Anulare act administrativ . Decizia 584/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.584/CA.
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ promovat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.1048/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți - - domiciliată în,-, jud.C, și - domiciliați în, jud.C și - cu domiciliată în M,-, jud.C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimații reclamanți, G, și, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/11.11.2008 depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind apărătorul intimaților reclamanți, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile apărătorului intimaților reclamanți potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul apărătorul intimaților reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Apreciază apărătorul intimaților că dispozițiile art.304 și următoarele Cod procedură civilă, invocate de recurenta pârâtă în recursul formulat nu-și au aplicabilitate în cauză. Totodată depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și înregistrată sub nr. 7313/118/26.07.2007 reclamanții, ȘI G în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR B au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Ordinului nr. 3174/2007 și obligarea pârâtei la validarea hotărârii nr. 971/2002 prin care s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 508.379.641 lei ROL.
Motivând acțiunea reclamanții învederează în esență că, prin ordinul contestat s-a validat hotărârea pentru suma de 4.907,71 lei, sumă vădit inferioară și discrepantă față de valoarea totală a compensațiilor stabilite în hotărârea comisiei județene, calculat conform dispozițiilor legale și în baza înscrisurilor doveditoare depuse în cauză.
În drept, au fost invocate disp.art. 8 alin.1 din HG nr. 1643/2004, iar în susținerea cererii reclamanții au depus înscrisuri: hotărârea nr. 971/2002, ordinul nr. 3174/2007 și "tabel" eliberat de Arhivele Naționale.
La termenul de judecată din 13.05.2008 instanța, în conformitate cu disp.art. 243 alin.1 pct.1 Cod pr.civ. a luat act de introducerea în cauză a moștenitorilor G și pentru reclamanta și pentru reclamantul
În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, care a învederat că este fiica numitei (fostă ), moștenitoarea autorului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i fie acordate despăgubiri bănești alături de reclamanții în cauză.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă în principiu prin încheierea pronunțată în data de 13 mai 2008.
Prin întâmpinare, pârâta a înțeles a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că, în conformitate cu disp.art. 7 alin.7 din Legea nr.9/1998, raporturile dintre succesori privind compensația se soluționează pe calea dreptului comun.
În temeiul disp.art. 13 alin.1 din Legea nr. 554/2004 pârâta a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii actului administrativ dedus judecății.
Prin Sentința civilă nr.1048 din 17.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Constanța dispune respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și admite acțiunea principală formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta, anulând Ordinul nr.3174/05.06.2007 emis de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la validarea Hotărârii nr. 971/10.01.2002 emisă de Comisia Județeană C, pentru suma de 508.379. 641 lei ROL (50.837,96 RON) cu titlu de compensații bănești, respingând cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, instanța reține în esență că:
În referire, la excepției lipsei calității procesuale pasive, reține instanța că, aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât pârâta este emitentul ordinului supus controlului de legalitate, având legitimare procesuală în cauză.
Pe fondul cauzei, examinând în raport de actele depuse și dispozițiile legale incidente, instanța are în vedere că, prin hotărârea nr. 971/10.01.2002 adoptată de Comisia Județeană C s-a admis cererea depusă de și s-a propus acordarea compensațiilor bănești în cuantum de 508.379.641 lei ROL pentru numiții, și, în calitate de moștenitori ai defunctului.
Prin Ordinul nr. 3174/05.06.2007 s-a dispus validarea hotărârii nr. 971/2002 și s-a acordat reclamanților compensații bănești în cuantum de 4.907,71 lei,cu mențiunea că diferența de valoare se datorează erorilor de calcul la terenul agricol și intravilan.
Apreciază instanța că, din documentația depusă la dosar rezultă în mod vădit, că autorul reclamanților este îndreptățit, pentru bunurile abandonate în ia, la compensații bănești în sumă de 508.379.641 lei ROL (50.837,96 RON), conform raportului de evaluare întocmit în cauză înscris necontestat de pârâtă.
În speță, deși s-a validat hotărârea nr. 971/2002, cuantumul despăgubirilor a fost diminuat prin ordinul contestat, fără nici o motivare care să justifice legalitatea actului dedus judecății.
Cum una din condițiile generale de legalitate este aceea că actul administrativ să fie emis în litera și spiritul legii, instanța constată nelegalitatea Ordinului contestat în raport de prevederile art.7 alin.3 din Legea nr. 9/1998 republicată și, pe cale de consecință obligă pârâta la validarea hotărârii nr. 971/2002 pentru suma la care sunt îndreptățiți reclamanții, respectiv 508.379.641 lei rol, admițând cererea principală, ca fondată.
Cât privește cererea de intervenție formulată de, moștenitoarea numitei, instanța dispune respingerea acesteia, reținând că, în cauză sunt incidente disp.art. 7 alin.7 din Legea nr. 9/1998 republicată, potrivit cărora " atunci când după adoptarea hotărârii (ordinului) apar și alte persoane având vocație succesorală, raporturile dintre succesori privind compensația se soluționează potrivit dreptului comun.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen a declarat recurs pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență că, diferența dintre cuantumul sumei stabilite drept compensații bănești prin ordinul contestat și cuantumul sumei stabilite prin hotărârea Comisiei județene, rezultă din calculul efectuat în conformitate cu prevederile art.5 al.3 din HG nr.1643/2004.
La dosarul cauzei a fost depus de către recurentă, Raportul tehnic de evaluare întocmit în baza Legii nr.9/1998 și a Normelor metodologice pentru aplicarea legii, privind acordarea de compensații cetățenilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului, însoțit de fișa tehnică de calcul pentru locuințe, anexe și terenul aferent locuinței, precum și evaluarea terenului agricol și a recoltelor.
Prin Note scrise, intimații solicită respingerea recursului ca nefondat.
În raport cu actele depuse și probatoriul administrat în cauză, și văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin cererea înregistrată sub nr.1778/25.02.1999 intimații au solicitat Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 de pe lângă Prefectura C acordarea de compensații pentru bunurile abandonate de autorul lor - - pe teritoriul Statului, în satul, comuna, județul, astfel că, prin Hotărârea nr.971/10.01.2002 se dispune în sensul acordării compensațiilor bănești în cuantum total de 508.379.641 lei (ROL).
Ulterior, în temeiul art.30 din OG nr.94/2004, cu referire la art.8 din HG nr.1643/2004, în baza Notei de fundamentare nr.5934/05.06.2007 emisă de Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, recurenta emite Ordinul nr.3174/05.06.2007, prin care validează Hotărârea nr.971/10.01.2002 emisă de Comisia Județeană, acordând intimaților compensații bănești în cuantum de 4.907,71 lei RON, precizând în conținutul art.1 al hotărârii că, "diferența de valoare se datorează erorilor de calcul la terenul agricol și intravilan".
Acesta este motivul de fapt, urmare căruia intimații au dedus judecății acțiunea în care Tribunalul Constanțas -a pronunțat prin hotărârea recurată.
Probatoriul administrat în cauză - documentația depusă la dosar - face dovada în sensul art.1169 cod civil că, la data stabilirii în ia, autorul intimaților a fost pus în posesia unui teren în suprafață de 10 ha (declarațiune - fila 82 dos.fond) și a unui loc de casă intravilan în suprafață de 4.800. acordându-i-se posibilitatea cumpărării acestor suprafețe de teren, încheindu-se în acest sens un contract de vânzare-cumpărare.
Același probatoriu face dovada că, autorul intimaților, a fost obligat a abandona bunurile cumpărate, pe teritoriul iei, respectiv sus-menționatele terenuri, precum și 4 ha porumb și o casă edificată pe teren intravilan, bunuri ce ulterior au trecut în proprietatea Statului, în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la data de 07 septembrie 1940.
În aceste condiții, odată reîntors în țară, în anul 1948, autorul intimaților a fost pus în posesia unui teren intravilan în suprafață de 10 ha, precum și a unui loc de casă în suprafață de 1773. teren intravilan în comuna, județ C, pentru care a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare la data de 31 ianuarie 1948 (filele 30-31 dos.fond), a cărui contravaloare a fost integral achitată.
Așa fiind, instanța reține că, autorul intimaților a achitat, atât prețul bunurilor imobile din ia, cât și prețul bunurilor imobile din România, și în atare situație, motivarea recurentei legată de aplicabilitatea în speță a art.1 din Decretul nr.533/1953, referitor la "anularea plăților pentru terenurile cu care au fost împroprietăriți refugiații la întoarcerea în țară, în măsura în care nu au fost achitate până la acea dată", nu poate fi primită de instanță, atât timp cât, simpla afirmare a unui fapt juridic, nu ține loc de mijloc de probă, în sensul art.1169 Cod civil.
Curtea reține că, în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat asupra împrejurării că, deși s-a validat Hotărârea nr.971/2002 emisă de Comisia Județeană de pe lângă Prefectura C pentru aplicarea Legii nr.9/1998, cuantumul despăgubirilor a fost diminuat de către recurentă prin ordinul contestat, fără nici o motivare care să justifice legalitatea actului dedus judecății, astfel încât, se poate opinia că, "erorile de calcul a despăgubirilor" privesc strict calcularea eronată a sumelor din punct de vedere matematic.
Un eventual calcul eronat al sumelor din punct de vedere matematic, conduce la concluzia unei omisiuni a luării în calcul a unor sume de bani care au fost ale autorului intimaților, astfel încât, în raport cu prevederile art.7 al.3 din Legea nr.9/1998 republicată, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus obligarea recurentei la validarea hotărârii emisă de Comisia Județeană C pentru suma la care sunt îndreptățiți intimații, respectiv 50.837,96 lei RON cu titlu de compensații bănești.
Cât privește referirile recurentei la omiterea unuia sau mai multor moștenitori, sau apariția acestora ca urmare a decesului beneficiarului, Curtea reține că, acestea sunt aspecte care din punct de vedere legal pot fi soluționate numai pe calea dreptului comun, potrivit dispozițiilor cuprinse în art.7 al.7 din Legea nr.9/1998 republicată și, prin urmare, nu pot constitui motive de recurs ce pot fi invocate de pârâta recurentă.
Nu poate fi primită nici argumentația recurentei referitoare la "depășirea plafonului maximal al despăgubirilor", atât timp cât, Hotărârea nr.971/10.01.2002 emisă de Comisia Județeană C prevede/indică un plafon maxim în cuantum de 79.542,24 lei RON, cuantum ce depășește cu mult suma fixată drept despăgubire pentru bunurile abandonate pe teritoriul Statului.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul ca nefundat, iar în baza art.274 Cod pr.civilă obligă recurenta la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ promovat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.1048/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți - - domiciliată în,-, jud.C, și - domiciliați în, jud. și - cu domiciliată în M,-, jud.
Obligă recurenta să plătească intimatelor suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Jud.fond:
Red.dec.jud./05.12.2008
Dact.Sz - 2 ex/05.12.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
