Anulare act administrativ . Sentința 708/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.708
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 09.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 16.02.2009 și la 23.02.2009.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2007, reclamanta - - a chemat în judecată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu solicitând anularea Deciziei nr.9/28.03.2007 a Deciziei de impunere nr.460/15.01.2007 și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.459/15.01.2007 și a anexelor acestuia, acte emise de pârâtă, precum și restituirea sumei de 839,676 Ron, reprezentând obligații la bugetul Fondului pentru mediu aferente perioadei 29.06.2001 - 31.12.2005.
În motivarea acțiunii a arătat că în decizia de impunere nu s-a ținut cont de faptul că cea mai mare parte din produsele societății au fost exportate, neconstituind factor de poluare pentru teritoriul național, ajungându-se chiar la o dublă taxare, atât pentru producătorul român, cât și pentru importatorul din afara spațiului României, deși poluarea nu s-a realizat decât pe teritoriul importatorului.
Calculul taxei de mediu s-a făcut prin raportare și la contravaloarea transportului aferent livrării produselor exportate, aplicarea taxei de mediu la valoarea ambalajelor comercializate și nu la unitățile fizice contravine legislației comunitare, iar plățile au fost efectuate fără respectarea regulii ca acestea să fie stinse în ordine cronologică de la data generării lor.
Reclamanta a susținut că, în ceea ce privește perioada 29.06.2001 - 03.10.2003, în raport de disp. art.8 alin.1 lit.d din Legea 73/2000 și de principiul aplicării legii în spațiu, noțiunea de piață nu poate avea decât accepțiunea de piață națională, internă, iar producția exportată în perioada 29.06.2001 - 30.07.2004, nu reprezintă activitate care generează plata taxei de mediu.
Pentru perioada 03.10.2003 - 31.12.2005 o asemenea activitate o constituia introducerea pe piața națională de bunuri ambalate și ambalaje de desfacere, reclamanta făcând referire la înțelesul noțiunii de producător potrivit art.4 din Legea 608/2001.
Având în vedere modificarea acestui articol începând cu data de 10.12.2003, reclamanta a apreciat că pentru perioada 03.10.2001 - 01.05.2004, taxa de mediu trebuia calculată numai asupra facturilor aferente exporturilor efectuate în Italia, Olanda, Spania și Finlanda care făceau parte din UE, în mod greșit pârâta calculând taxa și asupra facturilor aferente exportului de mărfuri în Ungaria,Polonia și Bulgaria care nu erau membre
Pentru perioada 01.05.2004 - 31.12.2005, în mod greșit a fost calculată taxa de mediu pentru exportul efectuat în Bulgaria și de asemenea, toate exporturile efectuate în nu reprezentau surse generatoare de venituri la Fondul de Mediu.
Reclamanta a susținut că este greșită calcularea taxei de mediu prin raportare la o valoare a ambalajelor comercializate care include și contravaloarea transportului, prin valoarea ambalajelor comerciale înțelegându-se prețul pe care cumpărătorul îl plătește vânzătorului pentru achiziționarea mărfurilor, nefiind inclusă în acesta și contravaloarea transportului. Astfel, contravaloarea transportului ce trebuia depusă din suma la care urma să se calculeze taxa de mediu este de 98.082,3050 RON.
În subsidiar, reclamanta a solicitat să fie exonerată de plata sumei de 2.942,46915 RON reprezentând suma plătite în plus cu titlu de taxe de mediu, sume rezultate prin includerea eronată în baza de calcul a taxei și a contravalorii transportului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii față de disp. art.11 din Legea 554/2004, arătând că decizia nr.9/28.03.2007 a fost primită de reclamantă, cel mai probabil, în luna aprilie 2007, acțiunea fiind introdusă în luna noiembrie 2007.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii apreciind că reclamanta avea, potrivit, art.8 alin.1 lit.d din Legea nr.73/2000, obligația constituirii,declarării și plății La Fondul pentru Mediu pentru ambalajele produse și comercializate în perioada 07.06.2002 - 02.10.2003, în care nu a colectat și nu a reciclat deșeuri de ambalaje.
Nu se poate spune că este culpa pârâtei pentru necunoașterea de către reclamantă a prevederilor legale privind Fondul pentru Mediu și a modului de constituire a veniturilor acestuia.
Au fost depuse la dosar actele contestate și documentația care a stat la baza emiterii acestora.
La termenul de judecată din 27.02.2008, Curtea a respins excepția tardivității introducerii acțiunii și a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține în fapt că pârâta a efectuat la societatea reclamantă o inspecție fiscală generală privind modul de evidențiere, calcul și virare a obligațiilor față de bugetul Fondului pentru Mediu pentru perioada 29.06.2001 - 31.12.2005 stabilind că reclamanta datorează o contribuție de 279.990,39 lei dobânzi de 462.112,49 lei și penalități de 97.573,20 lei.
Pentru suma totală de 839.676 pârâta a emis decizia de impunere nr.460/15.01.2007 împotriva căreia reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.9/28.03.2007.
Potrivit anexelor la raportul de inspecție fiscală, obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei au constatat în următoarele sume: 3.441.622 330,20 lei reprezentând cota de 3% din valoarea ambalajelor livrate la intern în perioada 07.06.2002 - 02.10.2003; 5.026.688 lei reprezentând contribuția de 10.000 lei/Kg, respectiv 5.000 lei/Kg. Din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională în perioada 03.10.2003 - 31.12.2005; 2.747.928.634,25 lei reprezentând contribuția în cotă de 3% din valoarea ambalajelor livrate la export în perioada 076.06.2002 - 03.10.2003 și 51.975.249 lei reprezentând contribuția de 10.000 lei/Kg, respectiv de 5.000 lei /Kg. La livrările de ambalaje la export în perioada 03.10.2003 - 31.12.2005.
La aceste sume au fost calculate dobânzi,după cum urmează: pentru perioada 07.06.2002 - 03.10.2003, suma de 2.472.294.727,06 lei aferentă creanțelor din vânzările ambalajelor la intern și suma de 2.571.740.733, 76 lei aferentă creanțelor din vânzările ambalajelor la extern.
Pentru perioada 04.10.2003 - 31.12.2005, suma de 29.645,88 lei aferentă creanțelor din vânzările ambalajelor la intern și suma de 25.514.090,17 lei aferentă creanțelor din vânzările la extern.
De asemenea, organul de control a procedat și la calcularea penalităților de întârziere aferente obligațiilor, acestea fiind pentru perioada 07.06.2002 - 03.10.2003 în sumă de 594.717.606 lei (pentru vânzarea ambalajelor la intern) și de 466.034.259 lei (pentru vânzarea ambalajelor la extern), iar pentru perioada 04.10.2003 - 31.12.2005, în sumă de 13.625 lei (pentru vânzarea la intern) și de 2.509.999,16 lei (pentru vânzarea la extern).
Pentru stabilirea obligațiilor reclamantei la bugetul Fondului pentru Mediu, pârâta a avut în vedere legislația în domeniu, respectiv Legea 73/2000, astfel cum a fost aceasta modificată în perioada supusă inspecției fiscale.
Art.8 alin.1 lit.d din această lege, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin OUG 93/2001 și Legea nr.293/2002 prevedea că veniturile Fondului pentru Mediu se constituie dintr-o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, cu excepția celor utilizate pentru medicamente.
Această reglementare a fost în vigoare, în ceea ce privește intervalul de timp supus controlului în perioada 07.06.2002 - 03.10.2003.
La data de 03.10.2003 este publicată în Monitorul Oficial OUG 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii 73/2000 care modifică disp. art.8 alin.1 lit.d în sensul că prevede că veniturile Fondului pentru Mediu se constituie din o sumă de 10.000 lei/Kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională, iar în perioada 30.07.2004 - 30.12.2005 suma luată în calcul a fost de 5.000 lei /Kg. Din greutatea acelorași ambalaje.
Reclamanta a apreciat că taxa de mediu nu se datorează în cazul exportului de produse poluate, Curtea apreciind că această susținere este întemeiată doar în ceea ce privește perioada 03.10.2003 - 31.12.2005, având în vedere că pentru această perioadă, art.8 alin.1 lit.d din Legea 73/2000, reglementează calcularea taxei de mediu numai pentru ambalajele introduse pe piața națională.
Textul acestui articol, în forma în vigoare în perioada 29.06.2001 - 03.10.2003 se referea la o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, fără să facă nicio distincție după cum acestea sunt comercializate pe piața internă sau la export.
Or, în acest caz este aplicabilă regula de interpretare potrivit căreia unde legiuitorul nu distinge interpretul nu trebuie să distingă.
În sprijinul susținerii sale, reclamanta a invocat disp. art.4 lit.t din Legea 608/2001, în forma în vigoare în perioada 07.06.2002. 10.12.2003, conform cărora producătorul este persoana responsabilă pentru proiectarea și realizarea unui produs, în scopul introducerii pe piață, în numele său, apreciind că prin prisma principiului aplicării legii în spațiu, noțiunea de piață nu poate avea decât accepțiunea de piață națională, internă.
Această apreciere nu poate fii reținută, neavând suport legal, în art.4 lit.t fiind folosită noțiunea de piață fără a fi făcută nicio distincție între piața națională și cea externă. Astfel, unei formulări generale a textului de lege trebuie să îi corespundă o aplicare a sa, tot generală, fără a introduce distincții pe care legea nu le conține.
Reclamanta a mai susținut că precizarea referitoare la accepțiunea de piață internă a noțiunii de piață a fost făcută prin OUG 86/2003 care a modificat art.8 alin.1 lit.d din Legea 73/2000 prin referirea expresă la ambalajele introduse pe piața națională.
Susținerea este neîntemeiată, având în vedere că prin OUG 86/2003 nu s-au adus precizări cu privire la veniturile Fondului pentru mediu, ci s-a înlocuit contribuția constând în cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate cu o contribuție constând într-o sumă de 10.000 lei/Kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională.
Art.4 lit.v din Legea nr.608/2001,definește noțiunea de producător, începând cu data de 10.12.2003 astfel: persoana fizică autorizată sau persoana juridică responsabilă pentru proiectarea și realizarea unui produs, în scopul introducerii pe piață și/sau al punerii în funcțiune în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, în numele său.
Această definiție nu este însă de natură să ducă la concluzia că anterior datei d 10.12.2003, noțiunea de piață avea exclusiv înțelesul de piață națională, aceasta fiind interpretare a reclamantei care nu are suport legal.
Curtea apreciază că, reclamanta datora taxa de mediu pentru perioada 29.06.2001 - 03.10.2003 indiferent că ambalajele pe care le producea erau comercializate pe piața internă sau pe piața externă, atâta timp cât textul de lege care reglementa modul de constituire a veniturilor la Fondul de Mediu nu făcea nicio distincție în acest sens.
În consecință, concluziile raportului de expertiză potrivit cărora reclamanta nu datora taxa de mediu pentru această perioadă vor fi înlăturate, expertul exprimând același punct de vedere ca și reclamanta, dând o interpretare personală normelor legale incidente în domeniu.
Cât privește referirea pe care expertul o face la Planul național de acțiune pentru protecția mediului pe care îl invocă în susținerea punctului său de vedere, Curtea reține că acesta nu este relevant, fiind un instrument de implementare a politicilor din domeniu,prin promovarea, susținerea și urmărirea realizării celor mai importante proiecte cu impact semnificativ asupra mediului, neavând nicio legătură cu sursele din care se constituie veniturile Fondului pentru mediu.
Expertul trebuia să se raporteze doar la dispozițiile legale aplicabile în speță, fără să facă nicio distincție care nu are temei legal.
Cu privire la perioada 04.10.2003 - 31.12.2005, Curtea constată că reclamanta avea obligația de a plăti taxa de mediu doar pentru ambalajele introduse pe piața națională, nu și pentru cele care au fost exportate, având în vedere reglementarea expresă introdusă în acest sens de OUG 86/2003.
Astfel, suma de 51.975.249 lei menționată în Anexa 2 la Raportul de inspecție fiscală ca reprezentând contribuția la Fondul de Mediu pentru lucrările de ambalaje la export din această perioadă nu este datorată de către reclamantă și în consecință nici dobânzile de întârziere în cuantum de 25.514.090,17 lei și penalitățile de întârziere de 2.509.999,16 lei care au fost confirmate și de către expert sub aspectul corectitudinii modului de calcul.
A mai susținut reclamanta că în mod greșit a fost calculată taxa de mediu prin raportare la o valoare a ambalajelor comercializate care include și contravaloarea transportului.
Sub acest aspect, expertiza a stabilit că cele 20 de facturi fiscale invocate în acțiune privind cheltuielile de transport a export, în sumă de 98.082,3 Ron, reprezintă servicii de transport realizate de regulă de - - Expediții și Transporturi SRL. Transporturile au fost decontate de către reclamantă pe contul de cheltuieli 624 "cheltuielile cu transportul de bunuri și persoane", cheltuieli care au fost repartizate lunar asupra contului de profit și pierdere, fără a influența veniturile contabilizate, pe conturile 701 în care sunt evidențiate desfacerile de ambalaje.
Expertul a stabilit că nu a fost luată în calcul în cadrul 701 asupra căruia s-a calculat cota de 3%, contravaloarea transporturilor, astfel încât susținerea reclamantei este neîntemeiată, calcularea taxei de mediu nefiind făcută prin raportare la o valoare a ambalajelor comercializate la extern care ar include și contravaloarea transportului.
Reclamanta a apreciat, având în vedere redefinirea noțiunii de producător,prin art.4 lit.v din Legea 608/2001, că pentru perioada 03.10.2001 - 01.05.2004, taxa de mediu trebuia calculată numai asupra facturilor aferente exporturilor efectuate în țări ale Uniunii Europene.
Această opinie nu poate fi reținută întrucât începând cu data de 03.10.2003 reclamanta avea obligația de a plăti această taxă doar pentru ambalajele introduse pe piața națională, nu și pentru cele exportate, iar anterior datei de 03.10.2003 nu se putea face o distincție între exportul efectuat în țările membre ale UE și cele care nu făceau parte din UE întrucât redefinirea noțiunii de producător prin art.4 lit.v din Legea 608/2001 s-a făcut începând cu data de 10.12.2003.
Susținerea că pentru perioada 01.05.2004 - 31.12.2005 în mod greșit a fost calculată taxa de mediu asupra facturilor reprezentând exportul efectuat în Bulgaria și în este întemeiată în raport de disp. art.8 alin.1 lit.d din legea 73/2000, astfel cum au fost modificate prin OUG 86/2003 care se referă exclusiv la ambalajele introduse pe piața națională și nu pe considerentul că cele două țări nu ar fi fost membre ale UE.
În ceea ce privește calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere de către organul de control, având în vedere plățile efectuate de reclamantă în perioada 2002 - 2005, ținând seama de ordinea de stingere a obligațiilor, expertul a identificat greșeli în privința dobânzilor aferente creanțelor rezultate din cota de 3% aplicată asupra vânzărilor ambalajelor pe piața internă, în perioada 07.06.2002 - 03.10.2003.
În raportul de inspecție fiscală se menționează un cuantum al acestei dobânzi de 2.472.294.727,06 lei în timp ce expertul a calculat o dobândă de 2.133.741.833 lei, diferența fiind de 338.552.894,06 lei, respectiv 33.855,28 RON.
Expertul a menționat care erau dispozițiile legale în vigoare în acea perioadă care stabileau ordinea de stingere a datorilor (art.8 din OG 26/2001) care au fost menținute și de disp. OG 61/2002 și de cele ale Codului d e procedură fiscală, prevederi nerespectate de reclamantă, ceea ce a creat posibilitatea ca plata creanței să producă în continuare dobânzi și penalități de întârziere.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că actele contestate de reclamantă au, parțial, caracter vătămător în sensul art.1 din Legea 554/2004, acțiunea urmând să fie admisă în parte în temeiul art.18 din acest act normativ.
Curtea va anula în parte cele trei acte administrative contestate, cu privire la sumele reprezentând obligațiile reclamantei la bugetul Fondului pentru Mediu pentru ambalajele livrate la export în perioada 03.10.2003 - 31.12.2005, în cuantum de 7.999,93 lei (RON) și respectiv dobânda în plus calculată de pârâtă pentru obligațiile reclamantei la Fondul pentru Mediul pentru ambalajele livrate pe piața internă în perioada 07.06.2002 - 03.10.2003, în cuantum de 33.855,28 lei (RON).
În consecință pârâta va fi obligată să restituie reclamantei suma de 41.855,21 lei (RON) rezultată din cumularea celor două sume anterior menționate.
Expertul a stabilit că suma achitată în plus de reclamantă și care se cuvine a fi restituită este de 569.341,60 RON, însă aceasta include taxa de mediu, dobânzile și penalitățile aferente pentru produsele exportate de reclamantă în perioada 29.06.2001 -03.10.2003, care în opinia instanței, reprezintă sume datorate în conformitate cu art.8 alin.1 lit.d din Legea 73/2000, astfel încât va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de restituire a sumei reprezentând diferența până la cuantumul de 569.341,60 lei.
Având în vedere disp. art.276 Cod procedură civilă, va fi admisă în parte cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, pârâta urmând a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - -, cu sediul ales în B,-, administrativ, Camera 19, județul B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B nr.294, -orp A,.1, sector 6.
Anulează în parte Decizia 9/28.03.2007, Decizia de impunere nr.460/15.01.2007 și Raportul de inspecție fiscală nr.459/15.01.2007 emise de pârâtă, cu privire la sumele reprezentând obligațiile reclamantei la bugetul Fondului pentru Mediu pentru ambalajele livrate la export în perioada 03.10.2003 - 31.12.2005 în cuantum de 7.999,93 lei (RON) și respectiv dobânda calculată în plus de pârâtă pentru obligațiile reclamantei la bugetul Fondului pentru Mediu, pentru ambalajele livrate pe piața internă în perioada 07.06.2002 - 03.10.2003, în cuantum de 33.855,28 lei (RON).
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 41.855,21 lei (RON).
Respinge ca neîntemeiată cererea de restituire a sumei reprezentând diferența până la cuantumul de 569.341,60 lei menționat în raportul de expertiză.
Admite în parte cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Gh./4 ex.
13.02.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
