Anulare act administrativ . Sentința 577/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 577/2009
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâta DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat, pentru pârâtă, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că, în data de 12.11.2009, s-au înregistrat la dosarul cauzei note de ședință din partea pârâtei ( 77 -81).
De asemenea, în data de 16.11.2009, reclamanții au depus la dosarul cauzei Note de ședință, însoțite de o serie de înscrisuri ( 82 -144) un exemplar din Notele de ședință fiindu-i comunicat reprezentantei pârâtei, care a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru lecturarea lor.
Curtea, a admis solicitarea reprezentantei pârâtei, sens în care a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei s-a prezentat avocat, pentru pârâtă, lipsă fiind reclamanții.
Reprezentanta pârâtei susținut că, Notele de ședință se referă la adoptat în 2003 și nu privesc cauza de față că, nu solicită termen pentru studierea înscrisurilor depuse la dosar pentru acest termen și că, înțelege să susțină excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești de soluționare a cauzei, solicitând admiterea excepției, referindu-se la extrasul Ecris de pe portalul Curții de Apel Timișoara ( 81), unde într-o speță similară s-a admis excepția, arătând că, soluția ce se impune a fi dată în speță fiind aceea de admitere a excepție și de respingere a acțiunii ca inadmisibile, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea înregistrata la data de 15 octombrie 2008, reclamanții, -, au chemat în judecata pe pârâta DIN ROMÂNIA solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârilor Adunării Bisericii din România.
În dezvoltarea motivelor acțiunii, reclamanții arată ca, din România este un cult religios recunoscut potrivit Legii nr. 489/2006 privind regimul cultelor în România. Potrivit dispozițiilor acestui act normativ, cultele se autoguvernează potrivit proprii, recunoscute prin hotărâre de Guvern. Statutul Bisericii din România a fost recunoscut prin Hotarârea Guvernului nr. 400/9 aprilie 2008.
bisericii este organul suprem de reprezentare si administrare, legislativ si elector, respectiv de reglementare teologica al Bisericii din România.
Se susține că acest Sinod al Bisericii ar fi avut loc în zilele de 2 si 3 octombrie 2008 la B, în cadrul acestei adunări luându-se o serie de hotărâri privind guvernarea bisericii si modificarea unor regulamente interne ale acesteia, iar extrase din aceste hotărâri au fost comunicate unor parohii ale bisericii.
Acest sinod s-a ținut la cererea, într-un mod ascuns, nefiind convocate la adunarea sinodului toate persoanele care aveau drept sa participe.
Potrivit Cap.III, art. 50 din Statut, convocarea membrilor sinodului se face cu trei luni înainte prin invitatie scrisa specificând locul, data si ordinea de zi exacta a adunarii sinodului.
Potrivit Art. 11 (a) din Statutul bisericii, reprezentanții parohiilor au drept de participare la sinod: "În - din România guvernarea bisericii se realizeaza pe baza principiului sinodo-presbiterial, conform caruia, pe baza conditiilor formulate în prezentul Canon, fiecare membru al comunitatii le are dreptul de a participa la conducerea bisericii în mod direct sa prin reprezentantii legali".
Comunitatile le au solicitat în scris participarea la sinod, însa aceste cereri au ramas fara raspuns. Pentru a se respecta prevederile statutare reclamantii au notificat prin adresa nr. 56/20 septembrie 2008 prin BEJ.
De asemenea participarea la sinod a fost solicitata si de din Sacele judetul B si de d-l preot paroh din A, depunându-se în acest sens si memorii la Episcopie.
Mai arata reclamantii, ca au aflat accidental de la episcopul vicar al bisericii acestora în urma unor discutii cu Sa.
Mai precizeaza faptul ca nici o propunere nu a fost prezentata persoanelor interesate spre dezbatere, desi prin hotarârile sinodului se emit norme care au efect administrativ de aduc atingere tuturor membrilor bisericii, si tuturor parohiilor.
Invoca Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala si dreptul enoriasilor de a fi informati despre deciziile care se vor lua la sinod.
Sedinta secreta a Bisericii din România priveaza de drepturile lor statutare membrii bisericii, creând premisele unei administrari despotice si abuzive, la cheremul mai marilor biserici, încalcându-se astfel traditia istorica privind administrarea acestei biserici.
Pârâta DIN ROMÂNIA prin întâmpinarea depusa la data de 4 decembrie 2008 solicita respingerea cererii de chemare în judecata, cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
În dezvoltarea motivelor întâmpinarii, pârâta invoca exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Cluj raportat la dispozitiile art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozitiilor art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificata de Legea nr.262/2007, litigiile privind actele administrative emise de autoritatile publice centrale se solutioneaza în fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.
Conform dispozitiilor art. 2 alin 1 lit b din acelasi act normativ sunt asimilate autoritatilor publice- în sensul acestei legi- persoanele juridice de drept privat care au obtinut statut de utilitate publica, astfel cum sunt organele de conducere ale bisericilor si a Bisericii. Întrucât în cadrul ierarhiei bisericesti exista organe de conducere locale, judetene si centrale, în urma asimilarii acestora cu organele administratiei publice locale si centrale în sensul legii privind contenciosul administrativ, trebuie sa se aplice în mod corespunzator si normele privind competenta dupa materie prevazute în aceasta lege.
Cea de-a doua exceptie pe care o invoca pârâta este cea a lipsei procedurii prealabile si implicit a prematuritatii introducerii cererii, dat fiind ca reclamantii nu au epuizat procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004 obligatorie înainte de adresarea catre instanta de contencios administrativ competenta.
Reclamantii nu au atacat hotarârile ale caror anulare se solicita sau legalitatea întrunirii la organele bisericesti competente si ca atare solicita respingerea actiunii reclamantei ca fiind prematur introdusa, cu atât mai mult cu cât acestea vizeaza functionarea si organizarea interna a cultului pârâtei.
Bisericii din România întrunit la data de 2-3 octombrie 2008 la Baf ost perfect statutar, fiind convocat prin Invitatia nr. 201/27 iunie 2008, cu specificarea locului, a datei si a ordinii de zi, astfel cum se prevede în art. 49 din Statutul Bisericii din România recunoscut prin HG nr. 400/9 aprilie 2008.
Potrivit art. 11 lit a din Statutl "În cadrul Bisericii - din România guvernarea bisericii se realizeaza pe baza principiului sinodo-presbiterial, conform caruia, în conditiile formulate în Canon, fiecare membru al comunitatii bisericesti are dreptul de a participa la conducerea bisericii în mod direct sau prin reprezentantii legali".
Un simplu conspect al acestui paragraf si al celorlalte prevederi ale Statutului demonstreaza ca din România are o structura ierarhica, fiind alcatuita din parohii, protopopiate si eparhie, organul suprem reprezentativ si administrativ, legislativ si electoral fiind, ceea ce coroborat cu prevederile privind modul de alegere al fiecarui organ de conducere releva faptul ca interpretarea corecta si în spiritul statutului a sintagmei "fiecare membru al comunitatii bisericesti are dreptul de a participa la conducerea bisericii în mod direct sau prin reprezentantii legali" este aceea ca fiecare membru al comunitatii bisericesti are dreptul de a alege si de a fi ales în organele de conducere ale bisericii, participând fie personal-la nivel de parohie- fie prin reprezentantul ales- la nivel de protopopiat, eparhie si în sinod- la guvernarea bisericii.
Dreptul prevazut la art. 11 lit a nu este echivalent, cu dreptul de a participa în mod automat în organele de conducere ale bisericii, acesta trebuind coroborat cu celelalte prevederi statutare privind alegerea organelor de conducere. Ba mai mult, sintagma "în conditiile formulate în Canon", circumsecrie foarte clar limitele acestui drept de participare la guvernarea bisericii, participarea directa sau prin reprezentant are loc conform prevederilor legilor si normelor bisericesti în vigoare referitoare la structurile ierarhice ale bisericii si la modul de alegere al acestora.
Reclamantii, în calitate de enoriasi ai Parohiei din A au fost reprezentati la Sinod de persoana aleasa conform prevederilor normelor bisericesti proprii mentionate.
Prin sentința civilă nr. 2117 din 11 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj - s-a admis excepția de necompetență a Judecătoriei Cluj -N și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta DIN ROMÂNIA în favoarea Tribunalului Cluj -Secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1217 din 8 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta DIN ROMÂNIA și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată dă reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta DIN ROMÂNIA în favoarea Curții de Apel.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Demersul judiciar al reclamanților vizează anularea hotărârilor Adunării Bisericii din România adoptate după aprecierea acestora cu nesocotirea unor dispoziții imperative, hotărâri care vizează modificări la Canonul, Normele Bisericii, Regulamentul al Casei de Pensii și Ajutor al Bisericii precum și începerea procedurii disciplinare împotriva preoților bisericii.
Potrivit art.22 din Legea nr.489/2006, modificarea și completarea statutelor de organizare și funcționare sau codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaștere, Ministerului Culturii și Cultelor, iar actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei secțiuni, precum și neemiterea acestora în termenele prevăzute pot fi atacate în justiție, în condițiile legii.
În speță se constată că ipoteza normei legale enunțate anterior nu este întrunită, iar hotărârile atacate nu sunt supuse controlului instanțelor de judecată, ci altor proceduri.
Astfel, hotărârea privind începerea procedurii disciplinare este supusă doar jurisdicției interne fiind aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare și canonice potrivit art.26 din Legea nr.489/2006. Mai mult, prin decizia Curții Constituționale nr.797/2008 s-a stabilit că instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne deoarece răspunderea juridică în această materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun ci prin norme juridice proprii acelor culte, competența generală a instanțelor judecătorești fiind exclusă.
Cât privește hotărârile care vizează modificări la Canonul, Normele Bisericii și Regulamentul al Casei de Pensii și Ajutor al Bisericii se poate observa că acestea nu se circumscriu sferei actelor care pot fi contestate în procedura reglementată de art.22 din Legea nr.489/2006 întrucât nu modifică statutul, nu trebuie recunoscute de către Ministerul Culturii și Cultelor și, ca atare, nu pot fi supuse controlului instanțelor judecătorești.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al reclamantei la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act administrativ care pretinde că îi vatămă drepturile sau interesele legitime.
Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția României și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apărădrepturi concrete și efectivenu drepturi teoretice și iluzorii ( CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, etc. (cauza Golder Marea Britanie, cauza Stubbings Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art.9 din Legea nr.554/2004 referitoare la condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ care vizează drepturile vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe.
Trebuie reținut, de asemenea, că în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigurebuna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice,cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamanților ca fiind inadmisibilă iar în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 raportat la art.22 și 26 din Legea nr.489/2006 o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂ ȘT E
Respinge acțiunea formulată de reclamanții domiciliat în A,- județul A, - domiciliat în A--25 - B 11, domiciliat în A, 4 - A 25, domiciliat în A,-.8, domiciliată în A,-, domiciliată în A,- 1A D 5 împotriva pârâtei DIN ROMÂNIA cu sediul în C-N B-dul 21 decembrie 2. nr. 1 ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
9 ex./04.12.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
