Anulare act administrativ . Decizia 61/2010. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 61/CA

Ședința publică de la 08 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte

JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț

JUDECĂTOR 3: Aurelia

Grefier:

Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice Municipiului I în contradictoriu cu intimata " " I, având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței civile nr. 701/CA/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, care depune delegație de reprezentare pentru recurentă, lipsă fiind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează obiectul litigiului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.

Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru restituirea integrală a sumei ca neîntemeiată și nelegală.

Instanța, constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.

După deliberare;

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului de contencios administrativ de față;

Prin sentința civilă nr. 701/CA din 13.11.2009, Tribunalul Iașia admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.

Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. I să restituie (să plătească) reclamantei suma de 3684,8 lei cu titlu de diferență nerestituită din contravaloarea taxei de primă înmatriculare achitată de reclamantă, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de indicele de inflație la data plății.

Respinge capătul de cerere vizând anularea chitanței fiscale liberatorii de plată nr. -/26.02.2008 și a adreselor nr. 28855/17.02.2009 și nr. 34006/ 19.03.2009 emise de pârâtă, ca neîntemeiat.

A reținut instanța de fond că, reclamanta, prin reprezentantul său legal, a achiziționat la data de 09.02.2008 un autoturism de ocazie marca Audi A4, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, respectiv Germania, conform certificatului de înmatriculare depus la dosarul cauzei, iar cu ocazia reînmatriculării în România a fost achitată contravaloarea taxei de primă înmatriculare prevăzută de art.2141-2143din Codul fiscal. în cuantum de 5441,16 lei, conform chitanței fiscale nr.-/26.02.2008.

La data cumpărării autovehiculul era deja înmatriculat în circulație din 27.10.2003 în Republica Germania.

Pârâta în urma plângerii prealabile formulate de reclamantă a refuzat restituirea taxei de

primă înmatriculare percepută nelegal susținând că nu există temei legal pentru restituire, iar în baza procedurii prevăzute de art.11 din OUG nr. 50/2008 s-a restituit reclamantei o parte din taxa de primă înmatriculare achitată, rămânând nerestituită diferența de 3684,8 lei.

Tribunalul reține că autoturismul dobândit de reclamantă la data de 09.02.2008 era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunității europene, în speță Republica Germania, astfel încât raportat la prevederile art.90 din Tratatul CE, la jurisprudența CJCE reliefată de hotărârile pronunțate împotriva Poloniei și Ungariei (cauza C313/05 și cauzele C-333/05; /05), și la jurisprudența națională se constată că prevederile art.2141-2143din Codul fiscal nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE, taxa de primă înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricționa libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.

Însăși Statul Român recunoaște caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare în preambulul OUG nr.50/2008 ("evitarea oricăror consecințe juridice negative") și prin abrogarea dispozițiilor art.2141-2143Cod fiscal, prin art.14 alin.2 din actul normativ amintit, în vederea instituirii taxei pe poluare începând cu data de 01.07.2008.

La data soluționării prezentei cauze o instanță română deja a constatat în mod irevocabil că dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal. nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE (Sentința civilă nr. 2563/07.11.2007 a Tribunalului Arad ) astfel încât având în vedere și jurisprudența CEDO reliefată decauza Beian/România,în lumina art.148 alin.2 din Constituția României se va da efect dispoziției comunitare în sensul că pârâtul, în beneficiul căruia s-a plătit taxa de primă înmatriculare, va fi obligat să restituie reclamantului suma de 3684,8 lei reprezentând diferența de taxă de primă înmatriculare nerestituită în urma procedurii prevăzute de OUG nr. 50/2008 urmată de reclamantă, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație la data restituirii.

În ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea chitanței fiscale liberatorii de plată nr. -/26.02.2008 și a adreselor nr. 28855/17.02.2009 și nr. 34006/19.03.2009 emise de pârâtă, se constată că este neîntemeiat întrucât chitanța fiscală liberatorie de plată și cele 2 adrese emise de pârâtă nu întrunesc trăsăturile (elementele constitutive) ale actului administrativ fiscal, astfel cum acestea sunt definite în art. 41 din Cod procedură fiscală. ( art. 41 Cod procedură fiscală. oțiunea de act administrativ fiscal:

În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.)

Nefiind acte administrativ fiscale, cele 3 acte indicate de reclamantă nu poate face obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ fiscal, astfel încât cererea de anulare a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 701/CA/13.11.2009 a Tribunalului Iași, a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Susține recurenta că, prin adoptarea G nr.50/2008, de instituire a taxei de poluare pentru autovehicule, s-a instituit temeiul legal(art.11) al compensării legale a acelor datorii reciproce, în concordanță cu art.116 Cod procedură fiscală.

Noile reglementări în materie sunt conforme cu normele europene, iar solicitarea reclamantului de a i se restitui întreaga sumă achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule nu are temei juridic, el având posibilitatea de a se adresa cu o cerere pentru restituirea diferenței dintre taxa achitată și taxa de poluare, conform art.6 din HG 686/2008.

Cu privire la acordarea dobânzilor legale, recurenta susține că acestea nu sunt aplicabile, nefiind îndeplinite condițiile pentru restituirea sumelor plătite, așa cum se datorează nici cheltuieli de judecată din moment ce nu este în culpă procesuală.

Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.

Raportul juridic de drept fiscal dedus judecății a fost în mod corect analizat de către instanța de fond în considerarea dispozițiilor legale în vigoare la data ivirii litigiului, respectiv dispozițiile referitoare la taxa de primă înmatriculare introduse în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, modificată prin G nr.110/2006.

Dispozițiile dreptului comunitar, analizate de instanța de fond, respectiv ale Tratatului E care interzic taxele vamale la import și export între statele comunitare și cele ce suprimă posibilitatea unui stat de a aplica impozite interne produselor importate, mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare, sunt incidente în cauza dedusă judecății, în condițiile aderării României la Uniunea Europeană, începând cu data de 01.01.2007.

Judecătorul fondului, chemat să garanteze, alături de celelalte puteri în stat, aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, este îndatorat să aplice direct normele comunitare, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta modificarea legislației.

În cadrul acestui demers, s-a stabilit fără echivoc că dispozițiile art. 214 - 214 Cod fiscal, ce impun plata taxei speciale auto numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România, contravin dispozițiilor. art. 25, art. 28 și art. 90 (1) din Tratatul CE, astfel încât taxa astfel impusă este nelegală.

Soluția compensării afirmată de către recurentă, cu taxa de poluare instituită prin G nr.50/2008, nu poate opera în cauză. Nu poate avea loc compensarea între o taxă al cărei caracter nelegal a fost stabilit și taxa impusă prin G nr.50/2008; nu poate fi compensată o taxă de primă înmatriculare cu una de poluare, dată fiind natura juridică total diferită a celor două obligații.

Nu în ultimul rând, se impune a fi avut în vedere momentul nașterii litigiului și dispozițiilor legale aplicabile în raport de acest moment, în considerarea cărora reclamantul nu poate fi obligat la plata taxei de poluare, ce nu era în vigoare la data nașterii raportului juridic.

Soluția compensării legale, afirmată de recurentă și legiferată prin G nr.50/2008, sfidează normele și principiile elementare de drept mai sus enunțate și nu poate opera în cauză.

Raportat la aspectele reținute, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea recursului, conform art.312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, contra sentinței civile nr. 701/CA/13.11.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 08.02.2010.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex.

19.02.2010

Tribunalul Iași - jud.

Președinte:Violeta Elena Pinte
Judecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Aurelia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 61/2010. Curtea de Apel Iasi