Anulare act administrativ . Decizia 580/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 580/CA
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat spre examinare soluționarea recursurilor formulate de recurenta - intimată - prin reprezentant și intimata - recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, împotriva sentinței civile nr. 357/CA/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, ca reprezentant al recurentei - intimate - "" L și consilier juridic, care depune delegație de reprezentare pentru intimata recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, obiectul litigiului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Prin procesul - verbal nr. 14/27.10.2009 s-a procedat la înlocuirea judecătorului I -, președintele completului de judecată 2, pentru termenul din data de astăzi, care se află în imposibilitate de a se prezenta la serviciu, fiind în concediu de odihnă, cu judecătorul stabilit prin planificarea de permanență.
Prin serviciul registratură al instanței, recurenta - intimată, prin reprezentant, a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, cu chitanța seria - - din 23.10.2009 în valoare de 2.00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Interpelat fiind, ca reprezentant al recurentei - intimate - "" L, în condițiile în care s-a produs rectificarea erorii materiale, precizează că renunță la recursul formulat.
Consilier juridic, pentru intimata recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului promovat.
Instanța, constatând dezbaterile încheiate, văzând și dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.357/ca/6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă acțiunea formulată de reclamanta "", în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Municipiului
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma d 1306 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată de acesta din urmă și dobânda legală calculată la această sumă începând cu data încasării sumei și până la momentul restituirii efective.
S-a respins cererea privind anularea actului administrativ - fiscal.
S-a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că s-au avut în vedere dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, remarcăm că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s- menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare efectului direct art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă României, instanța este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 10.902,82 lei fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv Tratatului de aderare României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept României și astfel reclamantul, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a- restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România autoturismului cumpărat în luna august 2007 din Germania.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d procedură fiscală, sunt asigurate prin cererea de restituire taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice
Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța va admite acțiunea reclamantului stabilind că taxa fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie. pe reclamant în mod nelegal de suma de 10.902,82 lei, de la data plății sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
În ceea ce privește cererea de anulare actului administrativ fiscal nr. 5/03.04.2008 instanța apreciază că este neîntemeiată.
Potrivit art. 2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Examinând actul nr. 5/03.04.2008 prin prisma definiției legale actului administrativ, Tribunalul constată că actul atacat de reclamant nu este act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 2 alin.1 lit. din Legea nr. 554/2004, ci este un ordin de plată emis de către reclamantă în beneficiul bugetului de stat.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de procedură fiscală, care definesc actul administrativ fiscal dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice I care critică sentința pe motivul că la data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, nu a existat temei legal pentru restituirea taxei încasate în baza dispozițiilor art. 2141- 2142din Codul d e procedură fiscală și că în conformitate cu prevederile celui dintâi act normativ invocat, reclamantul este îndreptățit a primi doar diferența dintre taxa specială achitată și taxa de poluare pentru autovehicule, ca urmare a unei compensări legale, considerând inaplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000.
Prin recursul promovat de - "" LIs olicită a i se restitui întreaga sumă de 10902,82 lei și nu cea de 1306 lei.
La termenul din 2 noiembrie 2009 recurenta - "" LIa solicitat a se lua act de renunțarea la judecata recursului.
Curtea examinând cererile de recurs și dosarul de fond a reținut următoarele:
La data de 15.03.2008 reclamanta, ca administrator la - "" Lai mportat un autoturism marca Audi A6 dintr-un stat membru al Comunității Europene, ca și România care a semnat Tratatul de Aderare la data de 01.01.2007, fiind obligată să plătească taxa de primă înmatriculare în sumă de 10.902,82 lei a cărei restituire a solicitat.
Corect s-a reținut de instanța de fond că în temeiul art. 2141- 2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ-fiscal, în sensul dat acestui termen de art. 41 Cod procedură fiscală (documentul prevăzut de nr. 418/2007 fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică), și că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de nr.OUG 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite restituirea sumei achitate, în temeiul art. 117 lit. a) și d) din Codul d e procedură fiscală, fără să fie nevoit să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, inițiată de Comisia Europeană, a decis abrogarea, prin nr.OUG 50/2008, a prevederilor art. 2141-2143din Codul fiscal și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale să elimine aplicarea normei din legislația națională prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și să oblige autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare.
Pentru aceste considerente Curtea va menține soluția instanței de fond privind restituirea, cu dobânzi legale, a taxei de primă înmatriculare.
Referitor la recursul promovat de -"" SRL I, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 246 din Codul d e procedură civilă să se ia act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice I, împotriva sentinței civile nr.357/ca din 16 mai 2009 pronunțată de Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Conform art. 246 din Codul d e procedură civilă, ia act de cererea reclamantei recurente -"" SRL I de renunțare la recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.12.2009
Jud.fond: Tribunalul Iași -.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Obreja
