Anulare act administrativ . Decizia 68/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.68/CA

Ședința publică din 26 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore

JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea

JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica

GREFIER - - -

Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul - SPITALUL MUNICIPAL M - cu sediul în M,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.1209/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator - - domiciliat în M,-, -.A,.2,.8, jud. C și intimata - AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ JUDEȚEANĂ - cu sediul în C,-, jud. C, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul Spitalul Municipal M, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.07838/26.02.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Întrebat fiind apărătorul recurentului, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Curtea, luând concluziile apărătorului recurentului, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.

Având cuvântul apărătorul recurentului, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant. Apreciază că în mod greșit a apreciat instanța de fond că sancțiunea disciplinară a fost dispusă de o persoană fără calitate și aplicarea ei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor din Statutul Colegiului Medicilor din România. Nu se poate reține că un medic nu poate fi sancționat decât de Colegiul Medicilor din România. Reclamantul a fost sancționat cu avertisment în scris în temeiul dispozițiilor prevăzute în Codul Muncii, referitoare la răspunderea juridică a angajatului.

De asemenea, solicită a se avea în vedere motivele de recurs.

Curtea, rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:

Reclamantul a chemat în judecată la data de 1 februarie 2007 pe pârâții Spitalul Municipal M și Direcția de Sănătate Publică C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției de sancționare din 31.01.2006 purtând numărul de ieșire 551/02.02.2006 emisă de Spitalul Municipal M și recunoașterea dreptului său de a participa la concursul pentru ocuparea funcției de șef de secție, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că solicită anularea deciziei atacate, întrucât aceasta este lovită de nulitate absolută, necuprinzând toate elementele prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul Muncii lit. e și

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.95/2006 s-a reglementat și modul de ocupare a funcției de șef de secție, una din condițiile pentru participare la concurs fiind aceea că în ultimi 5 ani să nu fi fost aplicate sancțiuni participantului.

Pentru acest motiv, contestatorul a revenit la cererea sa către Direcția de Sănătate Publică C nr.1 - 727/09.02.2006 prin care a cerut precizări privind perioada de carantină instituită de Spitalul Municipal M, la care nu a primit nici un răspuns.

Prin decizia atacată s-au cauzat vătămări grave contestatorului, prin îngrădirea dreptului său de a participa la concursul pentru ocuparea funcției de șef de secție.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. 7, art. 8 alin. 1, art. 11 alin.2 din Legea nr.554/2004.

Prin încheierea din 09.03.2007 s-a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța pentru cel de-al doilea capăt de cerere, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Autoritatea de Sănătate Publică Județeană C și s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru primul capăt de cerere, fiind respinsă cererea privind anularea dispoziției de sancționare din 31.01.2006, ca fiind prescrisă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din punct de vedere al competenței instanței investite cu capătul al doilea de cerere, se apreciază că sancțiunea disciplinară a fost aplicată de către angajator salariatului său, în această calitate, în temeiul dispozițiilor din Codul Muncii.

Nu se poate soluționa excepția fără a constata natura capătului întâi de cerere care constă în atacarea unei decizii pentru o abatere disciplinară; astfel a constatat că sancțiunea a fost aplicată de Spitalul Municipal M în virtutea calității sale de angajator al contestatorului, prevalându-se de clauzele contractului individual de muncă, în conformitate cu dispozițiile Codului Muncii, fără respectarea procedurii speciale prevăzute de Legea nr.95/2006.

Deși se invocă în apărare neefectuarea de către persoana sancționată a acestei proceduri, pe care însuși angajatorul a ignorat-o, în aceste condiții nu se poate imputa contestatorului faptul că nu a parcurs o asemenea procedură, cât timp chiar angajatorul s-a dispensat de aceasta, deși era la latitudinea sa iar legiuitorul a reglementat expres într-un act normativ un caracter special parcurgerea prealabilă a căii speciale de contestare.

Întrucât contestatorul a atacat decizia de sancționare la data de 01.02.2007, iar aceasta este emisă la data de 31.01.2006 și comunicată la data de 06.02.2006, conform susținerilor proprii contestatorului din chiar cuprinsul acțiunii, contestarea este peste termenul de 30 de zile de la data comunicării, conform art. 268 alin. 5 din Codul Muncii, iar instanța este astfel în imposibilitatea de aoa naliza, dreptul de contestare fiind așadar prescris.

În aceste împrejurări, verificarea legalității și temeiniciei deciziei de sancționare este imposibilă, acesta fiind capătul de cerere principal și care are caracterul de conflict de drepturi, așa cum este definit de legea nr. 168/1999, litigiul având natura unui litigiu de muncă, art. 5, posibil de soluționat de un complet specializat, în accepțiunea aceluiași act normativ citat anterior.

C de al doilea capăt de cerere este subsecvent primului, în sensul că una dintre condițiile obligatorii pentru participarea la concursul organizat pentru ocuparea funcției de șef de secție, șef laborator și șef servicii - norma din data de 16.11.2006 - art. 1 alin. 1 pct.4, este lipsa vreunei sancțiuni în ultimii 5 ani de activitate a candidatului, soluționarea acestui capăt de cerere este tot de competența completului specializat în litigii de muncă, așa cum se reglementează de Legea nr.168/1999, astfel că, în cauză operează prorogarea legală de competență, respectiv instanța sesizată cu soluționarea primului capăt de cerere devine competentă și în soluționarea celui de al doilea capăt de cerere.

Prin sentința civilă nr.715/28.03.2007 Tribunalul Constanțaa respins cererea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Spitalul Municipal M privind recunoașterea dreptului de a participa la concursul pentru ocuparea postului de șef de secție ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că Legea privind reforma în domeniul sanitar a intrat în vigoare la data de 28.04.2006, la momentul publicării în nr.372, iar prin Ordinul nr.962/31.11.2006 s-au aprobat normele privind concursul sau examenul pentru ocuparea funcției de șef de secție, la acest moment contestatorul având latitudinea de a dovedi inexistența vreunei sancțiuni în ultimii 5 ani, condiție obligatorie de participare la concurs sau examen.

Deși reclamantul contestă decizia de sancționare din 31.01.2006, se adresează instanței peste termen, ceea ce face imposibil de analizat fondul litigiului sub acest aspect, astfel sancțiunea rămânând valabil aplicată, datorită intervenirii prescripției dreptului la acțiune, excepție soluționată în acest sens, ceea ce nu îi permite participarea la concursul organizat pentru ocuparea funcției de șef de secție de chirurgie, condiția impusă de legiuitor fiind dirimantă și insurmontabilă, formularea art. 1 alin. 4 din norme fiind fără echivoc.

Instanța nu poate dispune recunoașterea dreptului de a participa la acest concurs, cât timp legiuitorul prevede expres că nici un candidat nu participă dacă are aplicate sancțiuni în ultimii 5 ani și în speță, nu se poate considera o îngrădire a dreptului de participare la concurs, pentru că una din condițiile legale, absolut necesare, nu este îndeplinită în cauză.

Drept urmare, contestatorul a fost numit în funcția de șef de secție chirurgie cu delegație până la momentul intrării în vigoare a legii privind reforma, fără a avea posibilitatea de a participa la concursul organizat pentru ocuparea acestei funcții, datorită existenței valabile, a unei sancțiuni în ultimii 5 ani.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care a fost admis prin decizia civilă nr.309/CM/02 octombrie 2007 Curții de APEL CONSTANȚA.

Instanța investită cu judecarea recursului a reținut că unul dintre principiile care guvernează procesul civil este principiul disponibilității, ceea ce înseamnă că părțile pot determina nu numai existența procesului ci și conținutul acestuia prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces.

Astfel, deși instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii având posibilitatea să schimbe calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale după punerea în prealabil, în discuția părților a acestei chestiuni, pentru a respecta contradictorialitatea, nu poate obliga partea să se judece dacă aceasta insistă în rezolvarea cererii sale sub temeiul juridic ales.

În speță, reclamantul recurent a invocat drept temei al acțiunii sale dispozițiile art. 1, art. 7 alin.1, art.8 alin.1, art. 11 alin.2 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin încheierea interlocutorie pronunțată la 9 martie 2007 de Tribunalul Constanța instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța - secția civilă, deși reclamantul a insistat ca acțiunea să se judece la instanța de contencios administrativ întrucât temeiul juridic este Legea 544/2004 și nu înțelege să-l modifice.

Hotărârea este defectuoasă întrucât instanța înfrângând principiul disponibilității s-a substituit voinței reclamantului și a soluționat cauza conform voinței proprii ceea ce este de nepermis.

Rezultă astfel că Tribunalul Constanța nu a soluționat cauza prin prisma temeiului ales de reclamant ci conform temeiului juridic impus de instanță.

Astfel investită, instanța de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.1209/11.09.2008 a Tribunalului Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu intimații Spitalul Municipal M și Autoritatea de Sănătate Publică Județeană C și a anulat dispoziția de sancționare din 31.01.2006 emisă de Spitalul Municipal M, respingând cererea reclamantului privind recunoașterea dreptului de a participa la concursul pentru ocuparea funcției de șef de secție.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a apreciat de către instanță că, sancțiunea disciplinară a fost dispusă de o persoană fără calitate și aplicarea ei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor din Statutul Colegiului Medicilor din România din 25.03.2005 și potrivit art. 101 alin. 1 din Statut, Comisia de disciplină din cadrul Colegiului teritorial judecă abaterile disciplinare săvârșite de medici care emite o decizie de sancționare ce se contestă potrivit art. 105 alin. 2 la Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România.

În speță, s-a reținut că nu s-a procedat la efectuarea anchetei disciplinare conform disp.art. 109 - 121 din Statut, iar decizia de sancționare a fost emisă de un organ necompetent și cu încălcarea regulilor procedurale, prin urmare, decizia din 31.01.2006 este lovită de nulitate absolută.

Față de aceste considerente, instanța nu a mai analizat celelalte aspecte invocate de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul Spitalul Municipal M, criticând-o prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului se arată că greșit instanța a considerat că sancțiunea disciplinară a fost dispusă de o persoană fără calitate și aplicarea ei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor din Statutul Colegiului Medicilor din România din 25.03.2005, deoarece s-a pornit de la ideea potrivit căreia un medic poate fi sancționat numai de către Colegiul Medicilor din România și nu și de către angajator.

Or, reclamantul a fost sancționat pentru că nu a respectat regulile privind instituirea carantinei în cadrul Spitalului Municipal M, această faptă constituind o abatere administrativă, o nerespectare a unei dispoziții date de către angajator.

Răspunderea disciplinară a medicului nu înlătură răspunderea administrativă, medicul fiind unul din angajații Spitalului Municipal M, acesta în calitate de angajator putând aplica medicului sancțiuni administrative.

În acest sens este și art. 98 din Statutul Medicilor din România, care arată că "Răspunderea disciplinară a medicului nu exclude răspunderea civilă, penală, administrativă sau materială a acestuia".

Reclamantul a fost sancționat cu avertisment scris în temeiul dispozițiilor din Codul Muncii, referitoare la răspunderea juridică a angajatului, răspunderea disciplinară din Codul Muncii trebuind a fi înțeleasă în cauză, ca răspundere administrativă.

Dacă nu s-ar interpreta așa, s-ar accepta ideea că medicii nu pot fi sancționați de către angajatori.

Recursul este fondat.

În cauză, reclamantul a invocat ca temei legal al acțiunii sale, dispozițiile art. 1, art.7 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 11 alin. 2 din Legea nr.554/2004 a Contenciosului administrativ.

În cauză, actul contestat, respectiv dispoziția de sancționare din 31.01.2006 a fost emis de Spitalul Municipal M - Director General, astfel cum s-a menționat expres în cuprinsul său,"având în vedere prevederile art. 264 alin. 1 lit."a" din Codul Muncii.

Ori, actul atacat fiind întemeiat pe dispozițiile Codului Muncii, contestarea acestuia, care determină analizarea lui și a condițiilor în care a fost emis nu poate fi judecată pe altă cale decât cea prevăzută de Codul Muncii, respectiv pe calea aleasă de reclamant, dispozițiile Legii nr.554/2004, întrucât reclamantul nu este funcționar public sau asimilat acestuia, iar Spitalul Municipal M nu este autoritate publică - acel organ de stat sau al unităților administrative care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, decizia de sancționare din 31.01.2006 nefiind un act administrativ - acel "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";

Prin urmare, cum în cauză intimatul a stăruit ca acțiunea să fie judecată de o instanță de competența contenciosului administrativ pe calea expres precizată prin indicarea temeiurilor legale care au stat la baza acesteia, în aplicarea art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi admis și modificată în tot sentința recurată în sensul că se va respinge contestația reclamantului constatându-se că greșit prima instanță a analizat un act emis întemeiat pe dispozițiile Codului Muncii, pe dispozițiile Legii nr.554/2004, inaplicabile acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurentul - SPITALUL MUNICIPAL M - cu sediul în M,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.1209/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator - - domiciliat în M,-, -.A,.2,.8, jud. C și intimata - AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ JUDEȚEANĂ - cu sediul în C,-, jud.

Modifică în tot sentința în sensul că:

Respinge contestația.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 Februarie 2009.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.jud.hot.

Red.jud.dec./06.03.2009

Dact.gref.

4 ex/06.03.2009

Președinte:Ecaterina Grigore
Judecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Eufrosina Chirica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 68/2009. Curtea de Apel Constanta