Anulare act administrativ . Decizia 721/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 721
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentant legal, în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor, cu sediul în Târgoviște,-, județul împotriva sentinței nr. 125 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă- -- TRANS SRLcu sediul în comuna, sat, județul și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște,-, județul
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă - - TRANS SRL reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta DGFP și intimata Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin intermediul cererii de recurs recurenta solicită și judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă - - TRANS SRL, având cuvântul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, având în vedere că intimata reclamantă a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 9734 lei taxă de primă înmatriculare a autoturismului marca Mercedes Benz, neplata acestei taxe conducând la imposibilitatea înmatriculării autoturismului susmenționat. Față de acest fapt susține ca întemeiată cererea de obligare a recurentei pârâte la repararea integrală a prejudiciului de la data încasării sumei până la restituirea ei și ca o consecință a acestui fapt respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr. 6434/120/23.12.2008, reclamanta - - TRANS SRL a chemat în judecată Statul Român prin erul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D - DGFP D, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște - Târgoviște și Trezoreria Târgoviște solicitând să fie obligate să îi restituie suma de 9734 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Mercedes Benz, autoutilitara N1 cu nr. de înmatriculare -, ca și a dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a achitat această sumă de bani cu chitanța seria - nr. -/10.08.2007, cu titlul de taxă specială de înmatriculare, conform calculului Trezoreriei Târgoviște și apreciază că această taxă, impusă de art.214 ind.1 introdus prin Legea 343/2006, fără de care nu putea să înmatriculeze autoturismul în România, i-a fost percepută în mod nelegal, întrucât intră în contradicție cu dispozițiile legilor comunitare în materie, deoarece taxa impusă de Statul Român este o măsură cu efect echivalent al unei taxe vamale, în cadrul Uniunii Europene fiind interzisă o astfel de măsură si ca această taxă, intră în contradicție cu dispozițiile legale comunitare în materie, în concret, a art.90 din Tratatul Comunității Europene, introducându-se un regim discriminatoriu pentru autoturismele aduse din Uniunea Europeană, față de cele achiziționate din România.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice solicită respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că, Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei, în acest sens fiind și faptul că în alte 16 state membre ale UE se percepe o taxă cu ocazia înmatriculării autovehiculelor; mai susține pârâta că nu există temei legal pentru restituirea taxei care, de altfel, a fost plătită benevol de reclamantă, la recomandarea erului Internelor și Reformei Administrative-Serviciul Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D, iar în această situație cererea reclamantei nu se justifică; pârâta mai precizează în întâmpinare că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, întrucât taxa de înmatriculare este plătită de toți proprietarii de autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul înmatriculării în România.
Prin sentința nr. 125 din 27 februarie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta - - TRANS SRL și a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 9734 lei reprezentând contravaloare taxă înmatriculare autovehicul, cu dobânda legală, calculată până la data restituirii.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 9734 lei, taxă de primă înmatriculare a autoturismul marca Mercedes Benz autoutilitara N1, cu chitanța seria - nr.
-/10.08.2007; autovehiculul, identificat cu nr. -R-, a fost dobândit prin cumpărare, conform facturii nr. 9140/27.07.2007 și certificatului de înmatriculare din Germania, fiind deja înmatriculat sub nr. H-CH 346, prima înmatriculare fiind efectuată la 05.12.2001, așa cum reiese din copia acestui certificat și a cărții de identitate a mașinii, depuse la dosar de reclamantă, fila 36.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța A constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 9734 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul urmează a dispune obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantei.
Tribunalul a constatat întemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie si susținând că instanța de fond nu a observat că acțiunea este prescrisa, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea 554/2004, având în vedere ca taxa de înmatriculare a fost achitata la data de 10.08.2007.
Pe fondul cauzei recurenta a sustinut ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 a fost instituita taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ care a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008.
Prin Hotararea Guvernului nr. 686/2008 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008, instituindu-se, prin art.11 din Ordonanta, temeiul pentru restituirea diferentei dintre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Asadar, sustine recurenta, legiuitorul a dispus numai restituirea diferentei dintre cele doua taxe, si nu restituirea integrala a taxei.
Sunt invocate disp.art.90 din Tratatul Comunitatii Europene care au in vedere introducerea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decat produsele interne.
de aceste motive solicita admiterea recursului, modificarea sentintei recurate, in sensul desfiintarii ei, iar pe fond solicita respingerea actiunii.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea retine urmatoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Recurenta a sustinut ca dreptul reclamantului de a solicita restituirea taxei de inamtriculare este prescris, deoarece achitata taxa de inmatriculare la 10 august 2007, fiind depasit termenul prevazut de art.11 din Legea 554/2004.
Potrivit art. 11 din Legea 554/2004 termenul de introducere a acțiunii pentru cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii sau de la data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile precum si de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
In prezenta cauza termenul se calculează de la data de 4 decembrie 2008, când recurenta i-a răspuns intimatei, acțiunea fiind formulata in termen întrucât a fost introdusa la data de 23 decembrie 2008 conform numărului de înregistrare de la ribunalul Dâmbovița.
Prin urmare acțiunea nu este prescrisa.
Si cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat.
Dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art. 220 din Tratatul
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit. Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentant legal, în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor, cu sediul în Târgoviște,-, județul împotriva sentinței nr. 125 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă- -- TRANS SRLcu sediul în comuna, sat, județul și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște,-, județul
Obligă recurenta să plătească intimatei reclamante suma 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/ e/03.06.2009
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață, Valentin Niță
