Obligația de a face. Decizia 541/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 541/2008
Ședința publică din data de 08 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței civile nr.162 pronunțată în data de 29 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței pricina se află la al treilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentanta intimatei invederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatei solicită instanței respingerea recursului formulat de către pârât și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, față de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.162/CA/20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C împotriva pârâtului Consiliul Local - prin primar și care a fost obligat la avizarea documentației conform nr.834/1991.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut ca refuzul pârâtei de a i se acorda avizul solicitat, respectiv condiționarea formulată de pârâtă privind emiterea avizului după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este total greșită, pârâta fiind în eroare întrucât acest aviz solicitat de către reclamantă stă printre alte acte prevăzute de actul normativ în speță nr.834/1991 la baza documentației pentru aprobarea eliberării certificatului de atestare a proprietății, ori reclamanta solicită eliberarea avizului în discuție tocmai în acest scop.
Întrucât obținerea certificatului de atestare a dreptului se face numai după avizarea documentației de către pârâtă, instanța a constatat că pârâtul este cel care urmează a aproba, respectiv a aviza documentația întocmită de reclamantă în sensul recunoașterii limitei suprafeței incintei așa cum a solicitat reclamanta aceasta în condițiile și în conformitate cu prevederile nr.834/1991, considerent pentru care a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului acesta a arătat că reclamanta avea obligația prin lege să obțină Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor odată cu înființarea în baza Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și conform nr.834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat.
Întrucât intimata nu a urmat această procedură a devenit și continuă să fie un simplu detentor precar al terenurilor detenția care s-a putut transforma în drept de proprietate fie prin obținerea Certificatului prevăzut de nr.834/1991, fie prin acte de drept civil - actul de înființare a societății comerciale constituind doar titlu de folosință și ca atare neputând să dovedească dreptul de proprietate, nu poate nici solicita anularea unor hotărâri de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea celor îndreptățiți și nici nu pot invoca în apărare lipsa îndreptățirii beneficiarilor atât timp cât nu-și pot justifica propria îndreptățire.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit dispozițiilor art.304/1 pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor invocate de recurentă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la avizarea documentației executate în conformitate cu prevederile nr.834/1991, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de aviz favorabil.
Potrivit prevederilor art.1 din HG nr.834/1991 privind Stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat terenurile aflate în patrimoniul societăților cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină pentru societățile comerciale înființate prin hotărârea guvernului, de către organele acre, potrivit legii îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrativ local de stat, de către autoritatea publică județeană.
În atribuțiile consiliilor care evaluează terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat intră și activitățile legate de participarea la delimitarea prin bornare a suprafeței de teren aferente fiecărei societăți comerciale cu capital de stat (art.4 lit.b) din Criteriul nr.2665 din 28 februarie 1992 privind Stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat iar în conformitate cu pct.9 din anexa la criteriul menționat operațiunile topografice în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, precum și recunoașterea limitei suprafeței incinte de către comisia constituită conform art.2 în prezența vecinătăților societății comerciale cu capital de stat și consemnarea acesteia într-un proces verbal care va conține schițe cu conturul incintei și numărul punctelor de înfrângere.
Rezultă deci că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate revine ministrului de resort și reprezintă un act administrativ de autoritate așa încât între ministerul emitent și beneficiarul certificatului nu există un raport juridic de natură civilă, care să poată fi valorificat pe calea unei acțiuni având ca obiect obligația de a face.
Pentru a avea un raport obligațional a cărui nerespectare să fie contestată de către creditor, conform art.1077 civ. prin intermediul instanței de judecată care să dispună în sensul autorizării acestuia să aducă la îndeplinire această obligație, în contul debitorului este necesar ca între părți să existe în conținutul acestuia, un drept de creanță, aparținând creditorului și obligația corespunzătoare acestui drept, care incumbă debitorului.
În speță acest raport nu se descrie pe tărâmul obligațional și nu poate fi valorificat în instanță printr-o acțiune întemeiată pe "obligația de a face", în esență constituind drepturi.
Așa fiind întrucât dreptul reclamantei nu este realizat, acțiunea având ca obiect obligația de a face, nu se poate valorifica în interesul acesteia întrucât părțile își contestă chiar dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, acesta fiind și considerentul pentru care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Năsăudo acțiune în realizarea dreptului de proprietate, situație care presupune alte modalități specifice, respectiv acțiunea în revendicare, adică în realizarea dreptului. Valorificarea dreptului așa cum o solicită reclamanta - intimată prin acțiunea introductivă reprezintă o cale ocolită, indirectă de dobândire a unui drept real, de proprietate a reclamantei asupra terenului în litigiu și de eludare a modalităților juridice prin care acesta poate fi dobândit pe calea unei acțiuni în revendicare și grănițuirea proprietății.
Pentru toate aceste considerente raportat la dispozițiile art.312 (3), Curtea urmează a admite recursul, a modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.162 din 20 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C-
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./18.03.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
