Anulare act administrativ . Decizia 661/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 661
Ședința publică din2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea recursului declarat de reclamantele, cu domiciliul în com., nr.420, jud. S și, cu domiciliul în M,-, jud. C,împotriva sentinței 3243 din 06.11.2008 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 26 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea apărătorului reclamantelor, prin avocat, să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 11.08.2008, reclamantele a și au formulat plângere împotriva Deciziei nr. 1195 din 09.07.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând anularea acesteia și restituirea la valoarea actualizată a contravalorii bunurilor din fostul, de care au fost deposedate.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că părinții lor și au fost proprietarii unei case mari cu toate anexele aferente, a unei clădiri separate în care funcționa o "cafenea" proprietate, precum și 5 ha teren arabil, bunuri situate în satul, comuna M, fostul județ - actualmente în Bulgaria, precum și numeroase alte bunuri.
Cu ocazia redării regiunii, părinții reclamantelor au fost recolonizați în comuna, jud. Aici au primit o casă în valoare mult mai mică decât cea avută în teritoriul cedat Bulgariei, precum și 2 ha de teren, drept pentru care solicită a le fi evaluate la prețul actual de circulație, diferența la casa cu anexe precum și contravaloarea celor 3 ha teren reprezentând diferența de teren pe care nu a primit-o în loc.
În dovedirea susținerilor lor, reclamantele au depus la dosar, în copie: decizia nr. 1195/9 iulie 2008, comunicarea.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a depus la dosar întâmpinare (filele 23-25 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor.
În motivare s-au arătat că în conformitate cu Situația de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-bulgare, autorul reclamantelor, a abandonat în 3,148 ha teren agricol, o casă cu 2 camere și o construcție cu altă destinație decât cea de locuință (cu 2 camere - cafenea). Acest act oficial este singurul document doveditor reprezentând un raport de constatare întocmit de comisia special desemnată cu această sarcină formată din membri bulgari și români, el are garanția, fiind semnat și datat, organelor române și bulgare, orice alt act neputând subzista în fața acestuia.
De asemenea, conform adresei copie de pe extrasul proces-verbal inventar de la Arhivele Naționale nr. 9167/04.07.2008, autorului i-au fost atribuite în comuna, de către statul român, ca urmare a recolonizării următoarele bunuri: 9,33 ha teren agricol, 1 casă din lemn, acoperită cu draniță: 6 odăi, 1 antreu; 11 uși, 12 ferestre, 6 sobe, 176 mp, 1 șură, acoperită cu draniță de 252 mp; 1 grajd din lemn acoperit cu draniță de 224 mp și o fântână.
Valoarea bunurilor primite la stabilirea în țară depășește valoarea bunurilor abandonate de către autor în Bulgaria.
În drept, pârâta și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, nr.HG 1277/2007, nr.OG 94/2004 și ale Legii nr. 554/2004.
La solicitarea primei instanțe, pârâta a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii nr. 1195/09.07.2008.
Prinsentința nr. 3243/06.11.2007 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamante.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea Comisiei municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 emisă sub nr. 2472 din 8 ianuarie 2004 (fila 4 dosar) s-a aprobat cererea nr. 5211/22 mai 2000 și s-a propus acordarea compensațiilor bănești reclamantelor și, în calitate de moștenitoare după, pentru bunurile acestuia din urmă, trecute în proprietatea statului bulgar.
S-a stipulat că valoarea totală a compensațiilor, stabilită în baza referatelor privind calculul compensațiilor și a raportului Comisiei tehnice de evaluare și consemnată în procesul verbal al ședinței din data de 8 ianuarie 2004 Comisiei municipale B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este de - lei, din care - lei pentru 1,6681 ha teren agricol și - lei pentru cafenea și 560 mp teren aferent. S-a menționat că din aceste sume s-au scăzut - lei pentru diferența de valoare dintre locuința de 53 mp, anexele și terenul aferent acestora de 600 mp, bunuri primite în țară ca despăgubire și locuința de 33 mp, anexele și terenul aferent acestora în suprafață de 440 mp, bunuri abandonate statului bulgar.
Prin decizia nr. 1195 din 9 iulie 2008 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (filele 5-6 dosar), în temeiul art. 6 alin. 7 din nr.OUG 25/2007, a fost invalidată hotărârea nr. 2472 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B la data de 8 ianuarie 2004.
S-a reținut că autorul reclamantelor și a fost recolonizat în comuna, primind compensații în natură de la statul român. S-a dispus emiterea unei noi hotărâri pentru diferența de bunuri rămasă nedespăgubită.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 9/1998, cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, precum și cetățenii români, moștenitori legali ai acestora, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit acestei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți.
În speță, după cum rezultă din fișele tehnice și de calcul ce au stat la baza întocmirii raportului Comisiei tehnice de evaluare și implicit a emiterii hotărârii nr. 2472 din 8 ianuarie 2004(filele 49-58 dosar), s-a avut în vedere faptul că autorul reclamantelor, a primit pe raza comunei o locuință în suprafață de 53 mp cu anexe și terenul aferent acestora, în suprafață de 600 mp, cu titlu de compensație pentru bunurile pe care le avea în proprietate în satul, comuna M, fostul județ.
Or, din adresa nr. 759 din 26 iunie 2008 Direcției Județene Sa A rhivelor Naționale (fila 47 dosar) rezultă că în extrasul din Procesul verbal (inventar) de toate bunurile de pe raza comunei, printre bunurile ce au aparținut lui și au fost atribuite lui se evidențiază construcții cu alte caracteristici decât cele avute în vedere de Comisia tehnică de evaluare (respectiv o casă din lemn, acoperită cu draniță, cu 6 odăi, un antreu, 11 uși, 12 ferestre, 6 sobe, 176 mp, stare mijlocie; o șură din lemn, acoperită cu draniță, 252 mp, stare mijlocie; un grajd din lemn, acoperit cu draniță, 224 mp, stare mijlocie; o fântână cu cumpănă), precum și suprafața de 9,33 ha teren.
Cum aceste elemente nu au fost luate în considerare la stabilirea cuantumului compensațiilor cuvenite reclamantelor, în mod corect a procedat pârâta la invalidarea hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B, pentru a se emite o nouă hotărâre, prin care să se stabilească suma ce urmează a le fi acordată cu titlu de compensație.
Față de cele de mai sus, în baza art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea, menținând decizia ce a făcut obiectul contestării.
Împotriva sentinței sus-menționate, au formulat recurs reclamantele a și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea sentinței atacate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
În motivarea recursului, reclamantele au arătat, în esență, că se impune să li se restituie la valoarea actualizată contravaloarea bunurilor din fostul, de care familia lor a fost deposedată. Au solicitat să se mențină Hotărârea nr. 2472 din 08.01.2004 a Comisiei municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1198, prin care s-a propus acordarea compensațiilor bănești pentru moștenitorii defunctului pentru bunurile proprietatea acestuia trecute în proprietatea statului bulgar, stabilindu-se în mod corect că valoarea compensațiilor este de 432.916.335 lei. Recurentele au precizat că părinții lor, și au fost proprietarii unei case mari cu anexele aferente, precum și a unei clădiri separate în care funcționa o cafenea proprietate, precum și 5 ha teren arabil, bunuri situate în satul, com. M, fostul județ - actualmente în Bulgaria, și numeroase alte bunuri. Cu ocazia redării regiunii, părinții lor au fost recolonizați în com., jud. S, unde au primit o casă de valoare mult mai mică, precum și 2 ha teren. De asemenea, au precizat că adresa nr. 759/26.06.2008 a Direcției județene Sa A rhivelor Naționale conține date necorespunzătoare realității.
Pârâta intimată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Bad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. În motivarea întâmpinării, pârâta intimată a arătat, în esență, că Decizia nr. 1195/09.07.2008 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, este temeinică și legală.
Analizând actele dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat de reclamante, care în drept se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este neîntemeiat.
Astfel, Curtea reține că prin hotărârea Comisiei municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 emisă sub nr. 2472 din 8 ianuarie 2004, s-a aprobat cererea nr. 5211/22.05.2000 și s-a propus acordarea compensațiilor bănești reclamantelor recurente și, în calitate de moștenitoare după defunctul, pentru bunurile acestuia din urmă, trecute în proprietatea statului bulgar.
S-a constatat că valoarea totală a compensațiilor, ce a fost stabilită în baza referatelor privind calculul compensațiilor și a raportului Comisiei tehnice de evaluare și consemnată în procesul verbal al ședinței din data de 8 ianuarie 2004 Comisiei municipale B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, este de 432.916.335 lei, din care 112.694.594 lei pentru 1,6681 ha teren agricol și 523.305.813 lei pentru cafenea și 560 mp teren aferent. S-a menționat că din aceste sume s-au scăzut 203.084.072 lei pentru diferența de valoare dintre locuința de 53 mp, anexele și terenul aferent acestora de 600 mp, bunuri primite în țară ca despăgubire și locuința de 33 mp, anexele și terenul aferent acestora în suprafață de 440 mp, bunuri abandonate statului bulgar.
Prin decizia nr. 1195 din 9 iulie 2008 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul art. 6 alin. 7 din nr.OUG 25/2007, a fost invalidată hotărârea nr. 2472 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B la data de 8 ianuarie 2004, reținându-se că autorul reclamantelor și a fost recolonizat în comuna, primind compensații în natură de la statul român. S-a dispus emiterea unei noi hotărâri pentru diferența de bunuri rămasă nedespăgubită.
Articolul 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 prevede că "Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți", iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că "De prevederile alin. (1) beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari."
Curtea constată că la emiterea hotărârii nr. 2472 din 8 ianuarie 2004 Comisiei municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, s-a avut în vedere faptul că defunctul, autorul reclamantelor recurente, a primit pe raza comunei, o locuință în suprafață de 53 mp cu anexe și terenul aferent acestora, în suprafață de 600 mp, cu titlu de compensație pentru bunurile pe care le avea în proprietate în satul, comuna M, fostul județ.
Din adresa nr. 759 din 26 iunie 2008 Direcției Județene Sa A rhivelor Naționale, rezultă că în extrasul din Procesul verbal (inventar) de toate bunurile de pe raza comunei, printre bunurile ce au aparținut lui și au fost atribuite lui, se evidențiază construcții cu alte caracteristici decât cele avute în vedere de Comisia tehnică de evaluare: o casă din lemn, acoperită cu draniță, cu 6 odăi, un antreu, 11 uși, 12 ferestre, 6 sobe, 176 mp, stare mijlocie; o șură din lemn, acoperită cu draniță, 252 mp, stare mijlocie; un grajd din lemn, acoperit cu draniță, 224 mp, stare mijlocie; o fântână cu cumpănă, precum și suprafața de 9,33 ha teren.
Elementele sus-menționate nu au fost luate în considerare la stabilirea cuantumului compensațiilor cuvenite reclamantelor, astfel încât Curtea constată că în mod corect pârâta intimată a invalidat hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B, pentru a se emite o nouă hotărâre, prin care să se stabilească suma ce urmează a le fi acordată cu titlu de compensație.
Deși reclamantele recurente susțin faptul că adresa nr. 759/26.06.2008 a Direcției județene Sa A rhivelor Naționale conține date necorespunzătoare realității, Curtea constată că această susținere nu a fost dovedită.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins ca nefondată contestația formulată de către reclamantele a și.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către reclamantele a și - împotriva sentinței nr. 3243 din 06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele, cu domiciliul în com., nr.420, jud. S și, cu domiciliul în M,-, jud. C,împotriva sentinței 3243 din 06.11.2008 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/30.04.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
