Anulare act administrativ . Decizia 725/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 725/
Ședința publică din 23 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Primarul com. cu sediul în com. nr.666, jud.H împotriva sentinței nr.688/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu 4 lei(37 dosar) și 1 leu timbre judiciare anulate la dosar, iar intimatul-reclamant a depus întâmpinare(30-33 dosar).
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.688 din 02.04.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului H, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, județul H, și a dispus anularea Dispoziției nr.176/01.04.2008 emisă de pârât.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că primarul comunei a emis dispoziția nr. 176/01.04.2008 prin care a prevăzut acordarea drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 20% din salariul de bază al angajatului, începând cu data de 01.04.2008.
Instanța de fond reține că Legea nr.138/1999, la art. 13 prevede că, cadrele militare în activitate, precum și militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, iar potrivit art. 1 din același act normativ se prevede că dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin Ordinul emis de Ministrul Administrației și Internelor cu nr. 496/28.07.2003, se arată în continuare în hotărârea atacată, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002 emis de același organ al administrației centrale, la pct. 9.2. s-a prevăzut că "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice",.
S-a apreciat că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 Ministrul Administrației și Internelor nu a urmărit ca indemnizația de dispozitiv, stabilită prin Legea nr. 138/1999, să se acorde și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, ci doar personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor.
De asemenea,s-a reținut că în interpretarea dată de pârât ordinului s-ar aduce completări la Legea nr.138/1999 și la actele normative cu putere de lege în baza cărora sunt salarizați funcționarii publici și ar contraveni dispozițiilor art.157 din Codul Muncii.
S-a evidențiat că nu există nicio discriminare așa cum susține pârâtul,deoarece persoanele vizate de ordinul în cauză nu au același statut cu cei salarizați în baza legii nr.138/199,nu ocupă aceleași funcții și nu au aceleași atribuții.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs -primarul Comunei, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii în contencios administrativ.
În motivele de recurs s-a arătat că dispoziția atacată prin care s-a prevăzut plata indemnizației prevăzute de art.13 din Legea nr.138/1999 are temei legal întrucât de acest spor beneficiază nu doar militarii angajați pe bază de contract și salariații civili,ci și personalul contractual.
În continuare se arată că în cazul personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului ar trebui acordate aceste drepturi în baza contractului colectiv de muncă încheiat cu salariații.
S-a invocat nerespectarea dispozițiilor art.50 din contractul colectiv de muncă,în condițiile în care potrivit art.969 cod civil prevede că acesta constituie legea părților.
De asemenea s-a invocat faptul că prin alte hotărâri judecătorești au fost acordate aceste drepturi.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Instanța reține că persoana vizată de dispoziția atacată este funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei.
Această instituție publică funcționează, respectiv primăria, ca o instituție subordonată consiliului local, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată:"Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale."
Din cele de mai sus rezultă că, în fapt, Primăria comunei este o instituție publică ce funcționează strict în subordinea administrației publice locale, mai exact în subordinea consiliului local.
Aceasta înseamnă că întreaga activitate, organizarea și funcționare a acestei structuri funcționale este în sarcina consiliului local, ca administrație publică locală, iar cadrul reglementar, inclusiv în ce privește salariații, funcționari publici sau personal contractual, este prevăzut prin acte normative emise de consiliul local, cu excepția, desigur, a acelor acte normative în care sunt prevăzute drepturile, inclusiv cele salariale, și obligațiile specifice funcționarilor publici prin actele normative comune funcționarilor publici.
Cu alte cuvinte, este evident că un ordin al ministrului administrației și internelor, ce conduce o autoritate a administrației publice centrale, nu poate avea incidență în ce privește funcționarii publici al unei instituții publice subordonată altei autorități publice constituționale.
Nici dispozițiile Legii nr.138/1999 nu pot fi aplicate funcționarului public in cauză, întrucât art.1 din acest act normativ determină sfera salariaților cărora li se aplică dispozițiile acestei legi, printre ei nefiind prevăzuți funcționarii publici ori personalul contractual ce-și desfășoară activitatea la autorități ale administrației publice locale.
Or, chiar constituțional, reglementările privind administrația publică centrală sunt prevăzute separat de cele privind autoritatea publică a administrației publice locale - administrația publică centrală este prevăzută la art. 116 - 119 din Constituție, iar administrația publică locală la art. 120 - 123 din Constituție.
Este de principiu că orice act administrativ, cum este și Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de ministrul administrației și internelor, nu se aplică decât sferei persoanelor față de care acest act are incidență și în raport cu care este să nască, să modifice sau să raporturi juridice. În acest sens, Legea nr. 554/2004 definește la art. 2 lit. c actul administrativ ca fiind acel "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice".
Or, executarea legii la care se referă Ordinul nr. 496/2003 este Legea nr.138/1999, lege care nu se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale (aici se au în vedere și instituțiile publice subordonate administrației publice locale).
De altfel, art. 47 din Legea nr. 138/1999 prevede imperativ că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.", ceea ce conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere, prin dispozițiile Legii nr.138/1999, ca sfera salariaților și a drepturilor salariale să cuprindă doar angajații din ministerele și instituțiile centrale, excluzând, astfel, administrația publică locală ca și instituțiile publice subordonate acesteia.
Recurentul mai susține că în cazul personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului ar trebui acordate aceste drepturi în baza contractului colectiv de muncă încheiat cu salariații și a invocat nerespectarea dispozițiilor art.50 din contractul colectiv de muncă,în condițiile în care potrivit art.969 Cod Civil prevede că acesta constituie legea părților.
Instanța de recurs nu poate însă să analizeze aceste aspecte deoarece ele exced cadrului procesual.
Obiectul cauzei îl constituie atacarea unei dispoziții a primarului care este analizată în ce privește legalitatea sa,iar recurentul invocă aspecte ce țin de neexecutarea unor obligații cuprinse într-un contract colectiv de muncă care nu pot fi verificate decât de instanța de dreptul muncii.
În ce privește ceea ce s-a dispus prin alte hotărâri judecătorești reținem că acestea nu au caracter obligatoriu nefiind aplicabil principiul precedentului judiciar.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - primarul Comunei, cu sediul în, județul H, împotriva sentinței nr.688/02.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
pt., fiind în pt., fiind în
concediu, semnează concediu, semnează
președintele instanței președintele instanței
GREFIER,
pt., fiind în concediu,
semnează prim grefier
Red.ML
Tehnored.
2 exp.
15.07.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
