Anulare act administrativ . Decizia 688/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 688
Ședința publică de la 12.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carata Glodeanu Constanța JUDECĂTOR 2: Stânișor Denisa
JUDECĂTOR S
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3331 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 02.12.2008 în dosarul nr.43786/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - reclamant - personal, lipsind intimata - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurentul - reclamant, personal, precizează că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul - reclamant, personal, solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat, apreciind că legea nr. 19/2000 nu este o lege organică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând în temeiul art.256 Cod procedură civilă cu privire la recursul de față, reține.
Prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IX-a, reclamantul în contradictoriu cu Casa de Pensii Municipiului () invocat excepția de nelegalitate a deciziei de pensionare nr.- din 17.11.2006.
Prin sentința civilă nr. 3331 din 2.12.2008, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal s-a pronunțat în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă.
Spre a se pronunța astfel, Tribunalul București a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 554/2004, în primul rând pentru simpla existență a calității pârâtei, emitentă a deciziei de pensionare, emisă în temeiul Legii 19/2000, iar pe de altă parte, față de prevederile art.5 alin.2 din Legea 554/2004, care împiedică instanța de contencios administrativ să analizeze legalitatea actului contestat de reclamant, întrucât procedura de desființare sau modificare a acestei decizii este prevăzută prin lege specială (cale principală, ori pe calea excepției de nelegalitate în temeiul art.4 din legea 554/2004, împrejurare ce nu poate fi examinată prin judecata în contradictoriu cu Casa de Pensii Municipiului B.
Împotriva sentinței civile nr. 3331 din 2.12.2008, a declarat recurs reclamantul.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, completat la 9.01.2009 (fila 5 din dosar) întemeiat pe art.304 pct.8 Cod procedură civilă, recurentul reclamant susține că instanța fondului a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, dând o interpretare eronată art.1, art.1 (2) și art.5 din HG 1550/2004, prin care s-au aprobat Normele metodologice, cu susținerea că pensionat fiind la 1.08.1996, subzistă în cauză doar prima condiție și nu și celelalte două, respectiv cele care privesc recalcularea pensiei la cerere, punctele fiind eronat estimate, întrucât pensia stabilită în anul 1996 în baza Legii 3/1977, suferit schimbare ca urmare a recalculării în baza Legii 19/2000 art.95, acesta fiind motivul pentru care s-a solicitat adăugarea stagiului suplimentar din perioada 1.08.1996 - 1.07.2001.
Arată recurentul reclamant că din aceste motive decizia de pensionare - din 17.11.2006 este nelegală.
În motivarea recursului pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul reclamant susține că instanța fondului a dat aplicare unei norme generale în locul uneia speciale, aplicând greșit legea, minimalizând conceputul de lege, "prevederile OUG 4/2005 și HG 1550/2004 fiind greșit interpretate și extinse dincolo de ipotezele de lucru la care se aplică, neluând în seamă excepția reprezentată de pensiile care au suferit schimbări ale categoriei de pensii, după 1.04.2001, urmare prevederilor de la art.95 din legea 19/2000, reglementată la art.5 din Normele metodologice la HG 1550/2004".
În acest sens mai arată reclamantul, că a efectuat procedura prealabilă în temeiul art.7 din Legea 554/2004, adresându-se anterior investirii instanței de contencios, Casei de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, în sensul eliminării pct.5 din adresa nr.- din 12.10.2006 a Casei de Pensii Sector 1, referitoare la nelegalitatea recalculării pensiei, conform OUG 4/2005.
În susținerea motivului de recurs întemeiat pe art.304 pct.7 recurentul susține că instanța fondului nu a arătat motivele pe care se sprijină hotărârea recurată, nefăcând nici o referire la temeiurile de drept ale acțiunii introductive de instanță art. 1, 5 din HG 1550/2004 și art.1 din OUG 4/2005, în baza cărora a invocat excepția de nelegalitate.
Curtea examinând cauza sub toate aspectele, motivele de recurs invocate, și temeiurile de fapt și de drept ce au stat la baza pronunțării hotărârii recurate, constată nefondat recursul din considerentele ce se vor arăta:
Este adevărat că, prin acțiunea introductivă de instanță formulată reclamantul indică ca și temei de drept, dispozițiile art.4 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Raportat însă la cadrul procesual stabilit de reclamant, prin care se solicită judecata în contradictoriu cu Casa de Pensii Municipiului B, în mod corect instanța fondului a apreciat acțiunea reclamantului ca inadmisibilă întrucât nemulțumirea reclamantului este determinată de încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii deciziei de pensionare nr. - din 17.11.2006, de către Casa de Pensii sector 1 B, acest lucru putând fi corectat în căile superioare de atac respectiv la instanța de fond și recurs competentă să soluționeze conflictele de drepturi și nicidecum în maniera aleasă de reclamant.
Așadar, se constată că reclamantul în mod defectuos a ales calea de a se adresa instanței de contencios în sensul prevederilor art.4 alin.1 cu solicitarea judecății în contradictoriu cu Casa de Pensii Municipiului B.
Prin urmare, deși reclamantul a investit instanța de contencios administrativ, invocând dispozițiile art.4 din Legea 554/2004, pe acest temei, cererea reclamantului nu-și poate găsi soluționare, astfel cum a fost formulată, întrucât excepția de nelegalitate în sensul contenciosului administrativ nu este aceeași din punct de vedere procedural cu o excepție de la regulă, instituită printr-o normă juridică, care privește în speță legea 19/2000, modificată și completată ulterior prin OUG 4/2005 și în temeiul cărora recurentul reclamant solicită recalcularea pensiei.
În fapt, spre a fi dedusă judecății în contencios excepția de nelegalitate prevăzută de art.4 alin.1 din Legea 554/2004, era necesar ca aceasta să fi fost invocată, fie din oficiu de instanță, ori de către una dintre părți (reclamantul în calitate de parte interesată în speță) atunci când dosarul se afla pe rolul Tribunalului București, Secția Conflicte de Drepturi, investirea instanței de contencios fiind imperios necesar a fi fost făcută prin încheiere de către instanța competentă să soluționeze fondul cererii privitoare la atacarea deciziei de pensionare, a cărei nelegalitate se susține, iar excepția de nelegalitate invocată de autor, să fi fost motivată prin arătarea în concret a actului unilateral individual sau normativ a cărui anulare se solicită întrucât acesta este în contradicție cu legea, ori norma juridică (cu precizarea cărei legi și cărei norme).
Ori, reclamantul se mărginește să expună la nivel teoretic, conceptul de excepție de nelegalitate în sensul art.4 art.1 din Legea nr.554/2004, fără a indica care este actul administrativ normativ nelegal, și în raport cu care lege.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge recursul ca nefondat, întrucât nici unul din cele trei motive ale art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, Tribunalul București arătând în esență că însăși judecata în contradictoriu cu Casa de Pensii Municipiului constituie un argument ce conduce către inadmisibilitate.
Chiar dacă ne-am raporta la conținutul adresei - din 12.10.2006, emisă de Casa de Pensii a sectorului 1, pretinsă de reclamant ca act vătămător,în raport cu OUG 4/2005, se impunea, în ipoteza în care s-ar fi urmat procedura impusă de art.4 din Legea 554/2004, ca reclamantul în invocarea excepției de nelegalitate să arate care normă juridică din OUG 4/2005, este nelegală și de ce; prilej ce ar fi creat instanței de contencios administrativ posibilitatea de a cita în cauză Guvernul României ca emitent al acestei ordonanțe.
Cum reclamantul nu a procedat astfel, așa am arătat în precedent, în mod corect acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța de contencios administrativ neputând cenzura legalitatea unei hotărâri judecătorești pronunțate de o altă instanță, în exercitarea competenței materiale acesteia, intrată în puterea de lucru judecat.
Văzând dispozițiile art.304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă, art.304/1 Cod procedură civilă, art.312 Cod procedură civilă, art.4 alin.1 din Legea 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3331 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 02.12.2008 în dosarul nr.43786/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Severin
Carata C S
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
23.03.2009
Președinte:Carata Glodeanu ConstanțaJudecători:Carata Glodeanu Constanța, Stânișor Denisa, Severin
