Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 578/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 578/2009
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâtului OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA MIGRAȚIE - BIROUL PENTRU M, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor anularea decizie de returnare de pe teritoriul României nr. -/2009.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru pârât, consilier juridic, lipsă fiind reclamantul.
Examinarea cauzei s-a făcut cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 26.10.2009, după închiderea dezbaterilor, la acel termen, s-a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare din partea reclamantului, la care a anexat un set de acte în susținerea poziției procesuale ( 38 -60), iar în data de 13.11.2009, reprezentantul ales al reclamantului, avocat, a depus la dosar un înscris, prin care a arătat că, înțelege să notifice instanței rezilierea contractului de asistență juridică încheiat cu reclamantul.
Părțile au solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtului a susținut că, prezenta cauză a rămas fără obiect prin executarea deciziei de returnare, reclamantul părăsind teritoriul țării. La solicitarea instanței, a arătat că, prin notificare i s-a adus la cunoștință reclamantului că, viza de ședere în România i-a fost anulată.
Curtea, a cerut reprezentantului pârâtului să comunice care este calea de atac a acelei măsuri, iar acesta a arătat că, aceasta este calea pe care o poate urma, anularea fiind un efect, reclamantul având restricție de intrare în țară.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror a susținut că, din actele dosarului rezultă că, reclamantul a intrat în țară în baza unei vize de scurtă ședere cu valabilitate de la 26.01.2009 până la 25.07.2009, la data de 16.07.2009, reclamantul a părăsit voluntar țara, astfel că, contestația este fără obiect, viza fiindu-i anulată și că, în raport de aceste elemente se impune respingerea contestației pe fond.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, DIRECȚIA, BIROUL PENTRU M prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României, emisă sub nr. -/2 iulie 2009, ca fiind nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor acțiunii, reclamantul arată că potrivit înscrisurilor anexate, a obținut legal, prin Consulatul României de la, viza de intrare în România, valabilă pe perioada 26 ianuarie 2009-25 iulie 2009, cu respectarea cerințelor prevăzute de lege.
Arată în continuare, că a ieșit din România în două împrejurări, stabilindu-se în B-M la niște prieteni, unde intenționa să se angajeze.
La 2 iulie 2009 fost notificat la adresa de contact, stabilită potrivit legii și i s-a adus la cunoștință, sub semnătură, decizia anexată. Din conținutul acesteia, a aflat că s-a dispus returnarea de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile art. 82 alin 3 lit. a pct. 11, în termen de 15 zile.
Din conținutul acesteia, rezultă că "locuiește ilegal pe teritoriul României din data de 18 mai 2009", pentru că "la acea dată a fost anulată viza de ședere în România".
Se susține, de asemenea, că nu poate fi vorba de anularea unei vize de ședere, ci de anularea vizei de intrare, iar această măsură nu i-a fost comunicată și nu a avut cunoștință de ea.
Întrucât apreciază că măsura este abuzivă, dar și nelegală, pentru că nu a încălcat legea, îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 6 din OUG nr. 194/2002 și nerealizând obligațiile negative impuse cu privire la regimul interdicțiilor din același act normativ, solicită admiterea cererii.
Pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU prin întâmpinarea depusă la data de 5 octombrie 2009 solicită respingerea cererii formulată de reclamant (19-21).
În dezvoltarea poziției sale procesuale, pârâtul arată că viza în cauză a fost anulată de Centrul Național de din cadrul Ministerului Afacerilor Externe la data de 18 mai 2009, în conformitate cu art. 33 alin 1 și 2 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin 4 din OUG nr. 194/2002 republicată, prin decizia de returnare nr. -/2 iulie 2009, reclamantul a fost informat și asupra faptului că, viza sa a fost anulată la data de 18 mai 2009, contrar susținerilor sale din cuprinsul contestației care face obiectul prezentei cauze.
La data de 16 iulie 2009, reclamantul a părăsit în mod voluntar teritoriul României prin PCTF -
Această stare de fapt este probată fără echivoc prin ștampila (tip ieșire) aplicată de poliția de frontieră pe exemplarul deținut de cetățeanul străin, exemplar care a fost ulterior remis unității emitente, respectiv Biroului pentru al județului M, conform uzanțelor, care l-a anexat la dosar.
În momentul în care reclamantul a părăsit teritoriul țării, acesta avusese o ședere de 82 de zile (viza anulată îi conferea un drept de ședere de numai 72 de zile), aspect care reiese din consultarea aplicației informatice intrări-ieșiri în-din România. Perioada de valabilitate a vizei anulate, înceta la 25 iulie 2009.
Potrivit art. 84 alin 1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată: "Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de OFICIUL ROMÂN pentru, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare.
În conformitate cu art. 84 alin 3 "Contestația prevăzută la alin 1 și 2 suspendă executarea măsurii de îndepărtare".
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea constată următoarele:
Prin decizia de returnare de pe teritoriul României nr.- emisă la data de 02 iulie 2009 de către pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU s-a comunicat reclamantului că locuiește ilegal pe teritoriul României din data de 18 mai 2009 întrucât la acea dată viza de ședere în România i-a fost anulată.
Apreciind că măsura adoptată este nelegală, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea acesteia.
Probele administrate în cauză relevă fără echivoc împrejurarea că la data de 18 mai 2009, reclamantul nu locuia în mod legal pe teritoriul României întrucât nu mai deținea viză valabilă, anterior acestui moment viza de intrare în țară fiindu-i anulată. La acea dată, a anulării vizei de intrare în țară, reclamantul nu a contestat măsura adoptată împotriva lui și nici nu a investit instanța de contencios cu analizarea legalității acestei măsuri, astfel că se poate conchide că măsura adoptată este legală.
Se poate conchide, așadar, că în speță, nu există motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat în privința măsurii returnării de pe teritoriul României care să atragă sancțiunea nulității acesteia, susținerile contrare ale reclamantului fiind nefondate, astfel că cererea reclamantului care vizează anularea măsurii returnării de pe teritoriul României urmează a fi respinsă.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere și jurisprudența CEDO. Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Intrucât Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul cu sediul procesual ales în B-M-/23 județul M împotriva pârâtului OFICIUL ROMÂN PENTRU, DIRECȚIA, BIROUL PENTRU M cu sediul în B-M- județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
4 ex./25.11.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
