Anulare act administrativ . Decizia 720/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 720
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, prin reprezentant legal, în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor cu sediul în Târgoviște,-, județul împotriva sentinței nr. 83 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște, Calea B, -. C,. 26, județul
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, a lipsit recurenta pârâtă Târgoviște și intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin intermediul cererii de recurs recurenta solicită și judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri iar prin intermediul cererii de recurs recurenta a solicitat și judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 6089/120/2.12.2008, reclamantul, a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând restituirea sumei de 1.001 lei, achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a achitat suma de 1.001 lei la data de 31.01.2008 la Trezoreria Târgoviște cu chitanța seria nr. - conform calcului
Trezoreriei Statului cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, taxă impusă de art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003.
Se impune, în aprecierea reclamantului că, în speță, instanța să facă
aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare al Comunității Europene asupra reglementărilor interne, prin aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Reclamantul susține că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 90 alin. 1 și 2 al Tratatului Comunității Europene care consacră principiul nediscriminării produselor importate din comunitatea europeană în raport de produsele interne.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 554/2004, art. 1092, 1084 rap. la art. 1082 Cod civil, art. 148 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 90 din Tratatul CE.
S-au atașat acțiunii, în copie, următoarele înscrisuri: dovada îndeplinirii procedurii prealabile prin cererea înregistrată la sediul pârâtei sub nr. 27085/27.10.2008 și adresa de răspuns cu același număr din 6.11.2008, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului, chitanța nr. - /31.01.2008, de achitare a taxei de primă înmatriculare și modul de calcul al taxei.
Prin întâmpinare pârâta Târgoviște, a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă de poluare pentru autovehicule, în art. 11 din același act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Se mai arată că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul CE, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
În cauză s-a administrat proba cu acte, reclamantul depunând la dosar factura de achiziționare și cartea de identitate ale autovehiculului, în traducere legalizată din limba germană (filele 21,22 din dosar).
Prin sentința nr. 83 din 12 februarie 2009 Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul, și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.001 lei achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei până la data restituirii integrale a acesteia.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că potrivit art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJE în cauza Weigel (2004), s-a statuat că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele
comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul siautoritatea judecătoreasca garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2(alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
În cauza de față tribunalul reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica
judiciară internă și cea a CJE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraf 1 din Tratat, s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate
recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 Tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ,taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Tribunalul a mai reținut că potrivit acestor considerente, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
De altfel, așa cum se poate observa, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Tribunalul a apreciat că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii acestuia, conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva sentintei pronuntata de instanta de fond a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Targoviște, pe care o critică pentru nelegalitate și solicită modificarea în tot a acesteia și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant.
In sustinerea recursului, pârâta arata că la data pronunțării sentinței recurate era în vigoare OUG 50/2008 prin care s-a instituit începând cu o1.iulie 2008 taxa de poluare, act normativ pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere.
Pentru stabilirea acestei taxe, sustine recurenta instanța de fond avea obligația să dispună efectuarea unei expertize de către Registrul Auto R și să stabilească diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, și numai aceasta diferentă trebuia restituită reclamantului.
In cauză,sustine recurenta nu s-a facut dovada existenței actului administrativ care a produs vătamarea reclamantului, deși a solicitat instanței de fond să oblige reclamantul a produce aceasta dovada.
Taxa de primă inmatriculare a cărei restituire o solicită reclamantul,arată recurenta a fost încasată la cererea acestuia și de altfel nu contravine legislației comunitare asa cum s-a reținut prin sentința recurată.
Încasarea taxei s-a facut în temeiul legislatiei interne, respectiv a Codului Fiscal, cu privire la care Comunitatea Europeană nu a făcut obiecțiuni.Obiecțiunile au fost făcute numai în ceea ce privește modul de determinare al acesteia.
Curtea analizand sentinta pronuntata de instanta prin prisma criticilor formulate de recurentă avand în vedere actele dosarului si dispozițiile legale în materie constată că recursul este nefondat urmand a fi respins pentru următoarele considerente.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că reclamantul a făcut dovada actului administrativ care i-a produs vătamarea și anume, acesta este reprezentat de chitanța seria - nr. - /31.01.2008,cu care reclamantul a plătit taxa de prima înmatriculare, fără de care autoturismul achiziționat nu putea fi înmatriculat.
In acest fel invocarea de către recurentă că taxa a fost platită la cererea reclamantului este nerelevantă, atâta timp căt înmatricularea autoturismului era condiționata de plata acestei taxe.
Nici critica referitoare la incidența OUG 50/2008 nu este intemeiată.
In primul rând instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri
privind restituirea taxei de primă înmatriculare, asupra căreia s-a și pronuntat.
cauzei prin aplicarea dispozitiilor OUG 50/2008 ar fi dus la încalcarea principiului disponibilității procesului civil.
Mai mult în cauză nici nu se poate analiza incidența dispozitiilor OUG 50/2008 atăta timp cât acest act normativ are aplicabilitate cu 01.iulie 2008. Aplicarea dispozitiilor acestui act normativ situatiilor ivite înainte de intrarea lui în vigoare ar duce la încălcarea principiului neretroactivitătii legii civile.
Cu privire la fondul cauzei, criticile invocate de recurentă sunt nefondate, întrucât dispozițiile Codului Fiscal prin art 2141-2143și a pct 3.1-32din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare contravin dispozițiilor comunitare.
Astfel, se retine că reclamantul a cumparat în luna septembrie 2007 un autoturism, prima înmatriculare fiind efectuată Comunitatea Europeana, si pentu a-l putea înmatricula în Romania, a fost obligat să plăteasca suma de 1001 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Potrivit dispozițiilor art 2141-2143din Codul Fiscal si a pct 3.1-32din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei îmmatriculai în România.
Aplicarea taxei speciale așa cum este reglementată de art. 2141Cod Fiscal era însă o măsura nelegală.
Ilegalitatea taxei se concretiză prin raportarea articolului 148 alineatul. 2 din Constituția României la articolul 90 alineatul. 1 din Tratatul Comunitatilor Europene. Legat de acest aspect al contradictorialității cu Tratatul prin mijlocirea realizată de Constituție, se reține că potrivit textului constitutional amintit, " Ca urmare a aderarii, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Tot în ceea ce priveste principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, este necesar să subliniem că, potrivit art. 220 din Tratatul, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene asigură interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre
La rândul său articolul 90 alineatul 1 din Tratatul, precizează că " niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare".
In ceea ce priveste principiul nediscriminarii, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislatia românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, insă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului. 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatori ".
Insa, față de faptul că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României și cele deja inmatriculate în Romania nu se percepe aceeași taxă ca pentru
autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și importate, spre utilizare în Romania, duce la încalcarea principiului discriminării.
Față de toate cele aratăte mai sus, reluând, aratăm că taxa de primă
înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului, dar si cu principiile instituite de, in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Ca atare, față de dispozițiile legale aplicate în cauza și exemplificate mai sus, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Pr.Civ acestă să fie respins.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, prin reprezentant legal, în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor cu sediul în Târgoviște,-, județul împotriva sentinței nr. 83 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște, Calea B, -. C,. 26, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/
2 e/ 21.05.2009
f- al Trib. D
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață, Valentin Niță
