Anulare act administrativ . Decizia 749/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 749
Ședința publică de la 07 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, împotriva sentinței civile nr.369 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă consilier juridic -, iar pentru intimata SC""SA avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Consilier juridic depune la dosar delegație și arată că mai are de depus înscrisuri reprezentând o notă de constatare și extras din normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003.
Instanța nu consideră necesar a fi depuse la dosar aceste înscrisuri, întrucât nota de constatare se află deja la dosar iar normele menționate sunt publicate în Monitorul Oficial.
Părțile prezente arată că pentru acest termen nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic pentru recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Consideră hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, caracterul recursului fiind unul devolutiv, întrucât hotărârea instanței de fond nu este supusă apelului.
Instanța de fond a desființat în totalitate actele administrativ-fiscale însă procesul-verbal anexă nu a fost contestat.
Cu privire la impozitul pe clădiri reținut în sarcina intimatei, instanța de fond a indicat un temei de drept din Codul fiscal fără a le corela cu normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Expertul a arătat că nu se poate pronunța cu privire la reevaluarea clădirii și nici nu a răspuns concret obiecțiunilor formulate, însă instanța de fond a lăsat la latitudinea acestuia să clarifice unele noțiuni de drept fiscal deși acestea trebuiau analizate de instanță.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru refacerea expertizei care să stabilească dacă este vorba de reevaluare sau modernizare.
Avocat pentru intimată solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la primul motiv de recurs referitor la faptul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, solicită ca instanța să aibă în vedere nota de constatare aflată la fila 78 dosar fond, care conține 2 pagini și o anexă, așa cum se arată și în cuprinsul acesteia și nu două anexe cum arată recurenta. Ulterior s-a mai depus la dosar o notă de constatare dar care nu face obiectul acestui dosar. Nu pot fi analizate într-un singur dosar toate actele emise de recurentă și care privesc societatea.
Instanța de fond a anulat nota de constatare exact în formatul inițial.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că în realitate există două situații, una în care un agent economic face un raport de evaluare și alții care nu au făcut. Celor care nu au făcut acest raport li se aplică un procent mai mare. În cazul de față, atât intimata cât și primăria au calculat greșit aceste sume. Nu revenea instanței datoria de a calcula aceste sume ci expertului desemnat, expert care nu a spus nici ca instanța nici ca intimata.
Arată că li s-au calculat penalități deși abia li s-a adus la cunoștință datoria. Nici cu privire la modul cum a fost gestionată cauza de către expert nu se poate reține culpa instanței, întrucât obiecțiunile formulate de recurentă au fost admise iar expertul a răspuns.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3775/15 2006 pe rolul Tribunalului Bacău reclamanta O, în contradictoriu cu Primăria Oas olicitat anularea Notei de constatare 8792/18 august 2006 prin care s- recalculat impozitul pe clădiri aferent perioadei 01.01.2005 - 31.03.2006, menținerea impozitului stabilit inițial de Serviciul de impozite și taxe în cuantum de 6.135,50 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin nota de constatare s-a stabilit în sarcina sa, pentru perioada 01.01.2005 - 31.03.2006, un impozit în cuantum de 77.840 lei față de 6.135,50 lei cât se stabilise inițial.
Se arată că stabilirea impozitului s-a făcut greșit de pârâtă deoarece spațiul a fost cumpărat în 1998 și are o valoare de inventar de 811.875.541 lei (81.148 RON) și în perioada 1999 - 2003 s-au efectuat lucrări de investiții care s-au adăugat la valoarea de inventar clădirii, lucrările fiind înregistrate la sfârșitul anului 2003 în contul 231 (imobilizări în curs) și care totalizează 613.550 lei, de 7,56 ori mai mult decât valoarea de achiziție.
Mai susține reclamanta că în cazul în care valoarea clădirii nu a fost recuperată prin amortizare, impozitul datorat se stabilește după cota prevăzută de pct. 53 - o,25 % și 1,5 % (pct. 54 din Norme) iar pârâtele au calculat greșit impozitul conform unei cote de 10 % prevăzută de art. 253 alin. 6 din Codul fiscal.
Susține reclamanta că stabilirea inițială a impozitului a fost cea corectă și deși modificarea impozitului s-a comunicat la 18 august 2006, au fost calculate penalității retroactiv.
Concluzionează reclamanta că reevaluarea clădirii s-a făcut în 2005 iar recalcularea pârâtei este nelegală.
În susținerea cererii s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta arată că prin declarație reclamanta a declarat greșit ca dată dobândirii imobilului 01 decembrie 2003 și în urma verificării s-a stabilit în sarcina acesteia un impozit suplimentar de 54.082 lei, dobândit de 12.876 lei și penalități de 1716 lei.
se arată că în cazul unei clădiri reevaluate valoarea de inventar este cea înregistrată în contabilitate ca urmare reevaluării (art. 253 al. 3 Cod fiscal) iar reevaluarea putându-se realiza conform procedurii prevăzute de HG 1553/2003, iar înscrierea unei valori în contabilitate nu poate avea valoarea unei reevaluări.
Prin sentința civilă 369/04 octombrie 2007 s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat nota de constatare 8792/18 august 2006 și s-a dispus rectificarea impozitului pe clădiri aferent perioadei 01.01.2005 - 31.03.2006 la suma de 16.799 lei pentru Complex. A fost obligată pârâta la 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: La data de 13.04.2005 C "" AOa depus la Primăria municipiul O - Serviciul de Impozite și Taxe Locale, declarația de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădirile proprietatea societății, situate în municipiul La data de 15.04.2005, sub nr.4913, pârâta restituie un exemplar din Declarația de impunere depusă de societate, verificată de organul fiscal, notificând societatea reclamantă că figurează în evidențele financiare ale Primăriei O cu obligații de plată către bugetul local, reprezentând impozit pe clădiri în cuantum de 413.454.000 ROL (41.345 RON).
Pe data de 18.08.2006, Primăria Municipiului O - Serviciul Impozite și Taxe, prin Nota de constatare nr.8792 comunică reclamantei că a efectuat recalcularea impozitului pe clădiri aferent perioadei 01.01.2005-31.03.2006, calculându-se pentru clădirea Complex un impozit de 10%, motivat de faptul că acest spațiu nefiind reevaluat în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, respectiv anul 2005. Prin această notă de constatare, se comunică societății un impozit pe clădiri aferent anului 2005 și trimestrul I 2006 de 124.189 RON cât și dobânzi și penalități de întârziere de plată a obligațiilor recalculate.
Potrivit art. 253 alin.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal "În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii". La aliniatul (2) se precizează că, "cota de impozit se stabilește prin Hotărârea Consiliului Local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,5% inclusiv".
La alin.5 al aceluiași articol, se stabilește că "în cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului persoană juridică".
De asemenea, la art. 293 alin.6, legiuitorul a prevăzut că în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local între 5 și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
Expertiza contabilă dispusă în cauză a arătat că valoarea totală a impozitului pe clădirea Complex, pentru perioada 01.01.2005-31.03.2006 este de 167.984.747 ROL, reprezentând 13.439 RON pentru anul 2005 și 3.360 RON pentru trimestrul I 2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta care a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, deși reclamantul a criticat doar impozitul pe clădiri, nota de constatare stabilită și taxa de loc public conform anexei 2 la nota de constatare, taxă ce nu a fost contestată de reclamantă;
- pe fond se arată că imobilul a fost cumpărat în 1998, valoarea acestuia fiind de 81148 lei iar în urma îmbunătățirilor aduse prin declarata 3883/17 martie 2005 s-a menționat ca dată a dobândirii imobilului la 01 decembrie 2003 cu o valoare de intrare în contabilitate de 6.135.499.800 lei. Că legiuitorul a stabilit expres modalitatea de calcul a impozitului prin dispozițiile art. 253 din Codul fiscal, iar valoarea impozabilă se modifică numai în urma reevaluării, reevaluare pe care reclamanta nu a efectuat-o conform procedurii prevăzute de HG1553/2003.
Se mai susține că modul în care expertul interpretează art. 253 din Codul fiscal excede atribuțiilor sale, acesta fiind un atribut al judecătorului.
Prin întâmpinare intimata arată că instanța s-a pronunțat numai cu privire la impozitul pe clădiri, că expertul a răspuns la obiectivele stabilite inițial cât și la solicitările ulterioare ale recurentei și nu s-a subrogat judecătorului. Se susține că în mod concret s-a efectuat o reevaluare în ultimii 3 ani iar procentul impozitului trebuia reținut în cota de o,25 - 1,5 %.
Curtea, verificând sentința recurată în condițiile art. 3041Cod procedură civilă și în limitele motivelor de recurs formulate, constată nefondat recursul pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:
În fapt:
În data de 18 martie 1998 reclamanta a cumpărat imobilul "Restaurant " din municipiul O pentru care a achitat un preț de 990.000.000 RON inclusiv A, prețul fără fiind de 811.475.541 lei.
În perioada 1999 - 2003 reclamanta efectuează o serie de îmbunătățiri la imobilul cumpărat. Referitor la valoarea îmbunătățirilor reclamanta arată că la sfârșitul anului 2003, "lucrările executate și înregistrate în contul231 imobilizări în curs"au totalizat suma de 6.135.499.800 lei Rol (fila 7).
Din raportul de expertiză rezultă că valoarea îmbunătățirilor este de 5.324.024.259 lei (ROL), împrejurare necontestată de nici una din părți.
La data de 13 aprilie 2005 reclamanta depune "Declarația de impune" în care valoarea imobilului a fost declarată ca fiind de 6.135.499.800 lei (ROL) din care, 811.475.541 lei, reprezintă valoarea de achiziție a imobilului din 1998 iar 5.324.024.259 lei (ROL), îmbunătățirile efectuate până la 01 2003 (filele 7, 42 dosar fond).
Deși inițial recurenta comunică intimatei că are o obligație de plată privind impozitul pe clădiri de 41.345,40 lei (ROL) ulterior, prin nota de constatare contestă, recurenta recalculează impozitul conform cotei de 10 %, stabilind în sarcina intimatei obligații de plată suplimentare în cuantum de 68.674 lei pentru perioada din care 54.082 lei diferență impozit clădiri, 12.876 lei dobânzi și 1.716 lei penalități (fila 5).
În drept
Reglementarea impozitului pe clădiri este consacrat prin Titlul IX Cap. 2 din Codul fiscal.
Potrivit art. 253 alin. 1 și 2 Cod fiscal în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinsă între 0,5 - 1 % asupra valorii de inventar a clădirii. Potrivit legii, prin valoarea de inventar se înțelege valoarea de intrare în patrimoniu a clădirii iar dacă aceasta este reevaluată, valoarea înregistrată în contabilitate după reevaluare (art. 3 și 5).
Pentru clădirile nereevaluate în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, impozitul se determină, potrivit art. 253 alin. 6 Cod fiscal, prin aplicarea unei cote de referință cuprinsă între 5 - 10 % stabilită prin hotărârea consiliului local.
Așadar contribuabilul are dreptul, potrivit legii, să opteze pentru cota de o,5 - 1 % sau 5 - 10 % în determinarea impozitului în situația clădirilor intrate în patrimoniu cu mai mult de 3 ani față de anul fiscal de referință, opțiune care se manifestă prin efectuarea sau neefectuarea reevaluării.
Pe de altă parte reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe se realizează potrivit regulilor prevăzute în HG1553/2003.
În situația în care contribuabilul optează pentru efectuarea reevaluării, rezultatul acesteia, potrivit art. 3 din HG1553/2003 se aprobă de adunarea generală a acționarilor/asociaților, și se reflectă în situațiile financiare încheiate la 31 decembrie 2003.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat, intimata în situația financiară a anului 2003 a fost înregistrată ca valoare a clădirii cu suma de 6.135.499.800 ROL din care 811.475.541 lei valoarea imobilului la data intrării în patrimoniul acesteia - 18martie 1998 iar 5.324.024.259 ROL reprezentând modernizarea acestui imobil prin investițiile realizate în perioada 1999 - 2003.
Suma aritmetică a celor două valori - inițială și investiții - nu reprezintă o reevaluare în sensul prevăzut de HG1553/2003 prin care se urmărește stabilirea valorii juste a imobilului la un moment dat, valoarea justă care se determină, ținându-se seama de "... inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței..." (art. l alin. 1 din HG1553/2003).
Așadar, dacă s-ar lua în considerare doar inflația din perioada 18 martie 1998, data intrării în patrimoniu și 01 decembrie 2003 face improbabilă taxa susținută de intimată că ar fi fost reevaluată clădirea prin procesul - verbal de punere în funcțiune.
Pe de altă parte intimata nu a făcut dovada reevaluării clădirii în condițiile prevăzute de HG1553/2003 și nici că evaluarea ar fi fost aprobată de adunarea generală a acționarilor.
În concluzie instanța reține că valoarea clădirii declarată de intimată nu constituie valoarea justă acesteia ca urmare a reevaluării, ci doar adiționarea valorii de inventar a clădirii din data intrării în patrimoniu și a investițiilor efectuate, în stabilirea impozitului acesteia, urmând a-i fi aplicate dispozițiile art. 253 alin. 6 din Codul fiscal.
În aplicarea dispozițiilor art. 253 alin. 6 din Codul fiscal s-au stabilit prin Normele Metodologice aprobate prin HG44/2004 modalitatea în care se determină valoarea clădirii asupra căreia se aplică cota de 5 - 10 %.
Astfel, potrivit pct. 55 lit. e din Normele Metodologice, pentru clădirile a cărei valoare nu a fost recuperată integral pe calea amortizării și la care s-au efectuat îmbunătățiri dar care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, impozitul se calculează prin aplicarea cotei stabilită prin hotărârea consiliului local și care poate fi cuprinsă între 5 și 10 % "asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clădirii și a lucrărilor de modernizare".
În raport de dispozițiile pct. 55 lit. d și e din Normele metodologice, instanța va înlătura concluziile expertului, acestea fiind vădit contrare dispozițiilor legale implicit aplicabile în cauză.
În consecință valoarea clădirii la care recurenta avea obligația să aplice cota de 10 % a impozitului stabilit prin O este de 6.135.499.800 ROL (613.500 lei). Sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece deși nu a reținut teza reevaluării clădirii a aplicat cota diferențiată asupra valorii de inventar și valorii investițiilor, fără să aibă în vedere dispozițiile pct. 55 din Normele metodologice, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3041, 304 pct. 9 și 312 al. 3 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 369 din 04 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantăS.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la07 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef secție comercială, |
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex.
20/20 nov. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
