiției de participare la concurs prevăzută de art.55 alin.2 din Legea nr.128/1997; constatarea nerespectării procedurii de desfășurare a concursului de către comisia de examinare prin nerespectarea criteriilor care urmau a sta la baza punctajului; constatarea nesoluționării în termen legal a cererii adresate Facultății de drept în data de 2 iulie 2007; constatarea nelegalității propunerii comisiei de examinare, rezultată din diferența dintre reclamant și contracandidata sa; constarea nulității absolute a Hotărârii biroului senatului universității nr.97 din 30.07.2007 privind soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva propunerii comisiei de examinare; constatarea refuzului nejustificat, exprimat explicit de către rectorul universității prin adresa nr.4375/10.09.2007 privind cererea reclamantului de a i se comunica decizia privind numirea în funcție de lector universitar; suspendarea executării deciziei rectorului privind numirea în funcția de lector universitar, dacă o astfel de decizie a fost emisă.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamantul a participat la concursul desfășurat la data de 18.06.2007 la sediul Universității de vest " " din A pentru ocuparea unui post de lector universitar la disciplinele de drept administrativ, dreptul transporturilor și dreptul concurenței și având în vedere faptul că reclamantul în raport de pârâți s-a situat pe poziția de candidat că referitor la acest concurs nu se constată încălcări ale actelor normative după care se desfășoară astfel de concursuri, că un concurs implică și ipostaza de perdant instanța a respins acțiunea, inclusiv petitul privind obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul arată că temeiul formulării acțiunii în contencios administrativ, cât și al recursului, îl constituie dispozițiile art.52 din Constituție republicată, prin care se adaugă la sfera vătămării pe lângă vătămarea într-un drept subiectiv și vătămarea într-un interes legitim a dispozițiilor art.2 alin.1 lit.p din Legea nr.554/2004 arătând ca un prim motiv de recurs pronunțarea hotărârii cu încălcarea supremației constituției și cu ignorarea jurisprudenței Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Art.11 din Constituția României stabilește cu valoare de principiu, obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bună credință îndatoririle ce îi revin din tratatele la care este parte, precum și faptul că tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994 România a ratificat Constituția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului precum și protocoalele adiționale la aceasta nr.1,4,6,7,9 și 10.
În accepțiunea art.6 pct.1 din Convenție dreptul la un proces echitabil are mai multe componente și anume: accesul liber la justiție, examinarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparțial, stabilit prin lege, publicitatea pronunțării hotărârilor judecătorești, ori analizând sentința recurată prin prisma acestora se constată neîncălcarea de către prima instanță a principiului supremației Constituției și a Jurisprudenței Curții europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Privitor la soluționarea capătului de cerere vizând nerespectarea procedurii de desfășurare a concursului pentru ocuparea postului de lector universitar, reclamantul invocă încălcarea dispozițiilor art.60 alin.3 din Legea nr.128/1997 care prevăd că aprecierea candidatului pentru ocuparea postului de lector universitar se face prin punctaj în baza unei grile.
În accepțiunea recurentului instanța de judecată, neputând motiva nerespectarea procedurii de desfășurare a concursului a recurs la invocarea art.43-45 din regulament care se referă la criteriile pentru ocuparea posturilor didactice de conferențiar universitar și profesor universitar, ignorând dispozițiile legale imperativ speciale statuate prin art.60 alin.3 din Legea nr.128/1997.
Ca atare recurentul apreciază că în cauza dedusă judecății comisia de examinare pe lângă faptul că nu a aplicat dispozițiile legale imperativ prin art.60 alin.3 dinLegea nr.128/1997 în completarea Regulamentului de ocupare a posturilor didactice nu are stabilită nici grila cu punctajul care trebuie să stea la baza aprecierii candidaților.
Privitor la nelegalitatea constituirii comisiei de concurs recurentul apreciază ca fiind greu de acceptat ideea satisfacerii exigențelor independenței și imparțialității întrucât în procesul verbal al comisiei de examinare, semnat de către toți membrii comisiei de examinare, se află, doar câteva aprecierii generale asupra prelegerilor susținute, ca atare în opinia recurentului rezultă fără echivoc lipsa de independență și imparțialitate a comisiei de examinare, motiv pentru care și acest capăt de cerere a fost soluționat de către instanță cu încălcarea prevederilor artr.304 pct.9 pr.civ.
Cu privire la neîndeplinirea condiției de participare la acest concurs de către contracandidata sa, recurentul arată că aceasta nu are calitate de doctorand în ramura de științe corespunzătoare postului pentru care s-a organizat concursul. Această afirmație este în totală contradicție cu prevederile art.35 lit.a din Regulament și art.55 alin.2 teza a-II-a din Legea nr.128/1997 ambele prevederi statuând fără echivoc faptul că " pentru ocuparea funcției didactice de lector universitar candidații trebuie să aibă calitatea de doctori sau doctoranzi în ramura de știință corespunzătoare postului ori într-o ramură înrudită", ori dreptul penal nu poate constitui ramura de știință corespunzătoare pentru ocuparea postului de lector universitar la cele trei discipline și nici ramura de drept înrudită cu dreptul administrativ, cu dreptul transporturilor sau cu dreptul concurenței.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea nesoluționării în termen legal, având semnificația tăcerii a cererii adresate Facultății de drept recurentul arată că, în accepțiunea instanței autoritățile publice care prestează un serviciu public nu sunt obligate să dea răspuns la petițiile adresate prin care petiții sesizează încălcarea unui drept sau a unui interes legitim prin unele acte emise de către aceste autorități publice, decât în măsura în care cele solicitate prin aceste petiții primesc informații de interes public.
Recurentul arată privitor la soluționare acestui capăt de cerere, că soluția instanței este lipsită de temei legal, prin interpretarea greșită a acțiunii juridice deduse judecății, fiind date de asemenea în aplicarea greșită a legii, potrivit art.8 și 9.pr.civ.
Referitor la soluționarea capătului de cerere privitor la nelegalitatea propunerii comisiei de examinare instanța în totală contradicție cu punctul 5 al acțiunii prin care se face trimitere expresă la prevederile art.60 alin.4, art.55 alin.6 lit.c, art.60 alin.(1) din Legea nr.128/1997, art.1 alin.5 și art.41 alin.1 din Constituție, arată că nu a indicat și concret care prevederi legale au fost încălcate.
În accepțiunea recurentului conceptul de "autonomie universală" este greșit înțeles atât de instanță, cât și de intimată, contrar celor reținute de Curtea Constituțională prin decizia nr.23 din 20.01.2005.
Recurentul arată că în mod greșit s-a reținut în sentința recurată faptul că cea mai mare diferență dintre candidați este dată de aptitudinile didactice, iar el nu a desfășurat activitate didactică, deși a îndeplinit funcția de lector asociat chiar la această universitate în anul universitar 2001/2002.
În aprecierea recurentului ceea ce trebuie să fie determinat în ocuparea unui post didactic universitar este activitatea de cercetare științifică pentru ocuparea unui post didactic universitar și nu doar calitatea de cadru didactic, ca atare nu poate avea relevanță pentru promovarea într-un post didactic superior calitatea de cadru didactic.
Referitor la constatarea nulității absolute a hotărârii Biroului Senatului recurentul apreciază că aceasta este lovită de nulitate absolută, fiind adoptată de către un organism care prin componență și atribuții nu este investit cu atribuții privind soluționarea unor contestații privitoare la ocuparea posturilor didactice.
Cu privire la solicitarea comunicării deciziei privind numirea în funcția de lector și a refuzului nejustificat, exprimat explicit prin exces de putere de către rectorul instituției prin adresa nr.4375/10.09.2007 instanța arată că între acest comportament și validitatea concursului nu există nici o legătură, astfel că acest refuz este justificat și nu poate fi motiv pentru a solicita anularea examenului. Recurentul apreciază că aceste constatări ale instanței sunt în totală contradicție cu prevederile art.1 alin.(2) și art.11 alin.(2), așa cum au fost modificate prin Legea nr.262/2007, în sensul cărora decizia rectorului privind numirea în funcția de lector universitar, constituind un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, persoana vătămată are posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ în termen de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință a acestuia.
Referitor la capătul de cerere privitor la constatarea nulității absolute a adresei universității nr.4375 din 10.07.2007 recurentul arată că instanța nu s-a pronunțat în nici un fel, iar privitor la acordarea daunelor morale, instanța fără nici o motivare arată că această cerere nu este dovedită, considerent pentru care recurentul apreciază că acest capăt de cerere a fost soluționat de către instanță potrivit art.304 pct.7 și 9.pr.civ.
Analizând recursul sub toate aspectele sale potrivit dispozițiilor art. 304/1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
În motivarea recursului prin prisma celor nouă critici formulate recurentul solicită de fapt modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii introductive pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ.
În esență, recurentul arată că soluția instanței este în vădită contradicție cu dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. hotărârea cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii, dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, respectiv Regulamentul de ocupare a posturilor didactice, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora și dispozițiile art.304 pct.9 prciv. hotărârea pronunțată sub acest aspect fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Cu privire la primul motiv de recurs art.304 pct.7 pr.civ. se reține că viciile motivării unei hotărâri privesc fie lipsa motivării, fie motivarea insuficientă, situație care nu se regăsește în speță întrucât instanța a analizat toate probele în privința cărora recurentul a invocat nulitatea, soluția la care s-a oprit instanța, fiind în concordanță cu cele reținute în considerentele hotărârii.
Obiectul acțiunii introductive îl constituie "anularea în totalitate a concursului organizat în data de 18 iunie 2007 pentru ocuparea postului de lector universitar din cadrul facultății de Științe Juridice a Universității de Vest " " din A precum și a altor 9 capete de cerere accesorii. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. s-a invocat de către recurent încălcarea dispozițiilor art.35 lit.a din Regulament și a art.53 alin.2 teza a-II- din Legea nr.128/1977 ambele proceduri statuând fără echivoc faptul că " pentru ocuparea funcție didactice de lector universitar candidații trebuie să aibă calitatea de doctori sau doctoranzi în ramura de științe corespunzătoare postului ori într-o ramură înrudită".
Postul pentru care s-a organizat concursul din data de 18 iunie 2007 era acela de lector universitar la disciplinele de drept administrativ, dreptul transporturilor și dreptul "concurenței". Condiția impusă de textul legal susmenționat în sensul că pentru ocuparea funcției didactice de lector universitar candidații trebuie să aibă calitatea de doctori sau doctoranzi în ramura de știință corespunzătoare postului a fost îndeplinită de către contracandidata concursului.
În literatura juridică, referitor la dreptul național se face distincție între dreptul public și dreptul privat.
Dreptul public privește constituirea statutului și puterilor publice, raporturile dintre stat și particulari, și în general, toate actele făcute de persoanele care lucrează în vederea unui interes general în virtutea unei delegări directe sau indirecte a statului, el se împarte în: drept constituțional, drept administrativ, drept financiar, dreptul muncii și a ocrotirii sociale, drept economic public și drept penal.
Ca atare atât dreptul penal - în a cărui domeniu este doctorandă contracandidata recurentului-, cât și dreptul administrativ aparțin dreptului public ceea ce face ca între ele să existe o serie de asemănări legate, mai ales de natura raporturilor juridice pe care le generează cele două ramuri de drept.
Se reține totodată că recurentul - reclamant nu îndeplinea toate condițiile prevăzute de Legea nr.128/1997, art.55,56,58, 60 și 68 din Legea învățământului nr.84/1995 republicată, în sensul că nu a absolvit modulul psihopedagogic, condiție obligatorie pentru ocuparea unei funcții didactice.
recurentului era absolventă a modulului psihopedagogic la data înscrierii la concurs, a desfășurat și desfășoară o activitate didactică în universitate de mai bine de 6 ani și nimic nu putea împiedeca comisia să formuleze o apreciere asupra aptitudinii didactice și pedagogice ale celor doi contracandidați.
Referitor la critica adusă de recurent privind procedura desfășurării concursului în sensul nerespectării dispozițiilor imperative statuate prin art.60 alin.3 din Legea nr.128/1997 care prevăd că aprecierea candidatului pentru ocuparea postului de lector universitar se face prin punctaj, în baza unei grile, adoptate specificului catedrei și aprobată de Senatul universității, se reține că prevederile art.43-45 din Regulament reglementează criticile pe baza cărora se face analiza candidaților la concurs, aprecierea și notarea recurentului este de competența comisiei de examinare neputându-se cenzura pe calea contenciosului administrativ, stabilirea criteriilor de evaluare și procedura concursului referitoare la constituirea comisiei de examinare, la criteriile de nelegalitatea comisiei de examinare deoarece aceasta a fost numită printr-un act al Universității de Vest " " din A potrivit Cartei Universitare, iar recurentul-reclamant nu a atacat prin acțiunea introductivă însuși Regulamentul de concurs.
Pe de altă parte se reține că participarea în comisia de examinare a d-nei judecător este conformă cu prevederile art.6 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților precum și cu prevederile constituționale, potrivit cărora funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
Referitor la critica adusă sentinței primei instanțe, privitor la respingerea petitului ce viza constatarea nulității absolute a hotărârii Biroului Senatului nr.97/30.07.2007 dată cu depășirea competenței legale se reține că așa după cum rezultă din art.5 dn Carta Universitară Facultatea de Științe Juridice reprezintă componentă de specialitate a Universității, și conform art.18 din Cartă privind autonomia organizatorică și funcțională, facultatea reprezintă o organizare structurală a Universității Astfel, coroborând dispozițiile art.23 alin.1 care prevăd că Universitatea de Vest " " din A are în structura sa facultăți, departamente, catedre, filiale, centre de studii" cu prevederile art.28 (1) potrivit cărora "facultatea reprezintă unitatea funcțională de bază a Universității", rezultă că prin adresa nr.4375/10.09.2007 în mod corect intimata a comunicat recurentului că răspunsurile trebuiesc date de către persoana juridică și de Facultatea de Științe Juridice, ceea ce corespunde structurii organizatorice susmenționate.
Critica adusă de recurent respingerii de către prima instanță a capătului de cerere prin care s-a soluționat constatarea nulității absolute a hotărârii Biroului Senatului nr.97/30.07.2007 este nefondată întrucât prin Hotărârea Senatului nr.84/15.06.2007 Biroul Senatului Universității de Vest " " din A, începând cu data de 15.06.2007 preluat în întregime prerogativele, atribuțiile și competențele senatului până la data de 1.09.2007, iar prin Hotărârea nr.118/28.09.2007 Senatul și-a preluat prerogativele și atribuțiile, pentru perioada de concedii, ca atare Hotărârea Biroului Senatului nr.97/30.07.2007, este legală neputându-se reține că ar fi fost emisă cu depășirea competențelor.
Nu este întemeiată nici critica care vizează "constatarea nesoluționării în termen legal, având semnificația tăcerii" a cererii adresate de recurent Facultății de Drept la data de 2 iulie 2007, din acest punct de vedere acesta invocând în motivarea recursului nesocotirea de către prima instanță a prevederilor art.51 din Constituție și OG nr.27/2002, pe de o parte întrucât aceste reglementări nu sunt aplicabile în această speță, unde cererile formulate de recurent trebuiau să se circumscrie procedurii de concurs din "Regulamentul de ocupare a posturilor didactice", ele neavând caracter de "petiție" în înțelesul art.2 din OG nr.27/2002 priind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.
În fine în ceea ce privesc despăgubirile materiale și morale în cuantum de 30.000 EURO solicitate de recurent, acestea au fost corect respinse de către prima instanță întrucât nu au fost dovedite, iar aprecierea dată de către instanță în sensul că ipostaza de perdant în ipoteza participării la un concurs nu implică corelativ și producerea unui prejudiciu este una corectă.
Pentru toate aceste considerente, nefiind prezent nici unul din motivele de casare ori de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 pr.civ. raportat la dispozițiile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2218 din data de 09 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./10.03.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
