Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 660/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act de control taxe și
impozite -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 660
Ședința publică din2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în S,-, -.17,. B,.16, jud. S, împotrivasentinței nr. 3216 din 06.11.2008 pronunțată de Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 26 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantei recurente să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr- la data de 07.01.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, formulând contestație împotriva deciziei nr. 103/06.09.2007 emisă de aceasta prin care a fost respinsă contestația înaintată împotriva deciziei de impunere nr. 60051/25.11.2005 și a deciziilor de impunere anuală nr. -/21.11.2005 - pentru anul 2003, -/24.11.2005 - pentru anul 2002, -/21.11.2005 - pentru anul 2001 și -/21.11.2005 - pentru anul 2000, privind suma de 32.025 lei reprezentând, dobânzi și penalități aferente acestuia, diferență impozit pe venit global pe anii 2000-2003, dobânzi și penalități aferente impozitului pe venit global și a impozitului pe venit global cu titlu de plăți anticipate, solicitând reclamanta anularea parțială a acestuia în sensul de a constata că suma reală datorată este de 22.769 lei.
Odată cu emiterea deciziilor de impunere menționate, pârâta Saf ormulat și plângere penală împotriva sa, soluționată prin Ordonanța nr. 806/P/2006 prin scoaterea de sub urmărire penală, după cum urmează: - pentru faptele săvârșite în perioada 2001 -2002 pentru motivul că fapta nu există, iar pentru faptele comise în perioada 2002 - 2004 fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ.
Arată că sumele imputate la ultimul control, sunt pur imaginare, întrucât anterior, reprezentanții aceleași instituții, în două rânduri, nu au găsit nici o neregulă în condițiile în care a prezentat și actele care lipseau la ultimul control. Reclamanta a solicitat în cauză efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare, în această expertiză s-au efectuat aceleași calcule în aceleași condiții de lipsă a actelor contabile ce i-ar fi fost favorabile și pe ansamblu pentru ambele perioade luate în considerare, s-a găsit o sumă de plată în sarcina sa cu 30% mai mică, adică 22.769 lei, deci cu 10.000 lei mai mică.
În ceea ce privește cea de -a doua perioadă 2003 -2004, expertiza extrajudiciară constată de asemenea diferențe majore, așa cum a arătat. Astfel, veniturile brute au fost corect declarate. Practic, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma corespunzătoare impozitului corespunzător acestui venit, adică 2930,56 lei ( 16% din venitul net).
În dovedire, a depus reclamanta la dosar înscrisuri.
Legal citată, pârâta a depus în temeiul art.118 Cod procedură civilă - întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de următoarele:
Referitor la impozitul pe venit stabilită prin deciziile de impunere anuală se arată că pentru anul 2000, în declarația specială privind veniturile din activități independente pe anul 2000, nr. 768/28.02.2001, contribuabilul a declarat: venit brut - 6121 lei, cheltuieli deductibile - 5819 și venit net - 302 lei.
În urma verificărilor efectuate, organele fiscale au stabilit pentru anul 2000 următoarele: venit brut - 5216 lei, cheltuieli deductibile - 95 lei și venit net - 5121 lei.
Pentru anul 2001 în declarația specială privind veniturile din activități independente pe anul 2001 nr. 13588/08.05.2002, contribuabilul a declarat: venit brut - 16.138 lei, cheltuieli deductibile - 15.275 lei și venit net - 863 lei.
În urma verificărilor efectuate, organele fiscale au stabilit pentru anul 2001 următoarele: venit brut - 14.818 lei, cheltuieli deductibile - 1688 lei și
venit net - 13.130 lei.
Pentru anul 2002, în declarația specială privind veniturile din activități independente pe anul 2002 nr. 13555/15.04.2003, contribuabilul a declarat următoarele: venit brut - 19.968 lei, cheltuieli deductibile - 17.885 lei și venit net - 2083 lei.
În registrul jurnal de încasări și plăți figurează următoarele sume: venit brut - 20068 lei, cheltuieli deductibile - 21.630 lei și pierdere - 1562 lei.
În urma verificărilor efectuate, organele fiscale au stabilit pentru anul 2002 următoarele: venit brut - 28.427 lei, cheltuieli deductibile - 7156 lei și venit net - 21.271 lei.
Pentru anul 2003, în declarația specială privind veniturile din activități independente pe anul 2003 nr. 24852/13.05.2004, contribuabilul a declarat următoarele: venit brut - 32.254 lei, cheltuieli deductibile - 26.275 lei și venit net - 5979 lei.
În urma verificărilor efectuate, organele fiscale au stabilit pentru anul 2003 următoarele: venit brut - 32.254 lei, cheltuieli deductibile - 7157 lei și venit net - 25.097 lei.
Pentru anul 2004, în declarația specială privind veniturile din activități independente pe anul 2004, nr. 40473/11.05.2005, contribuabilul a declarat următoarele: venit brut - 11.658 lei, cheltuieli deductibile - 10.710 lei și venit net - 948 lei.
În urma verificărilor efectuate, organele fiscale au stabilit pentru anul 2004 următoarele: venit brut - 11.658 lei, cheltuieli deductibile - 2754 lei și venit net - 8904 lei.
În urma verificărilor efectuate organele de control au constatat că s-a înregistrat ca plătitoare de începând cu data de 01.02.2000 și a ieșit din evidența plătitorilor de la data de 01.10.2002.
În urma controlului organele fiscale au stabilit un de plată în sumă de 5304 lei, rezultând o diferență de 4939 lei.
Pentru nevirarea la termen a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 4274 lei, organele fiscale au calculat dobânzi în sumă de 5413 lei și penalități de întârziere în suma de 1183 lei conform prevederilor art.114 și 115 din nr.OG 92/2003 - cod procedură fiscală.
Referitor la impozitul pe venit, din verificările efectuate la societatea reclamantă, organele de inspecție fiscală au constatat că pentru perioada 2000 -2001, contribuabila a înregistrat cheltuieli în sumă totală de 19.311 lei, din care 5724 lei în anul 2000 și 13.587 lei în anul 2001, pentru care nu deține documente justificative în cauză fiind pierdute iar aceasta nu a procedat la reconstituirea acestora conform prevederilor legale în vigoare.
La data de 25.02.2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat precizări la acțiune referitoare la cererea de suspendare a executării actului administrativ solicitată de reclamantă și prin aceste precizări au pus concluzii de respingere a cererii de suspendare ca nefondată.
Prin încheierea de ședință nr. 254/28.02.2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 103/06.09.2007 emisă de pârâta S, s-a suspendat executarea acestei decizii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta S criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că măsura suspendării este facultativă, având în vedere și condițiile prevăzute de lege, precum și faptul că potrivit art. 1169 Cod civil, reclamantei îi revine sarcina de a proba faptul că executarea actelor contestate ar avea consecințe deosebit de grave asupra activității societății afectându-i însăși existența prin punerea în imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau aducerea în stare de insolvalabilitate.
Prin decizia nr. 672/15 mai 2008 Curții de APEL SUCEAVAs -a respins ca nefondat recursul pârâtei.
Cauza a avut un nou termen de judecată stabilit la Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal pentru data de 27 martie 2008.
Prinsentința nr. 3216 din 06.11.2008 Tribunalul Suceava -Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Suceavaa reținut următoarele:
În fapt, din verificarea efectuată la organul de inspecție fiscală a constatat că în anul 2000, contribuabila a înregistrat cheltuieli în sumă totală de 5.724 lei, pentru care nu deține documente justificative, petenta declarând că a pierdut actele contabile și nu le-a putut reconstitui.
Ca urmare a celor constatate, organul de inspecție fiscală a stabilit că suma de 5.724 lei nu poate fi considerată cheltuială deductibilă la calculul venitului impozabil și al impozitului pe venit aferent.
In drept, în speță sunt aplicabile prevederile art. 6; și 26 din Legea contabilității nr. 82/1991.
Din textele de lege citate mai sus rezultă că orice operațiune economică se înregistrează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate având calitatea de document justificativ și că, în cazul pierderii, distrugerii sau sustragerii unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în maxim 30 zile de la constatare.
De asemenea, din textele de lege menționate mai sus rezultă că la t venitului net, cheltuielile deductibile sunt cheltuielile aferente venitului sunt justificate prin documente.
Din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că în anul 200 înregistrat cheltuieli în sumă de 13.587 lei, fără să dețină de justificative. Din declarația petentei rezultă că documentele în cauze pierdute, iar petenta nu a procedat la reconstituirea acestora conform pre legale în vigoare.
Din cele prezentate mai sus și având în vedere prevederi menționate, rezulta că măsura organului de inspecție fiscală de neadeducere cheltuielilor în sumă de 13.587 lei, este legală, motiv pe urmează se respinge contestația pentru acest capăt de cerere neîntemeiată.
Referitor la Decizia de impunere anuală pentru anul 2001 nr. - din 21.11.2005, prin care s-a stabilit o diferență de impozit pe venit în plus în suma de 2,920 lei.
Conform prevederilor legale citate mai sus, orice operațiune economică înregistrează în momentul efectuării ei într-un document care stă înregistrării în contabilitate având calitatea de document justificativ și că3 pierderii, distrugerii sau sustragerii unor documente contabile, se vor Iu de reconstituire a acestora în maxim 30 zile de la constatare.
De asemenea, din textele de lege menționate mai sus rezultă că la stabilirea venitului net, cheltuielile deductibile sunt cheltuielile aferente venitului și care sunt justificate prin documente.
Din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că în anul 2001 înregistrat cheltuieli în sumă de 13.587 lei, fără să dețină de justificative. Din declarația petentei rezultă că documentele în cauze pierdute, iar petenta nu a procedat la reconstituirea acestora conform pre legale în vigoare.
Din cele prezentate mai sus și având în vedere prevederi menționate, rezulta că măsura organului de inspecție fiscală de neadmitere la deducere cheltuielilor în sumă de 13.587 lei, este legală, motiv pe urmează se respinge contestația pentru acest capăt de cerere neîntemeiată.
Referitor la diferența de venit în sumă de 2.815 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată colectată, cauza supusă soluționării este dacă măsura organului de inspecție fiscală de diminuare a venitului brut cu suma de 2.815 lei este legală în condițiile în care, la momentul înregistrării cititului, era plătitoare de
În fapt, în urma verificărilor efectuate, organul de inspecție fiscală a constatat că a înregistrat la venitul brut realizat în anul 2001 suma de 2.815 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată colectată, în condițiile în care petenta a devenit plătitoare de începând cu 01.02.2000, motiv pentru care organul de inspecție fiscală a diminuat venitul brut cu suma de 2.815 lei.
În drept, în speță sunt aplicabile prevederile nr. 215/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, citate la secțiunea A punctul l din prezenta decizie, conform căruia venitul net din activități independente se determină ca diferență între sumele încasate și cele plătite evidențiate în registrul de încasări și plăți, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.
Instanța de fond reține din analiza documentelor existente la dosarul cauzei rezultă că a înregistrat la venituri, în anul 2001, taxa pe valoarea adăugată colectată în sumă de 2.815 lei în condițiile în care petenta a devenit plătitoare de la data de 01.02.2000 și a ieșit din evidența plătitorilor de la data de 01.10.2002.
Din cele prezentate mat sus și având în vedere prevederile legale incidente speței, rezultă că măsura organului de inspecție fiscală de diminuare a venitului brut cu suma de 2.815 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată colectată, este legală, motiv pentru care urmează a se respinge contestația pentru acest capăt de cerere ca neîntemeiată.
Referitor la suma de 1495 lei, reprezentând venit brut stabilit suplimentar de către organul de inspecție fiscala, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S este învestită să se pronunțe asupra legalității stabilirii acestei sume, în condițiile în care petenta a realizat venituri, pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, în sumă de 1.495 lei.
În fapt, în urma verificărilor efectuate, organul de inspecție fiscală a constatat că în anul 2001 petenta a încasat suma de 1.495 lei, conform borderoului prezentat de firma, pe care nu a înregistrat-o la venituri, motiv pentru care organul de inspecție fiscală a majorat venitul brut realizat de petenta pentru 2001 cu suma de 1.495 iei. In drept în speță sunt aplicabile prevederile art. 16 din nr.OG 73/1999 privind impozitul pe venit.
Referitor la Decizia de impunere anuală pentru anul 2002 nr. - din 24.11.2005, prin care s-a stabilit o diferență de impozit pe venit în plus în sumă de 3.090 lei.
Referitor la suma de 2.625 lei, reprezentând cheltuieli neadmise la deducere, cauza supusă soluționării este dacă măsura organelor de inspecție fiscală este legală în condițiile în care documentele în baza cărora au (ost înregistrate în contabilitate aceste cheltuieli nu conțin toate elementele pentru a avea calitatea de documente justificative.
În fapt, organul de inspecție fiscală a constatat că în anul 2002, în mod eronat, a înregistrat și a dedus cheltuieli în sumă totală de 2.625 lei, în baza unor bonuri fiscale care nu conțin elementele pentru a întruni calitatea de documente justificative.
Organul de inspecție fiscală a considerat că au fost încălcate prevederile art. 13 - 15 din nr. 215/2000 și ale pct. 13-15 din nr. 58/2003, motiv pentru care a considerat ca nedeductibile cheltuielile în sumă de 2.625 lei.
În drept, în speță sunt aplicabile prevederile pct. 13, 14 și 15 din nr. 215/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Din textele legale citate mai sus rezultă că pentru a putea fi deduse, cheltuielile trebuie să fie efectuate în interesul direct al activității, să fie aferente veniturilor și să fie justificate cu documente.
Conform acestor prevederi legale, instanța de fond reține că documentele justificative trebuie să cuprindă anumite elemente, prevăzute în structura formularelor aprobate, unul dintre aceste elemente fiind "numele și prenumele contribuabilei".
Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei rezultă că a înregistrat în evidența contabilă și a dedus cheltuieli cu energia electrică, cu convorbirile telefonice și cu întreținerea la asociație în baza unor facturi care au fost emise pe si nu pe.
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabilește lunar, pe bază de decont, ca diferență între valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate și/sau serviciilor prestate (pentru taxa pe valoarea adăugată colectată) și a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri și/sau servicii (pentru taxa pe valoarea adăugată deductibilă).
Din textele de lege citate mai sus a rezultat că plătitorii de taxă pe valoare adăugată au obligația să întocmească și să depună, la organul fiscal decontul de lunar, până la data de 25 ale lunii următoare. De asemenea, conform prevederilor legale menționate mai sus, contribuabilii înregistrați ca plătitori de au obligația de a achita taxa pe valoarea adăugată stabilită prin decont până la data de 25 lunii următoare.
Conform art. 32 din nr.OG 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugata și art. 29 din nr.OUG 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, organele fiscale au dreptul să efectueze verificări la plătitorii taxei pe valoarea adăugata privind respectarea prevederilor legale, iar în situația în care, în urma verificării efectuate, rezultă erori sau abateri de la normele legale, organele fiscale au obligația de a stabili cuantumul taxei pe valoarea adăugată deductibilă și facturată precum și diferențele de plată sau de restituit.
Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei a rezultat că F nu a depus deconturile de pentru perioada februarie 2000 - iunie 2001, deși petenta a devenit plătitoare de începând cu data de 01.02.2000 și a ieșit din evidența plătitorilor de la data de 01.10.2002.
Organul de inspecție fiscală au stabilit taxă pe valoarea adăugată suplimentară în sumă de 4.939 lei, în baza documentelor justificative prezentate de contribuabilă.
Pentru considerentele prezentate în conținutul deciziei și în temeiul prevederilor art. 6 și 26 din Legea contabilității nr. 82/1991, art. 10 și 16 din nr.OG 73/1999 privind impozitul pe venit, nr.215/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidentei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, art. 10 și 16 din nr.OG 7/2001 privind impozitul pe venit, pct. 13, 14 și 15 din nr. 58/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările ulterioare, nr. 425/1998 privind aprobarea normelor metodologice de întocmire și utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, art. 2 din nr. 903/2000 privind modificarea modelelor și normelor de întocmire și utilizare a unor formulare și introducerea de noi formulare în activitatea financiară și contabilă, ari. 48 alin. 4 și 7 art. 49 alin. (4) lit. a și alin. 5 lit. i din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 4 din nr.OG 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, art. 19 din nr.OG 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, art. 19 din nr.OUG 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, art. 13 din nr.OG 1 /1996 privind executarea creanțelor bugetare cu modificările și completările ulterioare, art. 12, 13 și 14 din nr.OG 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, art. 114, 115 și 120 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, republicată și art. 216 din O G nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, republicată, la data de 31.07.2007, Tribunalul Suceava a respins contestația reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
Se arată în esență, în recurs, că prima instanță nu a motivat hotărârea dată și nu a avut în vedere probatoriul administrat în cauză.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 5, 7 Cod procedură civilă, este întemeiat.
În primul rând este de observat că reclamanta a depus la dosarul cauzei în susținerea pretențiilor sale atât înscrisuri cât și un raport de expertiză contabilă extrajudiciară precum și o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală, probe pe care, deși instanța le-a încuviințat, nu le-a analizat în nici un fel.
În al doilea rând, instanța de recurs observă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților, astfel că hotărârea dată nu respectă dispozițiile imperative ale art. 261 Cod procedură civilă care reglementează cuprinsul unei hotărâri judecătorești, în fapt instanța limitându-se la preluarea motivării din decizia nr. 103/06.09.2007 prin care organul fiscal a respins contestația la deciziile de impunere, ori tocmai decizia nr. 103 se solicită a fi anulată în prezenta cauză.
Procedând în această manieră prima instanță a încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Gheorghe împotriva României, CEDO stabilind că Judecătorul, în motivarea hotărârii judecătorești, are obligația de a răspunde explicit și nemijlocit tuturor aspectelor esențiale ale cauzei.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul reclamantei și va casa sentința atacată cu trimitere spre rejudecare, tribunalul urmând să analizeze cauza prin prisma susținerilor părților și a dovezilor administrate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în S,-, -.17,. B,.16, jud. S, împotrivasentinței nr. 3216 din 06.11.2008 pronunțată de Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Casează decizia atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/14.04.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
