Anulare act administrativ . Decizia 60/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR. 60/CA/2010 -
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul pârâtINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂcu sediul în O,- B, în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRLcu sediul în O str. -. - nr.3,.3 împotrivasentințeinr.369/CA din 14.05.2009pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta pârâtă ITM B consilier juridic în baza delegației nr.-/27.01.2010 și pentru intimata reclamantă - SRL O avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.8 din 22.01.2010 emisă de Baroul Bihor cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat și că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, după care:
Instanța comunică recurentei un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanții părților declară că nu au alte cereri sau excepții de formulat.
Nefiind alte cereri și excepții de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei invocă excepția prematurității introducerii acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, actul nu a fost contestat.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea excepției întrucât potrivit prevederilor Legii 554/2004 nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabilă.
Instanța, se va pronunța asupra excepției prematurității introducerii acțiunii odată cu fondul cauzei și acordă părților asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și a se dispune respingerea acțiunii reclamantei pentru motivele scrise în cererea de recurs.
Reprezentanta reclamantei intimate, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând că insuficienta motivare a adresei contestate a fost un motiv de anulare a acesteia. Nici unde legiuitorul nu prevede obligația unui angajator să facă dovada executării unui contract de muncă, prevede doar obligativitatea înregistrării contractului de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința nr. 369/CA din 14.05.2009pronunțată de Tribunalul Bihor a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B și în consecință:
S - a dispus anularea adresei nr.93780/30.06.2008 emisă de B, constând în refuzul înregistrării contractului individual de muncă al numitei.
A fost obligat pârâtul B să procedeze la înregistrarea contractului individual de muncă al salariatei, sub sancțiunea aplicării unor daune cominatorii de 50 lei/zi începând cu a 30-a zi de la data rămânerii irevocabile a prezentei și până la aducerea la îndeplinire a dispozitivului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 28.05.2008, reclamanta, prin reprezentantul său legal, s-a adresat în scris pârâtului solicitând înregistrarea contractului individual de muncă al salariatei încheiat la data de 01.02.2007. Pârâtul prin adresa nr.93780/30.06.2008, comunicat reclamantei la data de 01.07.2008, i-a răspuns acesteia că refuză înregistrarea contractului colectiv de muncă întrucât nu se face dovada executării contractului individual de muncă.
Adresa nr.93780/30.06.2008 emisă de către pârât reprezintă un act administrativ în accepțiunea textului art.2 al.c lit.c din Legea 554/2008, susceptibil de a fi contestat în temeiul art.1 și 8 al acestui act normativ întrucât reprezintă un act unilateral cu caracter individual, emană de la o autoritate publică, în regim de putere publică și prin care s-a soluționat cererea adresată în prealabil de către reclamantă.
Analizând legalitatea acestui act administrativ, instanța reține că acesta este insuficient motivat.
Astfel, se arată, sintetic că "ITM B nu a procedat la înregistrarea acesteia, deoarece nu se face dovada executării contractului individual de muncă".
Motivarea concretă a refuzului înregistrării contractului individual de muncă s-a realizat doar ulterior, în fața instanței, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, dar inițial, la emiterea actului atacat, nu s-a procedat la o descriere a constatărilor care au determinat soluționarea defavorabilă a cererii reclamantei.
Aceasta în condițiile în care este cunoscut că puterea discreționară conferită unei atribuții nu poate fi privită între un stat de drept, și o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de soluționare a unei petiții prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale categoriilor prevăzute de constituție sau de lege constituie exces de putere, conform dispozițiilor art.2 lit.m) din Legea nr.554/2004.
În jurisprudența comunitară, cât și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor competența să efectueze revizuirea actului.
Astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare ( Cauza C-41/1969).
Sub aspectul temeiniciei refuzului pârâtului de înregistra contractul individual de muncă al angajatei reclamantei, instanța reține că nu există vreun temei juridic care să justifice o astfel de măsură.
Astfel, în conformitate cu disp. art.16 al.1 din Legea nr.53/2003 ()"contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Angajatorul persoana juridica, persoana fizica autorizata sa desfasoare o activitate independenta, precum si asociatia familiala au obligatia de a incheia, in forma scrisa, contractul individual de munca anterior inceperii raporturilor de munca".
Totodată, potrivit art.1 din Legea nr.130/1999 republicată "contractele individuale de munca încheiate de urmatoarele categorii de angajatori vor fi înregistrate, în termen de 20 de zile de la data încheierii lor, la inspectoratele teritoriale de munca: b) societatile comerciale cu capital privat;"
Nerespectarea acestor dispoziții legale atrage, potrivit art.7 din Legea 130/1999 răspunderea contravențională și nicidecum nu îndreptățește inspectoratele teritoriale de muncă să refuze înregistrarea contractelor de muncă după acest termen.
Din înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă, rezultă că aceasta a încheiat contractul colectiv de muncă cu angajata la data de 01.02.2007, iar potrivit foilor colective de prezență și a statelor de plată, această persoană a fost pontată și remunerată în perioada cuprinsă între această dată și luna martie 2008 când a început concediul pentru îngrijirea copilului.
Față de cele reținute, instanța în temeiul art.1,8,18 din Legea 554/2004 a admis cererea reclamantei privind anularea adresei nr.93780/30.06.2008 emisă de către pârât și va obliga această instituție să înregistreze contractul individual de muncă încheiat între reclamantă și angajata.
Sub aspectul daunelor cominatorii solicitate de către reclamantă, instanța a reținut că acestea sunt parțial întemeiate, în considerarea disp. art.18 al.5 din Legea 554/2004 potrivit cărora soluția stabilită de instanță constând în obligarea autorității publice sa încheie contractul la care reclamantul este îndrituit, poate fi stabilită sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
Cu toate acestea, dată fiind natura daunelor cominatorii aceea de mijloc de constrângere patrimonială a celui obligat la o prestație, instanța, față de dispozițiile art.24 al. 1 din Legea nr.554/2004 va dispune obligarea pârâtului sub această sancțiune începând cu a 30-a zi de la data rămânerii irevocabile a prezentei și până la aducerea la îndeplinire a dispozitivului.
Totodată va reduce cuantumul daunelor cominatorii de la 100 lei/zi de întârziere la 40 lei/zi de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă O solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și a respingerii acțiunii formulate reiterând motivele invocate prin întâmpinare la instanța de fond.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea ca nefondat a recursul formulat de recurentă și menținerea în tot a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art.7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța o va respinge ca neîntemeiată cu motivarea că textul de lege menționat mai sus se referă la vătămare produsă printr-un act administrativ unilateral, solicitându-se prin acțiunea în contencios administrativ anularea actului administrativ și nu se referă la refuzul nejustificat de soluționare a unor cereri referitoare la un drept sau interes legitim, cum este cazul în speță.
Rezultă astfel că, persoana vătămată într-un drept al său sau interes legitim de către o autoritate publică prin refuzul nejustificat de a răspunde cererii sale, se poate adresa direct instanței de contencios administrativ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza art.304/1 cod procedură civilă instanța apreciază recursul declarate de recurenta ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prev. art.1 din 130/1999 republicată "contractele individuale de muncă încheiate de următoarele categorii de angajatori vor fi înregistrate, în termen de 20 de zile de la data încheierii lor, la inspectoratele teritoriale de muncă".
Instanța de fond a reținut corect că nerespectarea acestor dispoziții legale atrage, potrivit art.7 din Legea 130/1999 răspunderea contravențională și nicidecum nu îndreptățește inspectoratele teritoriale de muncă să refuze înregistrarea contractelor de muncă după acest termen.
Este nejustificat refuzul recurentei de a înregistra contractul individual de muncă al numitei pe considerentul că nu s-a pus la dispoziția inspectorilor de muncă dovezi suficiente din care să rezulte că aceasta a desfășurat într-adevăr muncă în folosul - SRL, deoarece nici un text din legislația muncii în vigoare nu prevede obligația pentru angajator să facă dovada executării contractului individual de muncă la momentul înregistrării acestuia la.
De asemenea, soluția instanței de fond este corectă și în ceea ce privește insuficienta motivare a adresei nr.93780/30.06.2008, în aceasta arătându-se sintetic că nu se înregistrează contractul individual de muncă pentru că nu se face dovada executării acestuia.
Or, jurisprudența comunitară cât și cea a ICCJ reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și echivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor iar instanțele competente să efectueze revizuirea actului. Nu poate fi primită nici susținerea recurentei cum că adresa respectivă este rezultatul acțiunilor finale de verificare a societății intimate, deoarece procesul verbal de control nr.22340/26.06.2008 este un alt act administrativ, emis de către recurent și care nu face obiectul cererii.
În consecință, în baza considerentelor expuse în temeiul prev. art.312 cod procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
respinge excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de recurentul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în O,- B, în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRLcu sediul în O str. -. - nr.3,.3 împotrivasentințeinr.369/CA din 14.05.2009pronunțată de Tribunalul Bihorpe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.dec.
În concept 2.02.2010.
Sent.fond.
Tehnored.
4 ex.în 2.02.2010.
2 com.
Recurent -INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂO,-
intimata reclamantă- SRLO str. -. - nr.3,.3
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Bocșe Elena, Tătar Ioana
