Anulare act administrativ . Sentința 70/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr. 70

Ședința publică de la 06.01.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe

GREFIER: - - -

...

Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de reclamantul C-M, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, prin consilier juridic, cu delegație la dosarul cauzei, lipsind reclamantul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 28.12.2009, la serviciul registratură, s-a depus de către reclamant cerere precizatoare prin care înțelege să renunțe la capătul de cerere referitor la suspendarea nr. 409/C/30.01.2009.

Interpelat fiind de instanță cu privire la cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei de către reclamant, pârâtul, prin consilier juridic, învederează că a luat cunoștință de aceasta.

Nemaifiind cereri de formulat, sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei de obiect, invocată de către pârât prin întâmpinare, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei.

Pârâtul, prin consilier juridic, arată că cererea de suspendare a nr. 409/C/30.01.2009 a rămas fără obiect, în condițiile în care, acest ordin a fost emis în baza OUG nr. 222/2008, act normativ ce a fost respins prin Legea nr. 204/02.06.2009, ordinul a cărei suspendare se solicită nemaiproducând efecte juridice din data de 12.06.2009. Pe fondul cauzei, pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de anulare a nr. 409/C/31.01.2009 deoarece, până în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 204/2009, atât OUG nr. 222/2008, cât și ordinul contestat au produs efecte juridice depline. Învederează că reclamantul, în mod eronat, susține că se încalcă principiul neretroactivității legii civile la emiterea nr. 409/C/31.01.2009, ordin prin care au fost puse în aplicare dispozițiile OUG nr. 222/2008, un act normativ cu aplicabilitate imediată, inclusiv raporturilor de muncă ce se desfășoară la momentul intrării în vigoare a ordonanței. Totodată, art.

IV din OUG nr. 222/2008 aduce lămuriri cu privire la aplicabilitate, stabilind că unica formă de remunerare egală cu indemnizația prevăzută de lege pentru funcția de secretar de stat din ministere, respectiv de subsecretar de stat din ministere, se aplică "conducătorilor autorităților și instituțiilor publice în cauză a căror remunerație depășește, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, nivelul indemnizației prevăzute de lege pentru funcția de secretar de stat, respectiv subsecretar de stat din minister.". Solicită instanței respingerea capătului principal al cererii introductive, precum și a celor două capete accesorii ale acesteia.

Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.Pr.Civ. declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2009 sub nr.4487/2, reclamantul C-M, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, a cerut ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie anulat Ordinul nr.409/C/ emis de pârât la 30.01.2009 și pe cale de consecință să-i fie acordat drepturile cuvenire prin punerea în aplicare a actului administrativ anterior indicat.

Arată reclamantul în cererea introductivă de instanță, timbrată în condițiile legii cu taxele judiciare de timbru și timbru judiciar mobil, că cere și suspendarea aplicării ordinului până la soluționarea pricinii.

Motivându-și cererile, reclamantul invocă faptul că prin ordinul a cărui anulare a solicitat-o în temeiul Ordonantei de Urgentă a Guvernului nr.222/2008 pentru modificarea art.3/1 alin.1 din de urgență Ordonanța Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici și unele măsuri referitoare la remunerarea conducătorilor și adjuncților conducătorilor autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, a stabilit în perioada ianuarie decembrie 2009 ca unică formă de remunerare a directorului general și directorilor generali adjuncți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor o sumă egală cu indemnizația prevăzută de lege pentru funcția de secretar de stat și respectiv subsecretar de stat fin ministere. Are calitatea de director general adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind numit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2805/C/04.11.2008, ca urmare a rezultatelor finale ale concursului pentru ocuparea posturilor de director general adjunct și director direcție din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Prin acest ordin, odată cu numirea au fost stabilite salariul de bază și celelalte drepturi ce i se cuvin, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administratia Natională a Penitenciarelor și nr.OG64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației" penitenciare.

În aceste condiții prin nr. 409.1C/2009 interesele reclamantului sunt grav prejudiciate..

Intrucât ca urmare a aplicării ordinului a cărui anulare a cerut-o, drepturile salariale îi sunt aproape înjumătățite, reținând și faptul că desfășor activitatea în municipiul B, având locuința principală în municipiul Focșani, Județul V, consideră sunt întrunite condițiile prev.de art.14 din Lg.554/2004.

Paguba iminentă creată prin. nr. 409/C/2009 există și în eventualitatea unei cereri de pensionare,având în vedere faptul că potrivit disp. Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, la stabilirea cuantumului pensiei este avută ca bază de calcul media pe ultimele 6 luni.

In acest sens, întrucât apare ca fiind iminentă paguba ce i s-ar crea, solicită să fie admisă suspendarea Ordinului Ministrului Justiției și libertăților nr. 409/ci30.01.2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

În ce privește condiția parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004, arată faptul că a solicitat în termenul egal de 30 de zile, prin plângerea prealabilă nr. 21121/26.02.2009, revocarea nr. 409.1C/2009, față de care am primit raspuns negativ prin adresa nr. 21121/12.03.2009

Pe fondul cauzei arată că prin nr.2805/V/4.11.2008, având în vedere rezultatele finale ale concursului pentru ocuparea posturilor vacante de director general adjunct și director de direcție din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, În temeiul dispozițiilor Legii nr. 293/2004, nr. 3493/C/2007, nr.OG 64/2006, nr. 399/C/2007, HG135/2007, a fost numit în funcția director general adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru un mandat de 4 ani, prin actul de numire în functie fiind stabilite și drepturile de salarizare.

OUG nr.222/2008 este ulterioară numirii în funcție, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 899 din 31.12.2008.

În acest sens se poate constata faptul că nr. 409/C/2009 dispune asupra unor raporturi juridice născute anterior ordonantei de mai sus, fiind . principiul neretroactivității legii civile, reglementat de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, astfel încât ea nu poate nimici și modifica trecutul juridic.

În drept au fost invocare disp.art.112 cod pr.civ. și art.1 din Lg.554/2004 privind contenciosul administrativ.

În vederea probării nelegalității nr.409/C/2009 a anexat următoarele înscrisuri: nr.2805/C/4.11.2008, adresa nr.14604/20.02.2009, plângerea prealabilă nr.21121/26.02.2009, adresa nr.21121/12.03.2009.

Prin precizare la acțiune, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind executarea actului administrativ contestat.

Prin întâmpinare pârâtul, autoritate publică centrală a cerut respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

Curtea, în temeiul art.137(1) cod pr.civ. având a se pronunța cu prioritate asupra excepției invocate, care face de prisos analizarea pe fond a pricinii, urmează să admită excepția invocată de pârât pentru următoarele considerente:

Astfel, din probatoriul administrat rezultă că începând cu data de 12.06.2009, salarizarea reclamantului s-a efectuat în temeiul Lg.203/2009, act normativ în baza căruia s-a emis nr.1985/C/16.07.2009 (act anexat prezentei).

Este de observat că cele două ordine au temeiuri juridice diferite, însă stabilesc aceeași salarizare.

Greșit se susține încălcare principiului neretroactivității legii civile la emiterea ordinului contestat, nr.409/C/31.01.2009, ordin prin care au fost puse în aplicare disp.OUG nr.222/2008 pentru modificarea art.3/1 alin.1 din OUG 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici și unele măsuri referitoare la remunerarea conducătorilor și adjuncților conducătorilor autorității și instituțiilor publice centrale și locale.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. IV alin. 2 nr.OUG 222/2008 uni~ formă de remunerare egală cu indemnizația prevăzută de lege pentru funcția de secretar de stat din ministere, respectiv de subsecretar de stat din ministere, după caz se aplică în cazul "conducătorilor și adjuncților conducători/or autorităților și instituțiilor publice în cauză a căror remunerație depășește, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, nivelul indemnizației prevăzute de lege pentru funcția de secretar de stat, respectiv subsecretar de stat din minister."

Un conținut similar are și prevederea cuprinsă în art. IV din Legea nr. 203/2009, act normativ în baza căruia se realizează în prezent salarizarea reclamantului. Potrivit acestui text de lege:

1.Până la data de 31 decembrie 2009, unica formă de remunerare a conducătorilor și adjuncților conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, indiferent de forma de finanțare, aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și ai celor aflate în coordonarea

primului-ministru o reprezintă o sumă egală cu indemnizația prevăzută de lege pentru funcția de secretar de stat din ministere, respectiv de subsecretar de stat din ministere, după caz.

(2) Prevederi/e alin. (1) se aplică numai în cazul conducătorilor și adjuncților conducătorilor autorităților și instituțiilor publice în cauză a căror remunerație depășește, la data de 31 decembrie 2008, nivelul indemnizației prevăzute de lege pentru funcția de secretar de stat, respectiv subsecretar de stat din minister.

Ca atare, în speță nu este vorba de aplicarea rea greșită a legii, în discuție fiind un text de lege clar, care nu ridică probleme de interpretare, și care a fost pus în aplicare prin emiterea nr. 409/C/31.01.2009,OUG nr. 222/2008 fiind pe deplin aplicabilă și în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ale directorului general și directorilor generali adjuncți din

Este adevărat că salarizarea personalului din sistemul penitenciar este stabilită prin lege specială, anume nr.OG 64/2006.

Caracterul de lege specială, în situația de față, are în vedere referirea la o anumită categorie de personal căreia i se stabilesc anumite drepturi. Caracterul special nu exclude însă posibilitatea modificării acestor prevederi cu respectarea normelor de tehnică legislativă.

Adoptarea nr.OUG 222/2008 a fost justificată de o situație de excepție, condițiile actuale ale crizei economico-financiare și discrepanțele majore nejustificate existente între salariile personalului de conducere din autoritățile și instituțiile publice centrale și locale în raport cu nivelul salariilor personalului de conducere din sectorul bugetar elemente vizează interesul public și constituie situații extraordinare și de urgență,astfel cum se reține în preambulul actului normativ.

Ca atare, la această dată, cererea reclamantului a rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția privind lipsa de obiect invocată de pârât.

Respinge acțiunea reclamantului C-M, cu domiciliul ales la Administrația Națională a Penitenciarelor, în-, sector 2, B, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în-, sector 5, B, ca rămasă fără obiect.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 6.01.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.GG

EF/4ex.

18.01.2010

Președinte:Grecu Gheorghe
Judecători:Grecu Gheorghe

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 70/2010. Curtea de Apel Bucuresti