Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 742/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 742/
Ședința publică din 23 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în M C,-, jud.H împotriva sentinței nr.195/4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu câte 2 lei și 0,50 lei timbre judiciare anulate la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.195 din 4 februarie 2009 Tribunalului Harghita, s-a respins acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ și Tribunalul Harghita, pentru obligarea la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, actualizate la inflație până la data plății.
Soluția de respingere s-a motivat cu aceea că art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 stabilește doar la nivel de principiu modul de salarizare a funcționarilor publici, cele două componente ale salariului nefiind cuantificate, iar alineatul 3 al aceluiași articol face trimitere la o lege specială a salarizării funcționarilor publici. Că, în realitate nu se poate vorbi de un "bun" în sensul art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât timp cele două suplimente nu pot fi precizate, neputându-se vorbi nici măcar de o speranță legitimă de a beneficia de un drept virtual, instanțele nefiind abilitate să creeze pe cale judiciară norme care să înlocuiască sau să suplinească normele din actele normative.
Sentința a fost recurată numai de către reclamanți pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în a cărui dezvoltare arată că instanța a făcut o greșită interpretare a art.31 alin.1 lit.a,b,c,d din Legea nr.188/1999, întrucât suspendarea drepturilor pretinse nu echivalează cu anularea lor, cât timp cele două drepturi sunt elemente componente ale salariului ce nu pot fi restrânse sau îngrădite pe lipsa fondurilor și a constrângerilor bugetare. Se invocă și încălcarea art.44 din Constituție, a art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a art.3 Cod civil, potrivit căruia judecătorul să judece chiar și în cazul în care " legea nu prevede, este întunecată sau neîndestulătoare", făcându-se trimitere și la practica judiciară recentă a Tribunalului București (sentința nr.3272/26.11.2008).
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. salariul de bază al funcționarilor publici este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Faptul că în acele normative cu caracter special, anuale, privind salarizarea funcționarilor publici nu se regăsesc cele două suplimente prevăzute de art. 31 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 nu ar justifica neacordarea acestor sporuri. Ceea ce însă împiedică plata efectivă a acestora, este modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze acordarea lor, mai precis lipsa cuantificării, a modalității de calculare, situație care imprimă celor două sporuri un caracter de drept virtual. Pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea textului legal care le acordă în mod abstract, iar atribuția de reglementare îi revine legiuitorului în cazul adoptării unui act normativ cu forță juridică de lege sau, executivului, Guvernului României, în cazul în care s-ar adopta o hotărâre în vederea executării respectivelor dispoziții legale. În situația dată, a pronunța o hotărâre prin care s-ar acorda cele două sporuri conform textului legal care le reglementează, fără cuantificare, ar însemna să se pronunțe o hotărâre pe care angajatorul nu ar avea cum să le calculeze, neavând niciun criteriu. Dacă instanța ar proceda la cuantificare în funcție de diverse criterii, la aprecierea acesteia, ar însemna să creeze norme pe cale judiciară sau să împrumute prevederi cuprinse în alte acte normative și să le aplice în cazul în speță, substituindu-l astfel legiuitorul. Aceasta din urmă variantă nu se poate accepta, din moment ce, prin mai multe decizii, printre care și decizia nr. 820/2008, Curtea Constituțională a statuat că, "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, instanța nu poate decât să respecte deciziile Curții Constituționale, cu efectele lor pe viitor și, neputându-se substitui legiuitorului ori executivului în privința cuantificării și acordării efective a unui drept salarial virtual prin modalitatea de reglementare, trebuie să respingă acțiunile de acordare a celor două suplimente, cel al postului și cel corespunzător treptei de salarizare.
Practica judiciară invocată de reclamanți, nu poate să justifice nici acordarea celor două sporuri salariale, neavând valențele unui veritabil izvor de drept și nici să permită nesocotirea deciziilor Curții Constituționale, care sunt obligatorii.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr.195/4.02.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
pt., fiind în concediu
semnează președintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
2 ex.
09.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
