Anulare act administrativ . Decizia 751/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 751/R-Cont
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în,-.A, județul A și de către pârâta, cu sediul în, șoseaua P - B, nr. 144 B, județul A, împotriva sentinței nr. 86/CA/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtăAUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A - INSPECȚIA SANITARĂ DE STAT, cu sediul în P nr. 10.A, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentul - reclamant G, în baza împuternicirii avocațiale nr. 79/22.06.2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet Individual, recurenta - pârâtă prin avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar (fila 33), pentru aceiași recurentă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 82/20.03.2009 și consilier - juridic pentru intimata - pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică A - Inspecția Sanitară de Stat, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 18/2009 de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul G este legal timbrat, prin anularea chitanței nr. -/25.06.2009, în sumă de 10 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Recursul declarat de pârâta, este legal timbrat, prin anularea chitanței nr. -/18.03.2009 emisă de Primăria Municipiului P, în sumă de 10,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 12 iunie 2009, întâmpinări la recursuri din partea intimatei - pârâte.
Avocat depune la dosar copia adresei nr. 1455/17.03.2009 emisă de Ministerul Sănătății - Direcția de Sănătate Publică A, prin care dovedește adresa corectă recurentei - pârâte
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - reclamant, depune la dosar un borderou cu acte ce conține un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit în dosarul nr- al Tribunalului Argeș - Secția Civilă, între aceleași părți și care privește același teren.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, curtea acordă cuvântul asupra recursurilor pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul -reclamant G, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii în integralitate așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - pârâtă, arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă, deoarece s-a arătat că în baza art. 1.al.1 din legea 544/2004, în fața instanței de contencios administrativ pot fi criticate numai actele administrative, operațiunile administrative fiind cenzurate numai împreună cu actul administrativ la baza emiterii căruia stau, conform art. 18.al.2. De asemenea, arată că instanța de fond, în mod greșit a respins excepția de litispendență și cererea de disjungere privind capătul de cerere referitr la interzicerea activității de tinichigerie și vopsitorie.
Avocat, pentru recurenta - pârâtă, având cuvântul asupra recursului pe fond, solicită a fi admis, pentru expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică. Cu privire la recursul declarat de reclamantul G, solicită a fi respins pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar și le susține oral.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - reclamant, solicită respingerea recursului formulat de pârâtă, arătând că este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii în raport de natura actului contestat în procedura Legii 554/2004 și de asemenea nu era cazul de litispendență, cererile cu care aceasta a investit instanța de contencios administrativ având cu totul alt obiect decât cererea cu care a investit instanța comercială. Solicită de asemenea, obligarea recurentei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimata - pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică A - Inspecția Sanitară de Stat, solicită admiterea recursului declarat de pârâta 2003 A și respingerea recursului declarat de reclamantul G, pentru motivele expuse în întâmpinările depuse la dosar, pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21 septembrie 2006, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtele Autoritatea de Sănătate Publică A - Inspecția Sanitară de Stat (Serviciul Autorizări) și 2003 și a solicitat anularea avizului sanitar emis la data de 17 mai 2006 de prima pârâtă în favoarea celei de-a doua pârâte, pentru activitatea de showroom, service auto cu spălătorie și vopsitorie, precum și interzicerea acestor activități.
În motivarea acțiunii a susținut că emiterea avizului sanitar menționat, s-a făcut cu încălcarea art.6 teza II din Ordinul nr.536/1997 ce interzice amplasarea întreprinderilor care prin activitatea lor produc zgomot, vibrații sau impurifică apa, aerul și solul, în zonele de odihnă, activitățile autorizate prin acest act desfășurându-se în imediata vecinătate a locuinței sale.
Reclamantul a susținut că urmare a plângerii prealabile adresată inițial Ministerului Sănătății, pârâta Autoritatea de Sănătate Publică A, căreia i-a solicitat efectuarea unui control amănunțit asupra situației relevate, a dispus măsuri ineficiente, lăsate la aprecierea unității de service.
Inspectoratul de Stat în Construcții căruia i s-a adresat de asemenea, prin procesul verbal încheiat la data de 23 iunie 2006, a sesizat că emiterea avizului sanitar și edificarea imobilului service s-a făcut fără o autorizație de construire valabilă, pe baza unei documentații incomplete.
Reclamantul a mai susținut și că amplasarea unității service s-a făcut fără exprimarea acordului său, în formă autentică, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie.
Și în fine, a arătat că la data de 8 mai 2006, a solicitat Direcției de Sănătate Publică A suspendarea avizului sanitar din data de 28 iunie 2005, însă la data de 17 mai 2006, aceasta a emis aviz favorabil pentru desfășurarea activității de showroom, service auto cu vopsitorie și spălătorie, iar în răspunsul primit este menționată numai activitatea de comercializare autoturisme și service auto, fără cea de spălătorie, care constituie un impact semnificativ asupra mediului.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.86/CA/26 februarie 2009 a admis în parte acțiunea și a interzis temporar activitatea de tinichigerie - vopsitorie până la intrarea în legalitate a pârâtei 2003.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâta 2003 care are sediul în orașul, Șos.P-B nr.144 B, pe partea dreaptă în direcția de mers P-T-B, a solicitat pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică A, emiterea avizului sanitar pentru edificarea unei construcții cu destinația showroom și service auto pe terenul proprietatea sa de la adresa menționată.
Prin avizul sanitar nr.86/17 mai 2006, s-a autorizat construirea unui showroom și service auto în orașul, sat M, Șos.B-P, km.110, însă în conținutul avizului nu s-a precizat adresa reală pentru care s-a dat acordul, arătându-se că activitatea la care se referă se va desfășura în locația prevăzută pe partea în direcția de mers P-T-B, unde se identifică Grupul IATSA.
Așa fiind, instanța a reținut că pârâta trebuie să-și clarifice și îndrepte erorile din acte, inclusiv din autorizații, acorduri, avize, studii etc. cu privire la sediul, unitatea autorizată și amplasamentul acesteia.
În altă ordine de idei a reținut că autorizarea și avizarea construcțiilor, precum și documentația ce se întocmește cu acest prilej trebuie realizată prin raportare la dispozițiile Legii nr.50/1991, republicată, și Ordinului nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții.
Instanța a motivat că Ordinul nr.1430/2005, constituie cadrul juridic ce se are în vedere la emiterea unei autorizații de construcții, reglementând avizele și acordurile ce trebuie solicitate de beneficiar, studiile ce trebuie efectuate pe categorii de activități autorizate, acte normative aplicabile etc.
Deosebit, Autoritatea de Sănătate Publică la emiterea avizelor sanitare are obligația de a aplica dispozițiile acestui ordin, cu precădere 8.5. pag.1 Fișa tehnică în vederea emiterii acordului unic pentru obținerea avizului sanitar și 8.5. pag.2, Precizări privind completarea formularului fișă tehnică, pentru obținerea avizului sanitar, în precizări fiind menționate actele normative aplicabile, documentația ce se depune și conținutul acesteia.
În privința documentației, este menționat și acordul vecinilor, în formă scrisă, care se solicită în mod obligatoriu potrivit anexei nr.2, lista b, pct.4. prin încadrarea activităților în listele a și b din anexa nr.3 la ordin, în următoarele situații:
- în cazul construcțiilor noi amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate, numai dacă lucrările noi impun luarea unor măsuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente (subzidiri, consolidări etc.) și dacă prin proiect se menține această obligativitate;
- în cazul amplasării de construcții noi cu alte funcțiuni decât cele ale clădirilor învecinate și dacă prin natura activităților adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc.);
- pentru lucrări care au ca scop schimbarea destinației de locuință a clădirilor individuale sau colective existente, sau a unor părți din acestea, precum și a spațiilor cu altă destinație din aceeași clădire, dacă prin natura activităților se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc.)
Instanța a observat că activitatea de comercializare autoturisme (showroom) și service auto (mecanică și electrice) nu se încadrează în situațiile expuse, care privesc însă activitatea de tinichigerie, întrucât este producătoare de zgomote, precum și activitatea de vopsitorie, care produce noxe și utilizează produse volatile.
Din acest punct de vedere a reținut că pârâta 2003 a efectuat studiul de impact și verificări de specialitate care nu au relevat existența unor factori poluanți, noxe și zgomote, vătămători pentru populația cu care se învecinează, astfel că din acest punct de vedere, avizul sanitar apare pentru activitățile menționate în conținutul său, ca legal emis.
În acest context a reținut și că avizul sanitar nu se referă la activitatea de vopsitorie.
Deosebit, a motivat că pârâta a solicitat acordul vecinilor pentru desfășurarea activităților respective, însă acesta nu a fost exprimat în formă scrisă și sub semnătură privată și a fost luat doar de la unii dintre membrii familiilor vecine și nu de la toți proprietarii.
În privința reclamantului a reținut că nu și-a dat acordul nici el și nici soția, iar aceasta deși este coproprietar în cotă de nu a formulat acțiune în nume propriu și nu și-a împuternicit soțul în acest sens.
În legătură cu amplasamentul construcțiilor și terenul aferent, instanța a reținut că acestea se află, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din data de 28 iunie 2008, intervenit între pârâta 2003 și, în intravilanul orașului.
Imobilele aparținând reclamantului și pârâtei sunt amplasate într-o zonă mixtă, cu destinație de locuință și unități economice, pe partea dreaptă în direcția de mers P-T-B, locuințele fiind construite anterior ridicării showroom-ului și unității service.
Cu privire la interzicerea activității desfășurată de pârâtă, instanța a reținut că față de considerentele expuse privește doar activitatea de tinichigerie care este o operațiune premergătoare vopsirii autovehiculelor și activitatea de vopsitorie propriu-zisă, ambele producătoare de zgomote și noxe și pentru care nu s-a emis aviz sanitar, susținerile reclamantului fiind întemeiate.
Sub acest aspect a conchis însă că interzicerea activităților respective nu poate fi dispusă decât temporar, până la intrarea în legalitate a pârâtei.
Reclamantul și pârâta 2003 au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
Reclamantul a susținut că deși a constatat că avizul sanitar emis pârâtei a avut în vedere un alt amplasament decât cel real, instanța nu a sancționat declararea greșită a acestuia cu anularea, așa cum se impunea, reținând că este o eroare care poate fi îndreptată.
De asemenea, a susținut că prima instanță a apreciat greșit că activitatea de showroom și service auto desfășurată de pârâtă nu impune obligatoriu acordul vecinilor în formă autentică, ignorând că aceasta produce poluare fonică și chimică și că acordul său și al tuturor vecinilor era absolut necesar, în lipsa acestuia avizul sanitar fiind nul.
Sub acest aspect reclamantul a arătat că nu era nevoie de acordul soției sale, funcționând prezumția de mandat tacit reciproc, pentru că nu sunt incidente dispozițiile art.35 din Codul familiei care pun în discuție acte de dispoziție privitoare la un imobil și de grevare a acestuia cu sarcini.
În consecință, a susținut că se impunea ca instanță să interzică activitatea pârâtei în integralitate și nu doar în ceea ce privește activitatea de tinichigerie și vopsitorie, activități ce se desfășoară în lipsa totală a unui aviz sanitar.
Reclamantul și-a motivat în drept recursul potrivit art.3041Cod procedură civilă, însă față de criticile expuse sunt aplicabile și dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitoare la aplicarea greșită și încălcarea legii.
Pârâta 2003 a invocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând următoarele:
Instanța de fond a respins greșit excepția inadmisibilității invocată de ea, motivat de faptul că potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, în fața instanței de contencios administrativ pot fi criticate numai actele administrative și nu operațiunile administrative care sunt cenzurate împreună cu actul administrativ la baza emiterii căruia stau.
În această ordine de idei a susținut că avizul sanitar reprezintă o operațiune administrativă avută în vedere la emiterea autorizației de construire, extindere sau amenajare care constituie actul administrativ, astfel că potrivit art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004 anularea avizului sanitar nu se putea cere decât odată cu anularea actului administrativ, respectiv a autorizației.
Tot astfel, instanța de fond a respins greșit excepția de litispendență și cererea de disjungere privind capătul de cerere referitor la interzicerea activității de tinichigerie și vopsitorie, deși a dovedit că pe rolul Tribunalului Comercial se afla cauza prin care reclamantul a solicitat interzicerea activității sale de showroom, spălătorie, service auto, tinichigerie și vopsitorie, finalizată prin sentința comercială nr.87/C/20 ianuarie 2009.
Prin urmare deși erau aplicabile dispozițiile art.163 Cod procedură civilă, instanța nu a primit excepția sa referitoare la disjungerea cauzei, reținând că există legătură de cauzalitate între anularea avizului și interzicerea unor activități de tinichigerie și vopsitorie.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că instanța a reținut greșit obligativitatea solicitării acordului vecinilor, condiționând intrarea sa în legalitate legată de obținerea acestuia, cu neobservarea faptului că reclamantul nu mai este vecinul său, iar față de actualul vecin, hotărârea nu poate fi opozabilă, nefiind parte în proces.
Din acest punct de vedere, a arătat că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de anexa nr.2, lista B, pct.4, teza II și anume construcția să aibă alte funcțiuni decât cea a clădirilor învecinate și dacă prin natura activității adăpostite de aceasta să producă poluare de orice fel.
Totodată instanța a reținut greșit că zona în care este construit imobilul său este una mixă, devreme ce din conținutul planșelor și anexelor eliberate de Primăria rezultă că este o zonă industrială.
Deosebit a susținut că stabilind regimul accesoriu al celui de-al doilea capăt de cerere (interzicerea unor activități), față de cererea principală (anulare aviz), în motivarea respingerii excepției de litispendență, potrivit principiului accesorium sequitur principale, în condițiile în care a fost respins capătul principal de cerere, cel subsidiar urma să primească aceeași rezolvare.
Pe de altă parte, mai susținut că în pofida aprecierii instanței de fond, avizul sanitar nu este necesar pentru funcționarea legală a activității de tinichigerie și vopsitorie, acesta reprezentând o condiție obligatorie pentru obținerea certificatului de urbanism, în vederea amplasării și amenajării construcției, iar nu pentru funcționarea unei activități.
Într-o altă critică adusă sentinței, pârâta a susținut că în contra înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut că activitățile de tinichigerie și vopsitorie desfășurate de aceasta sunt producătoare de zgomote și noxe, făcând în detaliu referire la mijloacele de probă administrate în acest sens.
În esență, a arătat că din cuprinsul măsurătorilor efectuate s-a desprins că noxele evacuate în urma desfășurării activității sale nu depășesc valorile limită admise de actele normative în vigoare și că locuința reclamantului este situată la o distanță mai M de 15 metri față de perimetrul unității sale, fiind respectată norma în materie, astfel că nu se produce nici un disconfort mediului de viață al acestuia.
Și în fine, a mai susținut că deși din toate actele și lucrările dosarului rezultă că obiectivul în care își desfășoară activitatea se află într-o zonă de servicii industriale, instanța a reținut fără nici un suport probatoriu că aceasta constituie o zonă mixtă.
Ambele recursuri sunt nefondate, în raport de considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În ce privește recursul declarat de reclamant, instanța de fond a reținut că în cuprinsul avizului sanitar obținut de pârâtă nu este înserată adresa reală pentru care s-a acordat, precizându-se că imobilul la care se referă este situat în partea pe direcția de mers P-T-B, locație în care funcționează Grupul IATSA.
În raport de această constatare a apreciat corect că pârâta urmează să-și rezolve inadvertențele intervenite în acte, inclusiv autorizații, acorduri, avize, studii, referitoare la sediul, unitatea autorizată și amplasamentul ei, nefiind vorba de încălcarea unor dispoziții legale care să impună anularea avizului sanitar.
Așa fiind, primul motiv de recurs este nefondat.
Tot nefondat este și motivul de recurs prin care reclamantul a susținut că instanța a considerat că nu este necesar acordul tuturor vecinilor, exprimat în formă autentică, pentru obținerea avizului sanitar.
Dimpotrivă, în considerentele sentinței adoptate, instanța a motivat că potrivit anexei nr.2 lista B pct.4 în documentația necesară pentru emiterea acestui act, este menționat și acordul vecinilor, enumerând situațiile care îl impun.
Din această perspectivă a reținut că pârâta a solicitat și a obținut acordul vecinilor (mai puțin al reclamantului și soției sale), însă acesta nu a fost exprimat în formă scrisă, ci sub semnătură privată și a fost dat numai de către unul din membrii familiilor în discuție.
În privința reclamantului a observat că soția acestuia este coproprietar alături de el, având o cotă de și că nu a formulat acțiunea în nume propriu și nici nu a dat împuternicire soțului în acest sens.
Față de considerentele expuse, se desprinde deci că instanța a reținut necesitatea obținerii acordului tuturor vecinilor, în formă autentică și nu doar a unora dintre vecini, și sub semnătură privată, însă pronunțând soluția de interzicere temporară a activității de tinichigerie-vopsitorie până la intrarea în legalitate, a avut în vedere și obținerea acestui acord, potrivit dispozițiilor legale.
În ce privește pe reclamant, greșit s-a motivat că acțiunea trebuia introdusă și de soția lui în calitate de coproprietar, sau trebuia să-l împuternicească pe el în mod expres, nefiind vorba despre un act de dispoziție, însă în raport de cele de mai sus, aceasta nu are nici o influență asupra soluției adoptate.
Criticile aduse de pârâtă sentinței în recurs sunt nefondate pentru următoarele:
Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă, cu aplicarea și interpretarea art.1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, avizul sanitar fiind un act administrativ aparținând unei autorități publice în vederea executării legii, și nu o operațiune administrativă care stă la baza emiterii actului administrativ, autorizația de construcție, extindere sau amenajare, așa cum a susținut aceasta în primul motiv de recurs.
În același mod a respins excepția de litispendență și cererea pentru disjungerea capătului de cerere referitor la interzicerea activității de tinichigerie și vopsitorie, dispozițiile art.163 din Codul d e procedură civilă nefiind incidente, deoarece nu există identitate de cauză și obiect juridic între acțiunea ce face obiectul dosarului nr- și acțiunea de față în care interzicerea activității de showroom, service auto cu spălătorie și vopsitorie este consecința anulării avizului sanitar.
Excepțiile invocate sunt excepții procesuale, reprezentând mijloace prin care în condițiile legii partea interesată invocă fără a pune în discuție fondul dreptului, neregularități procesuale.
În raport de criteriul efectului pe care tind să-l realizeze, acestea sunt excepții dilatorii care urmăresc amânarea judecății, declinarea competenței sau refacerea unor acte.
În cauză, critica formulată în recurs cu privire la neprimirea acestor excepții este lipsită de orice eficiență în condițiile în care până la soluționarea recursului cauza anterioară a fost judecată în apel.
Dar dincolo de orice considerente, nu se punea problema litispendenței și prin urmare a disjungerii, deoarece în prima cauză instanța a fost investită cu un litigiu comercial, pe când în cea actuală, obiectul cauzei este de contencios administrativ.
Soluția pronunțată de instanță pe fondul cauzei este de asemenea legală și temeinică, în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile, conținute de Ordinul nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, și cu probele administrate.
Criticile prin care pârâta a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile cuprinse în Anexa nr.2 lista B pct.4 teza II, din motivul 3 A și B de recurs vizând acordul vecinilor și respingerea excepției de litispendență, nu vor mai fi reluate, deoarece au primit răspuns prin analiza motivelor de recurs invocate de reclamant (referitor la acordul vecinilor), dar și de pârâtă (referitoare la respingerea excepțiilor procesuale).
În plus de această motivare, trebuie menționat că vânzarea unei porțiuni din teren, pe latura de sud de către pârâtă, s-a făcut pro causa pentru a nu se mai învecina cu reclamantul care urma să-și dea acordul pentru obținerea avizului sanitar.
În continuare, instanța de fond a reținut corect că funcționarea activităților analizate este condiționată de obținerea avizului sanitar, fiind inexact că acesta reprezintă doar o condiție necesară pentru eliberarea certificatului de urbanism, care fiind emis nu mai impune avizul sanitar, separat.
În acest context, rezultă că activitatea de tinichigerie desfășurată de pârâtă este producătoare de zgomote, iar activitatea de vopsitorie emană noxe și utilizează produse volatile fiind necesară obținerea avizului sanitar.
Sub acest aspect instanța de fond a reținut referindu-se chiar la recunoașterea Autorității de Sănătate Publică, concretizată în susținerile din întâmpinare și din concluziile scrise, că pârâta nu deține avizul prevăzut de Ordinul nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 care a fost eliberat numai pentru construire showroom și service auto.
Necesitatea avizului sanitar rezultă indiscutabil din conținutul Ordinului nr.1430/2005, Anexa 2, Lista B, pct.4. în cazul amplasării de construcții noi cu alte funcțiuni decât cele ale clădirilor învecinate, dacă prin natura activităților adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomote, vibrații etc.), dar și al Ordinului Ministrului Sănătății nr.536/1997 care în Capitolul I, Art.6, teza a II-a interzice amplasarea unităților care prin activitățile lor produc zgomot, noxe etc.
Pretinsele măsurători, studii la care face trimitere pârâta în recurs, pentru a demonstra că nu sunt întrunite condițiile actelor normative evocate, nu-i confirmă criticile, fiind contrazise de ansamblul probelor dosarului.
Mai mult, prezența emisiilor de noxe, concentrații de poluanți și zgomotul produs în activitățile pârâtei au condus într-un litigiu anterior la anularea irevocabilă a avizului de mediu, prin urmare existența acestor factori nocivi este o realitate certă.
De asemenea, este probat în mod clar că unitatea service și stația de vopsitorie sunt amplasate într-o zonă mixtă și nu în una exclusiv industrială cum s-a susținut de către pârâtă.
Astfel, potrivit planului cadastral al proprietății reclamantului înscris în cartea funciară la data de 18 iulie 2004, locuința acestuia a fost construită și înscrisă în cartea funciară într-o zonă de locuințe anterior dobândirii terenului pe care s-a construit unitatea pârâtei.
Tot astfel din examinarea procesului verbal încheiat de Primăria la data de 24 octombrie 2006 și PUZ a localității, reiese că pârâta este amplasată parțial în zona de prestări servicii și în cea mai M parte, cea în care desfășoară activități poluante, în zona de locuințe.
În concluzie, este în afara oricărui dubiu că prin sentința analizată instanța de fond a aplicat corect legea pe baza probelor administrate, urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul și de către pârâta, împotriva sentinței nr.86/CA/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A - INSPECȚIA SANITARĂ DE STAT.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./7.07.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
