Anulare act administrativ . Decizia 672/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 672
Ședința publică din data de 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 1, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.72 din 25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - cu sediul în T, STR. C, nr. 1, Cod poștal -, Județ D și intimata pârât DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în T, ȘOSEAUA G, nr. 100, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 14 mai 2008, când a dat urmatoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține urmatoarele;
Prin acțiunea de contencios fiscal înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la nr -, reclamanta - - Tas olicitat în contradictoriu cu pârâta D ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze actul din 12.07.2007, prin care pârâta a pus în aplicare decizia nr. 2114/2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, cu consecința opririi și sigilării instalației de producție ale reclamantei, iar pârâta să fie obligată să emită acordul pentru denaturarea unei cantității de 57.000 litri alcool etilic rafinat.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr 2114/2007, instanța supremă a respins irevocabil contestația reclamantei împotriva deciziei nr 377/27.10.2005, prin care Ministerul Economiei și Finanțelor i-a suspendat autorizația de antrepozit fiscal nr.767 din 25.08.2005, deși toate deficiențele și neregulile care au motivat această măsură au fost remediate, așa cum rezultă din expertizele de specialitate efectuate în cauză, fiind aplicabile disp. art. 12/1 al. 55, teza a II- din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal.
Reclamanta a învederat că suspendarea autorizației de antrepozit fiscal s-a dispus pentru 6 luni, iar de la data comunicării deciziei de suspendare - 3.11.2005, până la promovarea acestei acțiuni s-au scurs 20 de luni, iar împrejurarile care au motivat suspendarea au dispărut, reclamanta fiind îndreptățită să procedeze la valorificarea produselor din stoc, conf. art 155(12) cod fiscal, însă pârâta în mod nejustificat i-a respins cererea de emitere a acordului pentru denaturarea produselor, cu adresa nr. 20182/13.07.2007, astfel că reclamanta prejudiciată a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată, solicitând și suspendarea executării actului atacat în temeiul art. 15 din legea 554/2004.
In temeiul art 115 civ. pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat necompetența Tribunalului Dâmbovita de a soluționa o contestație împotriva actului de executare, reprezentat de procesul verbal din 12.07.2007, care nu este act administrativ.
Pârâta a solicitat introducerea în cauză a Directiei Judetene pentru Accize și Operatiuni Vamale D, pentru soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere privind denaturarea alcoolului etilic rafinat, aratând că potrivit HG 532/2007, 487/2007 și Ordinului ANAF 995/2007 i s-a transferat acestei isntituții competența aplicării măsurilor speciale de supraveghere a produselor accizabile în regim suspensiv, începând cu 1.07.2007.
A mai arătat pârâta că prevederile art. 185 pct. 12 din codul fiscal invocate de reclamantă, privesc valorificarea produselor, în timp ce reclamanta a solicitat denaturarea unei cantitați de alcool etilic, competența de aprobare a acestor măsuri fiind diferită, conform HG 44/2004, de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, pentru prima situație de valorificarea produselor, competența aparține F - Comisia pentru autorizarea lor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, în timp ce pentru denaturare competenta aparține organului fiscal teritorial, iar de la 1.07.2007, Direcției județene pentru accize și operațiuni vamale
La termenul de judecată din 6.11.2007, a fost introdusa în cauza în calitate de pârâtă, Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința nr. 72 din 25.01.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția necompetentei materiale invocată de pârâta DGFP Dâmbovita pentru primul capăt de cerere din acțiune, privind anularea actului din 12.07.2007, și a disjuns soluționarea acestuia, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște, pentru acest capăt de cerere.
Prin aceeași hotarâre, în temeiul art. 185 pct. 12 din codul fiscal, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtele DGFP Dâmbovita și Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale D, să emită în beneficiul reclamantei acordul de valorificare a produselor existente în stoc la data suspendării activității, în conditiile normelor.
Pentru a pronunța acestă soluție, prima instanță a constatat că procesul verbal întocmit la 12.07.2007, prin care s-a consfințit punerea în executare a deciziei nr 376/2005, prin care s- suspendat autorizatia de antrepozit fiscal nr 767/2005 emisă antrepozitarului autorizat - -, care urmare a respingerii contestatiei formulate de aceasta, prin decizia irevocabilă nr. 2114/2007 a ICCJ, nu este un act administrativ fiscal, în sensul disp. art 43 fiscal, ci un act de punere în executare a unui act administrativ fiscal, contestarea acestuia putându-se face la instanța competentă, conform art 399 și urm. civ.Cod Penal - Judecătoria Târgoviște, motiv pentru care s-a disjuns acest capăt de cerere și s-a declinat competența, cum s-a arătat anterior.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere tribunalul a reținut că reclamanta s-a adresat pârâtei DGFP D cu cerere pentru obținerea acordului pentru denaturarea cantității de 57.000 litri alcool etilic rafinat, invocând prevederile art. 185 al. 12 din codul fiscal, însă pârâta a respins aceasta solicitare pe motiv că nu mai are obiect, întrucât activitatea antrepozitului fiscal a fost oprită - adresa nr. 20182/13.07.2007 de la fila 31 dosar.
Instanța de fond a apreciat că refuzul pârâtei este nejustifica, deoarece indiferent de soarta autorizatiei de antrepozit fiscal, de a fi suspendată, revocată sau anulată, antrepozitarii autorizați sunt îndreptățiți să-și valorifice produsele, cu acordul autorității fiscale competente, situație confirmată și de adrea -/2007 a MEF - Direcția de Legislatie in domeniul Accizelor, care a precizat că activitatea de denaturare se realizează sub supravegherea autorității fiscale, în fiscale autorizate, însă aceasta nu abrogă dreptul reclamantei de a obține acordul de valorificare a produselor sale, in concordantă cu normele fiscale.
Tribunalul Dâmbovita, a considerat că acest acord are natura juridică de act administrativ, care emană de la autoritatea competentă, este supus regimului impus de legislatia adminsitrativ fiscală, iar refuzul acordării acestuia poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, în temeiul art. 1 din legea 554/2004.
S-a mai reținut că prin Ordinul 95421/2007 al Presedintelui ANAF s-a stabilit că solicitarea de denaturare se depune la Directia Generală a Finantelor Publice, iar supravegherea operatiunii se asigură de Directia județeană pentru accize și operatiuni vamale, care de altfel a fost introdusă în cauză, pentru opozabilitatea hotarârii, admitându-se acest capăt de cerere și fiind obligate cele doua pârâte să emită acordul de valorificare a produselor existente în stocul reclamantei, la data suspendării, în conditiile normelor fiscale, la care face trimitere art. 185 al. 12 cod fiscal.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, aratând că prima instantă nu a soluționat ultimul capăt de cerere privind suspendarea executării actului atacat - procesul verbal din 12.07.2007, deși reclamanta a solicitat măsura suspendării întemeiată pe disp. art 15 din legea 554/2004, tribunalul ignorând cu desăvârșire acest capăt de cerere.
Recurenta a susținut că nu este corectă soluția primei instanțe, nici în privința celui de-al doilea capăt de cerere, deoarece intimata reclamantă a solicitat prin acțiunea introductivă acordul pentru denaturarea alcoolului, invocând însa textul de lege care stabilește condițiile și autoritatea fiscale competentă să aprobe valorificarea acestui produs, creând o confuzie între cei doi termeni cu înțeles diferit, pentru care sunt stabilite competente diferite de aprobare, confuzii care au fost însușite de instanță în hotarârea pronunțată.
A învederat recurenta că aprobarea valorificării produselor este în competenta F și nicidecum a organului fiscal teritorial, așa cum rezultă din pct. 12 /1 alin. 8 din G nr 44/2004 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, în timp ce acordul pentru denaturarea alcoolului intră în competența sa, însă la momentul solicitării autorizația intimatei era "nevalidă", după cum rezulta din site-ul MEF, privind "situația centralizatoare a stării autorizațiilor de fiscale", astfel încât, în mod legal pârâta a refuzat să aprobe cererea de denaturare.
S-a mai arătat că la data de 12.07.2007 s-a pus în aplicare decizia nr 2114/2007 a ICCJ, prin care s- respins irevocabil contestatia intimatei, împotriva deciziei nr. 377/2005 de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal, așa încât activitatea acesteia a fost închisă și s-a sigilat instalația de producție, nemaiputându-se realiza denaturarea.
Recurenta a susținut că instanța nu a observat că s-a transferat competența de aplicare a măsurilor speciale de supraveghere a produselor accizabile în regim suspensiv către Autoritatea Natională a Vamilor, de la 1.07.2007, conform HG 532/2007, 487/2007 și Odinul nr 995/2007, iar in consecință, în mod greșit ea a fost obligată la eliberarea denaturării alcoolului etilic în beneficiul intimatei reclamante, întrucât nu mai avea competență în aceasta privință, cererea intimatei reclamante fiind remisă Directiei județene pentru accize și operațiuni vamale Dâmbovita, spre competentă solutionare.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare;
Prima critica formulata de recurentă, ce vizează nepronunțarea, de către instanța de fond, asupra celui de-al treilea capăt de cerere din acțiunea introductivă, ce viza suspendarea executării procesului verbal din 12.07.2007, pentru care s- disjuns cauza și s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște, este nefondată, deoarece aceasta cerere a fost solutionată într-un alt dosar, separat, prin sentinta nr 1012/16.08.2007 a Tribunalului Dâmbovița, depusă în copie la filele 46-48 dosar fond, motiv pentru care intimata reclamantă nu și-a mai susținut cererea de suspendare.
De altfel, potrivit prev. art. 105 (2) civ. aceasta pretinsa neregularitate ar fi putut fi invocată numai de partea prejudiciată, respectiv de către intimata reclamantă - -, care însă a înțeles să sesizeze instanța cu aceasta cerere, într-o altă cauză, soluționată anterior prezentului proces.
Cea de-a doua critică a recurentei privește solutionarea pretins greșită a capătului de cerere privind obligația pârâtelor de a emite acordul pentru denaturare a alcoolului etilic rafinat, aflat în stocul intimatei la data suspendării judecătii, în condițiile Normelor de aplicare art. 185 pct. 12 din codul fiscal, aratându-se că s-a creat o confuzie între termenii de "valorificare" și "denaturare", deși aceste operațiuni sunt distincte, cu competență diferită de aprobare.
Conform art. 155(12) cod fiscal, antrepozitării autorizați, cărora le-a fost suspendată, revocată, sau anulată autorizatia și care dețin în stoc produse accizabile la data suspendării, revocării, sau anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc- materii prime, semifabricate, produse finite- numai cu acordul autorității fiscale competente, în condițiile prevazute de norme. Intimata reclamantă - - a cărei autorizatie de antrepozit fiscal nr. 767/2005 a fost suspendata prin decizia nr 377/2005, fiind respinsa în mod irevocabil contestația acesteia, prin decizia nr 2114/2007 a ICCJ și dispunsă punerea în aplicare a acestor măsuri, prin procesul verbal
din 12.07.2007, era îndreptățită să formuleze cerere de valorificare a produselor din stoc în baza art 185 pct. 12 cod fiscal, dar recurenta pârâtă a refuzat în mod nejustificat să-i dea curs, cu motivarea că nu mai are obiect, din moment ce intimata reclamanta nu mai desfăsura activitate și se afla într-una din situațiile reglementate de art. 185 pct. 12 cod fiscal.
Susținerile recurentei privind competența diferită de emitere a acordului de valorificare, respectiv denaturare, sunt corecte, deoarece, potrivit art. 12/1 alin. 8 din HG 44/2004 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, competența aprobării valorificării produselor existente în stoc, revine autorității fiscale care a dispus măsura de sancționare, în speță MEF - Comisia pentru Autorizarea lor Fiscale și a de produse accizabile supuse marcării.
Intimata reclamantă a solicitat însă prin acțiunea introductivă și prin cererea adresată recurentei pârâte Dâmbovita nr 238/4.07.2007 de la fila 30 dosar, acordul pentru denaturarea alcoolului etilic rafinat aflat în stoc, competența solutionarii acesteia aparținând P D, iar ulterior intimatei pârâte Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale D, așa cum chiar recurenta a menționat în criticile sale.
Prima instanță a făcut trimitere în mod corect la prevederile art. 185 pct. 12 din codul fiscal, atunci când a admis cel de-al doilea capăt de cerere din actiunea reclamantei, deoarece aceasta este dispozitia generală prin care antrepozitarii autorizați care, din motive diverse, nu mai dispun de o autorizatie valabilă de antrepozit fiscal, dar dețin stocuri de produse accizabile, sunt îndreptățiti să solicite valorificarea acestora, însă "numai cu acordul autorității fiscale competente, în condițiile prevazute norme".
Tribunalul Dâmbovița a obligat pârâtele la emiterea acordului pentru valorificarea produselor din stoc, conform acestor dispozitii generale, care însă fac trimitere la condițiile speciale și competența de emitere a acordului prevazută de normele metodologice de aplicare a legii 571/2003, aprobate prin HG nr 44/2004, trimitere preluată în mod judicios de către instanța de fond în considerentele și dispozitivul hotarârii, potrivit cărora competența aprobării denaturării marfii din stoc aparține organului fiscal teritorial, iar de la 1.07.2007 Direcției județene pentru accize și operațiuni vamale D, căreia de altfel recurenta i-a înaintat solicitarea intimatei reclamante, spre rezolvare.
Susținerea recurentei în legătura cu schimbarea competențelor de aprobare a denaturarii marfurilor, de la 1.07.2007 nu are relevanță, deoarece la data formulării acestei cererii, recurenta avea încă în competență soluționarea unei asemenea solicitări, în continuare fiind obligată să înainteze solicitările nerezolvate instituției devenită competentă - Direcției județene pentru accize și operațiuni vamale D, astfel încât in mod corect ambele instituții au fost obligate să finalizeze procedura de emitere a acordului solicitat de intimata reclamantă, criticile recurentei fiind, în concluzie, nefondate.
Constatând că sentinta atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 civ. în baza disp. art. 312 civ. Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMEL LEGII
DECIDE;
Respinge recursul ca nefondat, formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 1, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.72 din 25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - cu sediul în T, STR. C, nr. 1, Cod poștal -, Județ D și intimata pârât DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în T, ȘOSEAUA G, nr. 100, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Red. /DD
2 ex/2 iunie 2008
- Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
