Anulare act administrativ . Sentința 709/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.709
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA CONTROL FINANCIAR.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 09.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 16.02.2009 și la 23.02.2009.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2008, reclamanta Compania Națională "Poșta Română"SA a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Control Financiar solicitând anularea procesului verbal de control financiar încheiat de pârâtă sub nr.101/10297/19.12.2007, în ceea ce privește constatările de la pct.5.2.2, 5.2.3 și 5.2.6 și măsurile aferente acestora, nr.9,10,11,13 și 14 și anularea deciziei nr.1/14.02.2008 emisă de pârâtă ca urmare a soluționării plângerii prealabile formulate împotriva procesului verbal sus. menționat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că pct.5.2.2 din procesul verbal, organele de control au contestat că reclamanta a încheiat contracte de prestări servicii cu societăți de avocatură, contracte care au fost apreciate ca fiind lipsite de oportunitate, conducând la majorarea cheltuielilor companiei cu prestații care nu erau stipulate în contracte, prestații care se suprapuneau cu atribuțiile unor departamente din cadrul reclamantei.
La punctul 5.2.3 au fost analizate cheltuielile efectuate în baza contractului de prestări servicii și protocolului încheiat cu Federația Sindicatelor din Poșta Română și Comunicații, constatându-se că au fost efectuate prestații fără plată în favoarea acestei federații cu personalul propriu al Companiei pentru gestionarea tichetelor Premium.
La punctul 5.2.6 organele de control au constatat că în anul 2006 reclamanta nu a revocat cenzorii din funcție, încălcând art.39 alin.2 din OUG 75/1999 și art.160 alin.12introdus de Legea 441/2006 privind modificarea Legii 31/1990.
Față de aceste constatări au fost dispuse măsurile nr.9 - 14, iar plângerea formulată de reclamantă a fost respinsă împotriva măsurilor nr.9,10,11,13 și 14 și a fost admisă cu privire la măsura nr.12, prin decizia nr.1/14.02.2008, înregistrată la reclamantă sub nr.101/798/15.02.2008.
Cu privire la constatările de la pct.5.2.2 și măsurile 9,10 și 11, reclamanta a susținut că sunt fundamentate pe o analiză superficială a activității reclamantei, fără a fi luate în considerare aspectele obiective ce au determinat compania să apeleze la achiziționarea acestor servicii, fiind ignorate circumstanțele speciale ale fiecărui caz în parte.
Prin maniera în care organele de control au formulat aceste constatări, au fost încălcate disp. pct.17 din Normele metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul aprobate prin nr.889/2005 conform cărora constatările înscrise în procesul verbal de control financiar trebuie să fie precise, bazate pe date și documente expuse clar -, iar neregulile constatate trebuie consemnate în mod ogligatoriu cu precizarea concretă a actelor normative încălcate și au determinata exactă a influențelor financiare, bugetare și gestionare nefavorabile.
Reclamanta a precizat că prin art.8 alin.2 lit.e din OUG 60/2001 era permisă achiziționarea de servicii juridice, chiar și fără aplicarea procedurilor de achiziție publică, contractarea acestor servicii fiind făcută în limita prevederilor art.1 alin.3 din HG 371/1998.
Constatările care au atras măsura de recuperare a sumelor achitate societăților de avocatură se bazează pe anumite aspecte formale, extrase din .. facturilor emise de societățile de avocatură, fără a fi avută în vedere finalitatea unor servicii reclamanta exemplificând cu serviciile prestate de unele dintre societățile de avocatură cu care a încheiat contracte de asistență juridică.
Referitor la constatările de la pct.5.2.6 reclamanta a apreciat că plata sumelor de bani către cenzori nu a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale invocate de organele de control, dispoziții care nu instituie obligația societăților ale căror situații financiare sunt supuse auditării să revoce comisia de cenzori. Acestea nu au caracter imperativ și nu impuneau o anumită conduită companiei la care aceasta nu s-a conformat, ci con-ine norme permisive care nu impun, ci doar permit subiectelor de drept cărora li se adresează să aibă o anumită conduită.
Revocarea cenzorilor nu ar fi fost o măsură oportună în condițiile în care comisia de cenzori reprezintă un organism statutar, suplimentar, de control al administrației societății.
A apreciat că nu îi sunt aplicabile disp. OUG 75/1999 care prin art.39 alin.2 a urmărit eliminarea obligației de numire a cenzorilor, nu și a dreptului de numire a acestora, ci îi sunt aplicabile disp. Legii 672/2002.
În ceea ce privește constatările de la pct.5.2.3 reclamanta a arătat că organele de control nu au cuantificat veniturile neîncasate de Poșta Română din așa-zisele servicii prestate Federației Sindicatelor din Poșta Română și Comunicații, ceea ce contravine normelor de control financiar.
Constatările și măsurile sunt subiective și echivoce, nefiind bazate pe date sau cifre care ar fi putut atrage cuantificarea veniturilor.
Singurele costuri de gestionare a tichetelor care pot fi cuantificate sunt costurile cu distribuirea de la emitent până la unitățile în care își desfășoară activitatea salariații companiei, dar acestea cad în sarcina emitentului tichetelor, conform contractului nr.H 0591/ 164 încheiat între SA și Federația Sindicatelor.
Reclamanta nu a suportat costul distribuirii tichetelor sau un alt cost de gestionare al acestora.
La dosar au fost depuse actele administrative contestate și documentația care a stat la baza emiterii acestora, extras din actul constitutiv al reclamantei, rapoartele comisiei de cenzori cuprinzând concluziile rezultate din verificarea situațiilor financiare anuale încheiate la 31.12.2007 și 31.12.2006, înscrisuri provenind de la societățile de avocatură cu care reclamanta a încheiat contracte de asistență juridică.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că pârâta a efectuat un control financiar privind fundamentarea și execuția bugetelor de venituri și cheltuieli la reclamantă pentru perioada 01.01.2006 - 30.06.2007 în urma cărora a fost încheiat procesul verbal de control financiar înregistrat la reclamantă sub nr.101/10297/19.12.2007.
La pct.5.2.2 din acest proces verbal s-a reținut cp reclamanta încheiat contracte de prestări servicii cu societăți de avocatură pentru prestarea unor servicii care erau asigurate de aparatul juridic propriu. Încheierea de contracte pentru prestarea unor servicii care nu erau necesare și oportune pentru companie a evidențiat lipsa unor criterii pentru contractarea de prestații de asistență juridică care să suplinească eventuala indisponibilitate a aparatului juridic propriu sau pentru asigurarea asistenței juridice în litigii în care compania nu are personal juridic specializat.
Față de aceste constatări, prin măsura nr.9 s-a dispus stabilirea de criterii privind necesitatea și oportunitatea contractării de servicii de la terți pentru acele activități care constituie atribuții ale structurilor specializate din cadrul companiei.
Măsura nr.10 vizează analiza necesității, oportunității, eficienței și legalității menținerii contractelor încheiate cu societățile de avocatură, iar măsura nr.11 se referă la reanalizarea facturilor emise de societățile de avocatură și recuperarea sumelor achitate pentru prestații care nu erau stipulate în contracte, care au fost denumite generic și/sau nu au fost justificate cu documente legale sau pentru fondul de timp a fost supradimensionat.
La punctul 5.2.3 în procesul verbal s-a reținut că reclamanta a încheiat cu Federația Sindicatelor din Poșta Română și Comunicații contractul de prestări servicii nr.101/2092/20.04.2005, valoarea serviciilor facturate de Federație în baza acestui contract în perioada mai 2005 - octombrie 2006, fiind de 41.686.966,31 lei care au fost înregistrate de reclamantă pe cheltuieli deductibile, fapt care a condus la deducerea nelegală a acestor cheltuieli.
De asemenea, a fost încheiat și Protocolul nr.101/2791/23.05.2005 prin care s-a stabilit acordarea de tichete Premium de către Federația Sindicatelor începând cu data de 01.05.2005 tuturor salariaților Companiei, împuternicirea Companiei pentru emiterea comenzilor către furnizorul de tichete Premium, SC SA, preluarea și distribuirea acestora către salariați și cesionarea în favoarea acestei societăți de către Federația Sindicatelor a creanțelor sale rezultate din contractul de prestări servicii încheiat cu Compania.
S-a constatat astfel că au fost efectuate prestații fără plată în favoarea Federației Sindicale cu personalul propriu al Companiei, ceea ce a condus la diminuarea, în anul 2006 profitului Companiei, prin neîntregirea veniturilor aferente.
În consecință, prin măsura nr.13 s-a stabilit calcularea cheltuielilor efectuate de Companie în favoarea Federației Sindicale în baza Protocolului și reîntregirea veniturilor prin facturarea acestora către Federație.
Organele de control au constatat la pct.5.2.6 din procesul verbal că în anul 2006, reclamanta nu a revocat cenzorii din funcție încălcând disp. art.39 alin.2 din OUG 75/1999, republicată și dispozițiile art.160 alin.12introdus de Legea 441/2006 privind modificarea Legii 31/1990.
În consecință, a fost dispusă măsuranr.13 referitoare la recuperarea sumei totale în valoare de 60.962,96 lei reprezentând drepturile salariale acordate cenzorilor persoane fizice și contravaloarea facturilor emise de cenzorul persoană juridică în conformitate cu prevederile art.1092 Cod civil.
Plângerea prealabilă formulată împotriva constatărilor și măsurilor sus menționate a fost respinsă prin decizia nr.1/14.02.2008 de către pârâtă.
Curtea apreciază că actele administrative contestate sunt legale, constatările organelor de control menținute pentru soluția de respingere a plângerii prealabile reflectând situația de fapt rezultată din documentele financiar contabile prevăzute de reclamantă.
Cu privire la cheltuielile efectuate de reclamantă cu prestațiile societăților de avocatură cu care a încheiat contracte de asistență juridică, se constată că reclamanta are organizat un serviciu juridic la nivel central și 12 birouri juridice la direcțiile de poștă și direcțiile specializate la care sunt angajați 36 de juriști.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.25/2005 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al reclamantei care prevede pentru serviciul și birourile juridice, atribuțiile referitoare la asigurarea cadrului juridic la toate nivelele și compartimentele companiei și reprezentarea intereselor acesteia în fața instanțelor și a terților.
Prin procesul verbal de control nu se contestă dreptul reclamantei de a încheia contracte de asistență juridică cu societățile de avocatură, fiind reală susținerea acesteia că nu există nicio prevedere legală care să instituie o interdicție în acest sens.
Ceea ce rezultă din constatările organelor de control este faptul că, pentru ca exercitarea acestui drept să nu ducă la majorarea cheltuielilor companiei în mod nejustificat, se impune ca reclamanta să stabilească criterii privind necesitatea și oportunitatea contractării de servicii de la terți pentru acele activități care constituie atribuții ale structurilor specializate ale companiei, astfel încât măsura nr.9 stabilită în procesul verbal este pe deplin justificată.
În lipsa unor asemenea criterii pot exista situații în care încheierea unor contracte de asistență juridică să nu corespundă necesităților din punct de vedere al asigurării asistenței juridice a reclamantei, făcând dificilă și aprecierea dacă respectivele servicii juridice puteau fi prestate de personalul juridic al companiei.
Susținerea reclamantei că organele de control au realizat o analiză superficială a activității sale și a serviciilor juridice contractante nu poate fi reținută, acestea procedând la examinarea documentelor ce i-au fost prezentate de reclamantă, pe baza cărora s-a stabilit că a avut loc o majorare a cheltuielilor companiei.
În procesul verbal au fost menționate aspectele rezultate din analiza anexelor la facturile emise de societățile de avocatură și care au determinat această majorare, printre acestea numărându-se prestații care nu erau stipulate în contracte, prestații denumite generic, neputând fi verificată efectuarea acestora, prestații al căror fond de timp într-o zi depășește 24 de ore, cheltuieli cu deplasările societăților de avocatură care nu sunt justificate cu documente legale.
Cu privire la aceste prestații, reclamanta precizează că organele de control nu au avut în vedere că unele reprezentau lucrări pregătitoare care contribuiau la realizarea serviciilor ce constituiau scopul principal al contractelor, altele reprezentau activitățile auxiliare legate indisolubil de obiectul contractului, iar altele au fost indicate generic având în vedere necesitatea păstrării caracterului confidențial al documentelor.
Aceste precizări nu constituie argumente în favoarea admiterii acțiunii întrucât organele de control nu au atribuția de a califica activitățile prestate de societățile de avocatură, ci au de stabilit situația de fapt pe baza înscrisurilor prezentate de instituția controlată și nu pe baza unor aprecieri referitoare la natura unora dintre activitățile care nu se regăsesc în documentele prezentate.
Susținerea că au fost încălcate disp.pct.17 din Ordinul FP nr.889/2005 este neîntemeiată, constatările organului de control fiind precise, bazate pe date și documente expuse clar în procesul verbal, menționându-se actele cu caracter normativ încălcate, respectiv art.18 alin.1 lit.d din HG 371/1998 și Regulamentul de organizare și funcționare al Companiei, fiind stabilită și influența financiară negativă constând în majorarea cheltuielilor Companiei.
Împrejurarea că nu a fost stabilită în mod concret o sumă de bani în acest sens nu este de natură să determine nelegalitatea măsurilor nr.10 și 11 prin punerea în executare acestora, reclamanta urmând să identifice în concret sumele achitate pentru prestațiile care au majorat cheltuielile și care se impune a fi recuperate.
Referitor la pct.5.2.6 din procesul verbal, Curtea reține că este temeinică constatarea organelor de control cu privire la încălcarea de către reclamantă a disp.art.39 al.2 din OUG 75/1999 conform cărora prevederile art.154-161 din Lg.31/1990 referitoare la cenzori, nu sunt aplicabile societății comerciale care aplică contabile armonizate cu Directiva a IV.a a CEE și cu Internaționale de Contabilitate.
Astfel, reclamanta a audiat situațiile financiare în anul 2006 în conformitate cu Internaționale de Audit, condiții în care nu îi sunt aplicabile disp.Lg.31/1990 referitoare la cenzori.
Cu toate acestea, în anul 2006 și în semestrul I 2007 nu a revocat cenzorii și le-a acordat drepturi salariale susținând că textul de lege invocat de organele de control nu instituie obligația societăților comerciale la care se referă de revoca comisia de cenzori.
Deși o asemenea obligație nu este prevăzută în mod expres, ea este impusă de faptul că nu mai există temeiul juridic al menținerii în funcție a cenzorilor la aceste societăți. Atâta timp cât nu este incidente în activitatea reclamantei dispozițiile legale care permit alegerea și menținerea în funcție a cenzorilor, prin faptul că aceasta nu a procedat la revocarea cenzorilor a încălcat atât disp.art.39 al.2 din OUG 75/1999, cât și disp.art.160 al.12 introdus de Lg.441/2006 pentru modificarea Lg.31/1990 potrivit cărora societățile comerciale ale căror situații financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau deciziei asociaților/acționarilor nu vor aplica prevederile art.159 al.1.
Susținerea reclamantei că nu îi sunt aplicabile disp.OUG 75 nu poate fi reținută în raport de prevederile art.29 al.2 din ordonanța care stabilesc că la entitățile economice care aplică reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a 78/660 CEE cu Internaționale de Contabilitate, auditul financiar se efectuează potrivit prezentei ordonanțe de urgență, fiindu-i deci aplicabile integral reglementările cuprinse în această ordonanță.
În consecință, Curtea reține legalitatea măsurii nr.14 referitoare la recuperarea drepturilor salariale acordate cenzorilor persoane fizice și a contravalorii facturilor emise de cenzorul persoană juridică.
Neîntemeiate sunt și criticile formulate de reclamantă în privința constatărilor de la pct.5.2.3 din procesul verbal, Curtea reținând cu privire la Protocolul nr.101/2791/23.05.2005 încheiat de reclamantă cu Federația Sindicatelor din Poșta Română și Comunicații că s-au stabilit prin Normele generale privind acordarea tichetelor Premium, atribuțiile Serviciului Resurse Umane și Serviciul Aprovizionare din cadrul Direcțiilor Regionale Poștale, referitoare la necesarul de tichete, evidența stocurilor, emiterea comenzilor de aprovizionare, transportul și recepția acestor tichete.
Deși aceste atribuții nu sunt reglementate de Regulamentul de organizare și funcționare al Companiei, au fost îndeplinite de serviciile cărora le-au fost repartizate, în beneficiul Federației Sindicatelor care era proprietatea tichetelor și care împuternicise reclamanta sub aspectul emiterii comenzilor către furnizor, preluării și distribuirii tichetelor către salariați.
Îndeplinirea acestor atribuții s-a realizat pe cheltuiala reclamantei care nu a calculat contravaloarea prestațiilor și nu a recuperat-o prin facturarea către Federația Sindicatelor, consecința fiind diminuarea în anul 2006 a profitului Companiei, prin neîntregirea veniturilor aferente.
Reclamanta a susținut că singurele costuri care pot fi cuantificate sunt costurile cu distribuirea tichetelor de la emitent până la unitățile în care își desfășoară activitatea salariații, costuri care sunt în sarcina emitentului tichetelor.
Curtea apreciază că există posibilitatea cuantificării tuturor cheltuielilor de gestionare tichetelor, cum în mod corect a stabilit pârâta cu ocazia soluționării plângerii prealabile, avându-se în vedere normele de producție care stau la baza operațiunilor efectuate în Companie.
Nu se poate considera că operațiunile de stabilire a necesarului de tichete, de ținere evidenței stocurilor și de emitere a comenzilor de aprovizionare nu au necesitat efectuarea niciunei cheltuieli, și că nu ar fi fost necesară, din acest motiv,emiterea unor facturi către Federația Sindicatelor.
Acestea reprezintă servicii efectuate în favoarea aceste Federații al căror cost putea fi determinat în modalitatea arătată în decizia nr.1/2008 de către pârâtă, și recuperat prin facturarea către Federație.
Neprocedând astfel, reclamanta a încălcat Regulamentul de organizare și funcționare care prevede că una dintre atribuțiile Directivei economice este aceea de aplicare a reglementărilor legale referitoare la contabilitatea de gestiune care are ca obiectiv urmărirea costurilor, stabilirea rezultatelor și a rentabilității prestațiilor.
Or, prin necalcularea prestațiilor efectuate în favoarea Federației, reclamanta nu și-a îndeplinit această atribuție, diminuând profitul din anul 2006.
Faptul că reclamanta nu a cuantificat veniturile pe care trebuia să le încaseze de la Federație nu înseamnă că nu a existat costuri de activități de gestionare a tichetelor în condițiile în care îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin Protocol a presupus desfășurarea efectivă a unei activități de către angajații reclamantei și consumarea unui fond de timp.
Curtea apreciază că în această situație, măsura nr.13 stabilită de către organele de control este justificată, iar constatările din procesul verbal nu încalcă pct.17 din Ordinul FP nr.889/2005 pentru aceleași considerente care au fost arătate cu privire la constatările de la pct.5.2.2.
În consecință, Curtea apreciază că actele administrative contestate de reclamantă nu constituie pentru aceasta acte cu caracter vătămător în sensul art.1 din Lg.554/2004, nefiind emise cu încălcarea unor dispoziții legale, astfel că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în B,-, sector 2, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA CONTROL FINANCIAR, cu sediul în-, sector 5,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CC
EF/4ex.
27.02.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
