Anulare act administrativ . Decizia 600/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 600/CA
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ formulată de recurenții reclamanți -, toți cu domiciliul ales în,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 235/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR PRIN SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B, Calea, nr. 202, COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B,--49, sector 1, la sediul Prefecturii, având ca obiect - anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 25.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință cea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.12.2009, 09.12.2009, 16.12.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-reclamanții, șiîn contradictoriu cupârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea ProprietățilorșiComisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998au solicitat:
- completarea Hotărârii nr. 3502/13.07.2007 cu contravaloarea grădinii și curții aferente casei de locuit, a culturilor de pe diferența dintre terenul aflat în proprietate de 15 ha. și terenul pentru care s-au acordat despăgubiri, de 8 ha.
- actualizarea despăgubirilor acordate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că au făcut dovada acceptată de comisia de specialitate, că autorul lor, a fost nevoit să abandoneze în ia 15 ha. teren arabil, cultivat integral la data strămutării, 5000 mp. grădină, 500 mp. vie și o casă de locuit cu 3000 mp. teren intravilan.
Reclamanții au arătat că au solicitat despăgubiri conform Legii nr. 9/1998 pentru bunurile abandonate în ia.
Pârâții au depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Ulterior reclamanțiiși-au completat acțiuneasolicitând anularea deciziei nr. 583/14.04.2008 prin care s-a respins contestația formulată împotriva hotărârii nr. 3502/2007.
PrinSentința civilă nr. 514/CA/09.06.2008 Curtea de Apel Constanțaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța -secția contencios administrativ, reținând că acesta este competent potrivit art. 7 din Legea nr. 9/1998.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 18.06.2008.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal subnr-din data de 17.06.2008, și în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998au solicitat deciziei nr. 583/14.04.2008prin care s-a respins contestația formulată împotriva hotărârii nr. 3502/2007.
Prin încheierea din data de 27.02.2009 instanța a admis excepția litispendenței și a dispus reunirea dosarului nr- la dosarul nr-.
2) Hotărârea tribunalului
PrinSentința civilă nr. 235/27.02.2009pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților șiComisia Municipiuluipentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 3502/13.07.2007 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-au acordat compensații reclamanților pentru bunurile abandonate statului de autorul lor, în valoare de 69.148,53 lei, pentru 5,15 ha. teren agricol, culturi porumb- 7 ha, soarelui- 1 ha, diferența de valoare între locuința de 73 mp cu anexele și terenul de 1000 mp abandonate și locuința de 20,50 mp și terenul de 1000 mp. primite în România drept compensație.
Împotriva acestei hotărâri au formulatcontestațiece a fost respinsă prin decizia nr. 583/14.04.2008.
Potrivit situației Comisiei româno-ă autorul reclamanților a abandonat în ia 10 ha teren agricol, 1 casă compusă din 4 camere și curte aferentă 3000 mp. grajd, porumbar, 0,05 ha. vie și recolte neculese 7 ha. porumb și 1 ha. soarelui.
Susținerea reclamanților, în sensul că autorul lor a abandonat statului 15 ha teren nu a fost reținută întrucât, așa cum rezultă din situația româno-ă, pentru 5 ha. teren acesta nu a depus acte de proprietate, iar simpla declarație a autorului reclamanților, în sensul că deținea 5 ha. teren arabil dobândit prin cumpărare nu poate constitui o dovadă a proprietății asupra acestei suprafețe de teren.
De altfel, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 44 autentificat sub nr. 180/06.03.1948 autorul reclamanților a primit în comuna Deal, județul T teren arabil - 10 ha, casă compusă din 1 cameră și 2000 mp. teren aferent.
În ceea ce privește situația juridică a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între coloniști și statul român în perioada 1942-1948 tribunalul a reținut că plata contravalorii bunurilor primite la recolonizare în D de Nord urma să fie achitată în 10 rate egale anuale începând cu anul 1950 însă datorită incidenței Decretului nr.553/1953 debitele au fost anulate.
Contravaloarea bunurilor primite la recolonizare în D de Nord conform contractelor de vânzare-cumpărare urmau să fie achitate de aceștia în 10 rate lunare, or, din probatoriul administrat, nu rezultă îndeplinirea acestei obligații de autorul.
Reclamanților li s-au acordat în mod corect despăgubiri pentru diferența de valoare a casei și diferența de 1000 mp. teren aferent casei, având în vedere că la recolonizare autorul lor primit 2000 mp aferent casei de locuit și o casă cu valoare mai mică decât cea abandonată statului.
De asemenea, reclamanții au primit despăgubiri pentru culturile neculese abandonate statului de autorul lor și pentru suprafața de 5,15 ha teren arabil, pentru care autorul lor nu a fost despăgubit la recolonizare
Dând eficiență juridică considerentelor expuse, instanța a constatat că reclamanții nu au dovedit justețea demersului procesual, sens în care respins acțiunea, ca nefondată.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâriau declarat recurs, reclamanții criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
1. Invocareanulității prevăzute de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art.1169 Cod civilși aceasta pentru că instanța de fond a respins acțiunea formulată preluând susținerile făcute de pârâta că nu au făcut dovada plății ratelor din prețul de cumpărare a bunurilor din România de către autorul lor, motivarea instanței fiind în contradicție cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, întrucât cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Consideră că în mod nelegal, fără a pune în discuția părților necesitate acestor probe, instanța a trecut la dezbateri și, deși a recunoscut modalitatea în care autorul reclamanților a cumpărat bunurile, a statuat că reclamanții trebuiau să facă dovada plății ratelor, răsturnând astfel sarcina probei.
În plus, Decretul 553/1953, menționat de instanță ca temei legal al respingerii acțiunii este interpretat în mod greșit de către instanță, acesta fiind în favoarea reclamanților. Decretul a prevăzut anularea sumelor datorate drept preț pentru terenurile și construcțiile primite contractelor încheiate în temeiul Legii nr. 766/1941, în măsura în care ratele nu au fost achitate.
Rezultă că decretul instituie o "iertare de datorie" acordată, tot ca un fel de compensație, numai celor strămutați, iertarea privește numai ratele neachitate, nu se introduce vreo prevedere referitoare la pierderea proprietății asupra bunurilor cumpărate și încă neachitate, prin rezilierea de drept ori judiciară a contractelor de cumpărare.
2.Consideră recurenții că hotărârea pronunțată de instanța de fond este sancționatăcu nulitatea prevăzută de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, deoarece, respingând acțiunea de această manieră,instanța a dat pârâtei mai mult decât s-a cerut, respectiv a respins acțiunea, deși aceasta nu a făcutdovezile necesare în apărările sale, preluate întocmai de instanță.
Față de această modalitate de rezolvare, s-a creat o evidentă inegalitate și discriminare între reclamanții persoane fizice și o autoritate a statului, deoarece autoritatea este crezută pe cuvânt, numai urmare întâmpinării, iar reclamanții sunt obligați la probe care nu sunt necesare în accepțiunea Decretului nr. 553/1953 și care, incumba acesteia.
3.Recurenții au mai invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă,față de modul de rezolvare a contestației în raport de normele legale aplicabile în domeniuși aceasta pentru că față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 9/1998, în forma sa inițială și HG 753/1998 reclamanții au depus și înscrisuri și declarație pe proprie răspundere, iar pârâta trebuia să facă dovada contrarie.
În plus, așa cum a arătat, Decretul 553/1953 a prevăzut anularea sumelor datorate drept preț pentru terenurile și construcțiile primite de coloniștii evacuați din D de Sud pentru contractele încheiate în temeiul Legii nr. 766/1941, în măsura în care ratele au fost achitate, deci cu atât mai mult nu trebuia să facă vreo dovadă.
4.În ce priveștefondul pretențiilorarată recurenții că atât în hotărâre cât și în decizie a fost înlăturată declarația oficială a lui dată în 10.09.1940 privind bunurile din satul, care a stat la baza stabilirii și acordării despăgubirilor, din care rezultă bunurile pe care le avea în ia, respectiv: 15 ha teren arabil, 5000 mp grădini, 500 mp vii, curte aferentă casei și dependințelor 3000 mp.
Față de datele oficiale, care nu au fost considerate nereale și care au fost inserate în preambulul deciziei contestate, rezultă în accepțiunea recurenților că nu s-au acordat despăgubiri și pentru:
- terenul intravilan a fost de 8500 mp ( curtea casei și vie)
- nu se arată ce s-a întâmpla cu recolta de -de-vie și cu cea de pe suprafața de 7,475 ha teren.
- au dispărut cei 5000 mp de grădini, care sunt distincți de curtea de 3000 mp și de 550 mp menționate în decizie.
Intimații legal citați nu au formulat apărări în cauză.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurenți dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr. 9/1998:
"Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți."
Dispozițiile art.3 din același act normativ prevăd că " în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2."
În speță, în urma cererii depuse de reclamanți la Comisia Municipiului B sub nr.6753/4599/14.04.2005 a fost emisă Hotărârea nr. 3502/13.07.2007 prin care au fost acordate compensații în valoare de 69.148,53 lei pentru bunurile abandonate statului de autorul lor, pentru: 5,15 ha. teren agricol, culturi porumb- 7 ha, soarelui- 1 ha, diferența de valoare între locuința de 73 mp cu anexele și terenul de 1000 mp abandonate și locuința de 20,50 mp și terenul de 1000 mp. primite în România drept compensație. La determinarea cuantumului despăgubirilor s-a avut în vedere și faptul că în anul 1942 autorul reclamanților a primit de la statul român o casă și 10 ha teren agricol.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții au formulat contestație în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr. 9/1998 solicitând completarea acesteia cu următoarele bunuri:
- contravaloarea grădinii și curții aferente casei de locuit deoarece au primit doar echivalentul a 1000 mp teren intravilan
- contravaloarea culturilor de pe diferența dintre terenul aflat în proprietate de 15 ha și terenul de 8 ha pentru care s-au acordat despăgubiri
- actualizarea valorii despăgubirilor acordate la valoarea reală a tuturor bunurilor și culturilor
Așa cum rezultă din contestația formulată, reclamanții nu au contestat faptul că urmare schimbului de populație autorul lor a primit în România o casă și 2000 mp intravilan și 10 ha teren agricol conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 44 autentificat sub nr. 180/06.03.1948, considerând însă că nu reprezintă o despăgubire parțială deoarece s-a achitat contravaloarea acestor bunuri în 10 rate lunare.
Prin decizia nr. 583/14.04.2008 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a respins ca nefondată contestația.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 9/1998:
"(1) Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri.
(2) Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și alte instituții publice care dețin acte referitoare la situația persoanelor evacuate din județele și, ca urmare a aplicării tratatului, sunt obligate să elibereze celor interesați copii de pe actele solicitate."
Dispozițiile art.6 din HG nr. 753/1998 definescnoțiunea de înscrisîn sensul:
"Prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înțelege orice dovadă eliberată de instituții - arhive, primării, notariate, instanțe judecătorești - în legătură cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătorești și orice alte documente care se referă la existența bunurilor rămase în județele cedate, inclusiv listele-anexă la Tratatul d l Craiova."
Comisiunea Mixtă constituită potrivit Tratatului din 1940 avea printre altele, și următoarele atribuții:
"1. De a verifica inventarul fiecărui interesat, alcătuit conform art. VIII, alineatul al 2-lea, în vederea stabilirii situației prevăzute de art. XII următor;
2. De a determina în ce constau proprietățile imobiliare clădite și necladite ale emigrantilor, ale căror drepturi sunt legal recunoscute de legile romane în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare ale Tratatului.
3. De a constata totalul datoriilor, creanțelor și drepturilor persoanelor supuse schimbului de populație;
4. De a proceda la evaluarea bunurilor și drepturilor emigrantilor.
Valoarea proprietăților cladite și necladite va fi fixată de Comisiunea Mixtă pe baza oricărui element de informare. "
Din probele administrate în cauză - declarațiunea evacuatului, situația mixtă întocmită de Comisie, contractul de vânzare - cumpărare nr. 44 autentificat sub nr. 180/06.03.1948- a rezultat următoarele:
- Bunurile pretinse de reclamanți ca fiind abandonate în ia: 15 ha teren agricol, 5000 mp teren grădină, 500 mp vii, casă cu 3000 mp curte.
- Conform situației Comisiei mixte a rezultat următoarea avere:10 hateren agricol, 5000 mp grădină, 500 mp vii, o casă și 3000 mp curte. Suprafața de 5 ha. teren nu a fost inclusă în averea autorului la momentul evacuării deoarece acesta nu a depus acte de proprietate.
- De asemenea, tot din datele comunicate de Arhivele Naționale a rezultat că la momentul evacuării nu au fost culeseculturile de porumb de pe 7 ha, soarelui de pe 1 ha.
Pe baza Legii nr. 766/1941 au fost stabilite condițiile pentru colonizarea în D Veche a proprietarilor agricoli evacuați din D Nouă în baza Tratatului Româno - din 7 1940, aceștia primind imobile, casă și teren potrivit dispozițiilor acestui act normativ. În astfel de situație s-a regăsit și autorul reclamanților care a fost împroprietărit potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 44 autentificat sub nr. 180/06.03.1948 cu o casă și 2000 mp intravilan precum și 10 ha teren agricol, în schimbul sumei de 280.000 lei ce urma să fie achitată în 10 rate anuale.
Prevederile art. 10 din Legea nr. 766/1941 stabileau că "sumele datorate de coloniști ca preț al bunurilor primite în baza legii de față, se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide și exigibile ce sunt de primit, conform art. 5 și 12 din Acordul româno- privitor la schimbul de populație română și ă din 7 1940, atunci când Statul va hotărî asupra acestor despăgubiri, după ce se vor scădea debitele vechi și sarcinile ce vreau proprietățile abandonate în D Nouă.
Conform Legii nr.715/1946 privind stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de Sud în urma Tratatului Româno - din 7 1940 comisiile constituite urmau să stabilească atât existența bunurilor abandonate sau recoltelor neculese de populația evacuată din D de Sud dar și consistența și valoarea bunurilor primite de la Statul Român de către evacuați.
În conformitate cu dispozițiile art. III al.2-4 din Legea nr. 715/1946
" debitoare rezultate în favoarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Direcția lichidărilor, se vor urmării potrivit dispozițiunilor codului d e procedură fiscală.
Pentru evacuații coloniști recolonizați, acest sold va putea fi în cel mult 10 rate anuale.
Drepturile cuvenite evacuaților vor fi lichidate în numerar sau în titluri de rentă, în proporția ce se va stabili prin osebită lege"
Prin Decretul nr.553/1953 Statul a înțeles să ierte pe evacuații debitori de datorii, anulând, în măsura în care nu au fost achitate, sumele datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr.766/1941, act normativ favorabil și autorului reclamantului.
Deși Decretul nr. 553/1953 nu a fost publicat, potrivit art. 26 din Constituția din anul 1952, în vigoare la acea dată," o lege se socoteste adoptata daca e votata de majoritatea simpla a Marii Adunari Nationale", iar potrivit art. 27 alin. 2 din aceeași Constituție "indeplinirea legilor adoptate de Marea Adunare Nationala este obligatorie pentru toți cetațenii Populare Romane".
Față de aceste dispoziții legale, în mod corect a apreciat tribunalul că nu era obligatorie publicarea în Buletinul Oficial al Marii Adunari Nationale pentru intrarea în vigoare a legilor adoptate, condiția validității legilor fiind numai aceea a adoptării în Marea Adunare Națională.
În speță, cum reclamanții sunt cei care au pretins că bunurile primite de autorul lor în procesul de colonizare, nu constituie o despăgubire, chiar și parțială, pentru averea abandonată în ia, sarcina probei le incumba potrivit art.1169 Cod civil. Ori, din această perspectivă Curtea constată că nu s- a făcut dovada că autorul lor a achitat vreo sumă de bani cu titlu de preț pentru bunurile primite urmare colonizării în D Veche și nici că au fost abandonate și alte bunuri pentru care nu au fost primite despăgubiri conform actelor normative evocate mai sus.
În considerarea celor reținute mai sus Curtea apreciază că soluția dată în contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 3502/13.07.2007 a Comisiei Municipiului B este legală deoarece pentru suprafața de 5 ha teren agricol nu s-a făcut dovada proprietății, iar prin hotărârea contestată li s-au calculat despăgubiri ce depășesc suprafața de teren 8500 mp, ținând cont și de faptul că prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 44 autentificat sub nr. 180/06.03.1948 autorul a primit o casă și 2000 mp teren.
De asemenea, față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 9/1998 și art.1169 cod civil sarcina probei incumba recurenților de a demonstra atât suprafața de teren cultivată cât și natura culturilor. Simpla afirmație, nedovedită, nu este de natură să justifice acordarea altor despăgubiri decât cele cuvenite pentru cele 8 ha abandonate și cu care figura in lista eliberată de Arhivele Naționale. Aceeași situație este și pentru vița de vie, cu precizarea că potrivit Legii nr.9/1998 nu se acordă despăgubiri pentru astfel de culturi.
Eronat se susține în motivele de recurs că prin respingerea în totalitate a cererii reclamanților tribunalul a acordat pârâtei mai mult decât s-a cerut, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.6 din Codul d e procedură civilă deoarece acest text de lege vizează situația în care prin hotărârea pronunțată instanța se îndepărtează de limitele investirii sale, ea fiind obligată să statueze în cadrul procesual determinat de părți, respectiv a obiectului litigiului, limite ce nu au fost nesocotite de tribunal.
Tribunalul fiind investit cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 583/14.04.2008 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 3502/2007a Comisiei Municipiului B, în mod corect a respins și capătul de cerere privind actualizarea despăgubirilor. În conformitate cu dispozițiile legale în materie pârâta are obligația să se pronunțe asupra actualizării compensațiilor cu ocazia validării unei hotărâri și nu atunci când soluționează o contestație formulată împotriva unei astfel de hotărâri.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de recurenți nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenții reclamanți -, toți cu domiciliul ales în,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 235/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR PRIN SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B, Calea, nr. 202, COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B,--49, sector 1, la sediul Prefecturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 16.12.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
2 ex./16.01.2010
17.12.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
