Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 752/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 752/R-Cont.
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtulPREFECTUL JUDEȚULUI V -cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 33/CAF/12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul - pârâtMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1,- A și intimații - reclamanți, N, A, A,toți cu domiciliul ales la Prefectura V, Rm. V,-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier - juridic pentru recurentul - pârât Prefectul Județului V, avocat și avocat pentru intimații-reclamanți, avocat pentru intimata, intimata - reclamantă personal lipsă fiind intimatul - pârât Ministerul Administrației și Internelor.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care învederează instanței, că s- depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 12 iunie 2009, adresa nr.10723/09.06.2009 emisă de - instituția Prefectului V.
Avocat, depune la dosar un borderou cu acte din partea intimaților - reclamanți.
Curtea pune în discuțiile excepțiile invocate de intimații -reclamanți.
Avocat, având cuvântul pentru intimații - reclamanți, solicită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al Instituției Prefectului - Județul V, a persoanei care a formulat și semnat cererea. Arată că la data de 25 februarie 2009, dată când a fost formulată și semnată cererea de recurs, dl. nu mai avea calitatea de prefect al județului V și prin urmare, nu mai putea reprezenta legal această instituție. Avocat, având cuvântul pentru intimații - reclamanți susține excepția privind tardivitatea formulării recursului solicitând admiterea acesteia, întrucât în cauza de față recursul a fost introdus după expirarea termenului legal de 15 zile. Depune la dosar copia recursului datat 25.02.2009 și note scrise pe care le susține oral în ședință publică. Arată că în cauză nu este autoritate de lucru judecat, întrucât nu este îndeplinită condiția cu privire la părți.
Intimata - reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinarea depusă la dosar. De asemenea invocă excepția nulității recursului, întrucât cererea este semnată de Dl., persoană care nu mai avea calitate de exercițiu pentru a introduce acest recurs, întrucât nu mai putea semna în numele prefectului. În subsidiar, se poate reține și lipsa calității procesuale active a recurentului . Depune la dosar adeverința nr. 11267/25.06.2009 emisă de Guvernul României - Instituția Prefectului - Județul V și concluzii scrise pe care le susține oral în ședință publică.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurentul - pârât Prefectul Județului V, solicită respingerea excepțiilor invocate.
Având cuvântul asupra recursului pe fond, solicită admiterea acestuia pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică.
și având cuvântul pentru intimații - reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, N, A, au chemat în judecată pe pârâții PREFECTUL JUDEȚULUI V - și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit."c" și d din Legea 188/1999, republicată, actualizate la zi cu indicele de inflație, începând cu data de 01 ianuarie 2004 și până la data pronunțării hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat, în principal, că prin cererea înregistrată sub nr.19907/14.11.2008 au solicitat Prefectului Județului V, acordarea sporurilor menționate anterior, din momentul nașterii dreptului01.01.2004 sau data angajării fiecărui reclamant, până în prezent și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, întrucât în temeiul art.31 alin.1 lit."c" și d din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, după care, prin art.44 din nr.OUG92/2004, s-a suspendat aplicarea acestui articol, pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2006.
Mai arată, că aceeași componentă a salariului, a fost introdusă prin art.13 din Titlul III "Reglementări privind funcția publică și funcționarul public" din Legea nr.161/2003, urmare căruia, acordarea drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare are aplicabilitate, începând cu data de 01.01.2004 și până în prezent. Prevederile art.38 și 39 din Codul muncii, sunt imperative statuându-se că orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților, sau limitarea acestora, este lovită de nulitate, iar reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici în cadrul Instituției Prefectului Județului V, nu pot renunța la drepturile recunoscute de lege, fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament. Norma de suspendare, dispusă de art.44 din nr.OUG92/2004 contravine art.15 alin.2 din Constituție.
Referitor la solicitarea privind acordare a acestor drepturi retroactiv reclamanții arată că sunt îndreptățiți să le primească, începând cu data menționată, deoarece suspendându-se actul normativ - art.31 alin.1 lit."c" și d din Legea 188/1999 - s-au încălcat dispozițiile constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la aceste suplimente, nu a fost restrâns ci îngrădit, fiind atinsă însăși existența dreptului.
Pentru aceste motive reclamanții, au cerut obligarea pârâților la plata celor două sporuri actualizate cu indicele de inflație, din momentul nașterii drepturilor - 01.01.2004 și până la data plății efective
Reclamanții au arătat că prin cererea colectivă înregistrată sub nr.19907/14.11.2008 au solicitat Prefectului Județului V acordarea sporurilor menționate anterior, cerere ce a fost rezoluționată nefavorabil.
Pârâtul a înaintat la dosar întâmpinare (filele 20-21 dosar) prin care se solicită respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
La primul termen de judecată, în ședința publică din data de 16 decembrie 2008, reclamanții au depus la dosar cerere de precizare a acțiunii, prin care renunță la judecată, în raport de pârâtul (fila 62 dosar), învederând că înțeleg să se judece numai în contradictoriu cu Prefectul Județului
De asemenea, la același termen de judecată, reclamanții și-au precizat acțiunea și în sensul că solicită acordarea suplimentului postului, în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, conform art.31 alin.1 lit.c din Legea nr.188/1999, începând cu data de 01 ianuarie 2004 și până la data pronunțării hotărârii (fila 63 dosar).
Prin încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2008 s-a luat act de cererea de renunțare la judecată cu privire la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în temeiul art.246 alin.1 Cod procedură civilă care prevede că "Reclamantul poate oricând să renunțe la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă".
Pârâtul Prefectul Județului V, a depus la data de 16.12.2008 adresa nr.20234/20.11.2008, prin care arată că este de acord cu efectuarea plății drepturilor salariale, ce vor fi stabilite de instanță în dosarul de față (fila 64 dosar).
Prin Sentința nr.33/CAF/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea fost admisă cererea formulată de reclamanți și s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamanți a suplimentului postului și al treptei de salarizare, în procente de câte 25%, calculate la salariul de bază lunar, începând cu data de 01.01.2004 și până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu rata inflației, la data plății efective.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Prefectului Județului
Potrivit art. 31 alin.1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188 /1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcționarii publici, s-au prevăzut ca drepturi salariale două sporuri și anume, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fără fi cuantificate.
Reclamanții, prin cererea de precizare a acțiunii și-au cuantificat pretențiile la nivelul unui procent de 25%, pentru fiecare supliment calculat la salariul de bază.
Acordarea acestor drepturi, au fost suspendată până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și prin art. 48 din OG nr. 2/2006.
În prezent, suspendarea nu mai subzistă și ca atare, dreptul reclamanților, devenit actual.
Așa cum rezultă din actele dosarului, pârâtul achiesat la pretențiile reclamanților prin înscrisul aflat la fila 64 dosar, reprezentând achiesare totală, pură și simplă.
Achiesarea pârâtului la pretențiile reclamanților, nu are doar o semnificație de ordin probator (mărturisire), ci este un act de dispoziți, deoarece pârâtul, renunță la mijloacele pe care legea i le pune la îndemână pentru se apăra.
Fiind un act de voință, pentru fi admisibilă, achiesarea trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie făcută numai în legătură cu drepturile de care partea poate să dispună; să fie conștientă și liberă; cel care o face, să aibă capacitatea necesară pentru încheierea actelor de dispoziție; fiind un act unilateral de voință, își va produce efectele, fără fi nevoie să fie acceptată de cealaltă parte fiind și irevocabilă; nu poate fi făcută decât de titularul dreptului; trebuie să fie expresă.
Potrivit art.2 alin.2 și 3 din Legea nr.340/2004 Instituția Prefectului, este o instituție publică, cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu, Prefectul fiind ordonator terțiar de credite.
Art.6 alin.2 din aceeași lege, prevede c, exercitarea drepturilor și asumarea obligațiilor civile ale instituției prefectului se realizează de către prefect sau de către o persoană anume desemnată printr-un ordin al acestuia.
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, instanța de judecată a constat că achiesarea totală a pârâtului, întrunește toate condițiile pentru a fi admisibilă, astfel că cererea de obligare la plată a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, a fost admisă, pentru perioada 01 ianuarie 2004 și până la data pronunțării hotărârii, pentru fiecare reclamant în parte, în funcție de perioada lucrată, drepturi ce vor fi actualizate, cu aplicarea indicelui de inflație, de la data plății efective.
Împotriva acestei soluții a fost formulat recurs Prefectul Județului V, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă.
Înainte de a se critica sentința, recurentul a susținut, că recursul este formulat în termen, cu respectarea dispozițiilor art.310 Cod pr.civilă, motivând, că nu s-a îndeplinit procedura de comunicare a hotărârii, în conformitate cu prevederile art.86,90, 921și art.67 Cod pr.civilă, coroborate cu dispozițiile cuprinse în Regulamentul de organizare și funcționare a aparatului de specialitate a Instituției Prefectului (preluarea atribuțiilor prefectului de către subprefect, în lipsa acestuia).
A mai subliniat, că delegația nr.20455/22.01.2009, în baza căreia consilierul său juridic a ridicat sentința recurată, nu întrunește condițiile legale, întrucât aceasta, nu i-a comunicat în termen sentința, ci după expirarea termenului de recurs.
Datorită acestor aspecte, recurentul critică soluția și pentru faptul, că nu a fost citat legal, nici reprezentat legal, iar adresa nr.20234/20.11.2008, care evidențiază acordul său pentru realizarea plății drepturilor stabilite de instanța de judecată, nu este reală, câtă vreme, nu este semnată de către persoanele abilitate prin lege.
Soluția a mai fost criticată și pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a achisării, în sensul că Instituția Prefectului, nu poate dispune de drepturile prefectului, cel care și-a exercitat acordul, nu a avut capacitatea necesară pentru încheierea actelor de dispoziție, achiesarea nefiind făcută de titularul dreptului.
Cu privire la fond, recurentul a susținut, că acțiunea este nefondată și că intimații au mai formulat o acțiune, care a fost respinsă prin Sentința nr.1105/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului, invocând excepții și susținând legalitatea soluției pronunțate.
Astfel, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, motivând că, nu mai avea calitatea de prefect la data introducerii recursului, funcția publică, fiind exercitată de către scu.
De asemenea, a mai fost invocată și excepția tardivității recursului, susținându-se că Instituția Prefectului Județului V, a primit sentința la data de 22.01.2009, corespondența dintre instanță și instituție, realizându-se prin intermediul subprefectului.
Cu privire la fond, s-a susținut, că recursul este nefondat, că se încearcă să se inducă confuzie între funcția publică a prefectului și persoana fizică ce exercită această funcție, fiind determinați de, să semneze o declarație, din care să rezulte, că nu-i pretind acestuia, sumele ce fac obiectul litigiului.
Se mai susține, că împuternicirea de reprezentare a consilierului juridic, a fost semnată de subprefect, în mod legal, fapt ce conduce la concluzia comunicării sentinței și la formularea tardivă a recursului.
S-a mai susținut de asemenea, că în cauză, nu se poate invoca, excepția de autoritate de lucru judecat (fără a se argumenta), că drepturile sunt prevăzute prin Legea nr.188/1999 și că, recurentul, nu are calitate procesuală activă.
În completarea motivelor de recurs, recurentul și intimatul Ministerul Administrației și Internelor, au invocat excepția puterii de lucru judecat, susținându-se că pretențiile reclamanților, au fost soluționate cu respingere, prin sentința nr.1105/01.10.2008, care a devenit irevocabilă, prin renunțare la judecată.
Potrivit art.137 Cod pr.civilă, "instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
excepția de tardivitate a formulării recursului și va fi respinsă, întrucât, sentința judecătorească a fost comunicată consilierului juridic, fără a i se aduce la cunoștință prefectului, fapt ce a generat și promovarea unei acțiuni penale; termenul de recurs, curge de la data la care s-a luat la cunoștință efectiv despre soluție.
Sentința de fond, a s-a probat, că a mandat pe subprefect sau altă persoană, să ia decizii în locul său.
Cu privire la fond din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la disp. art. 3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va detalia în considerentele ce vor urma:
Astfel, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila nr.6 a cauzei, rezultă că recurentul a luat la cunoștință despre existența sentinței de fond, despre procura de reprezentare și chiar despre proces, la data de 24.02.2009, în momentul în care șeful de serviciu, i-a înaintat referat pentru a solicita credite, în vederea executării sentinței.
De la data de 25.02.2009, funcția publică a prefect, a fost ocupată temporar de către o altă persoană, prin Hotărârea nr.134/15.02.2009.
Prin urmare, recursul a fost formulat în termen și de către persoana care îndeplinea funcția de prefect la momentul respectiv. Prin urmare, se impune a fi respinsă excepția lipsei calității procesuale active, cu atât mai mult, cu cât, prin adresa br-, actualul prefect, și-a însușit recursul formulat, înlăturându-se pretinsa nulitate, prin confirmare precum și eventualele confuzii, între prefectul, ca persoană fizică și Instituția Prefectului.
În ceea ce privește excepția de autoritate de lucru judecat, se constată, nu sunt îndeplinite cele trei condiții impuse prin art.1201 Cod civil, în sensul că, nu există identitate de părți, însă marea majoritate a salariaților, a formulat acțiune identică celei prezente și cum aceasta, a devenit irevocabilă, prin renunțarea la judecata recursului, constituie prezumție, în ceea ce privește, soluția de fond, ce trebuia să se pronunțe, de instanța de fond.
Instanța de fond, a motivat sentința, în baza acceptului instituției deși în acest caz, acțiunea devenea lipsită de obiect, fără a analiza, dacă pretențiile părților sunt întemeiate, în raport de dispozițiile legale aplicabile.
Este adevărat, că dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, prevăd că pentru activitatea desfășurată de către funcționarii publici, aceștia au dreptul la un salariu, ce include pe lângă salariul de bază și sporul pentru vechimea în muncă, atât suplimentul postului, cât și suplimentul treptei de salarizare, însă nu există, nici un act normativ, care să le cuantifice.
În aceste condiții, acordarea acestor sporuri, nu se poate realiza prin analogie, cu sporurile acordate altor categorii de salariați. De asemenea, cuantificarea acestora, nu se poate face de instanță, în absența unor dispoziții legale, ci de către legiuitor.
Prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din data de 03.07.2008, Curtea Constituțională, a statornicit, că instanțele, nu pot să creeze norme sau să aplice prevederi cuprinse în alte acte normative.
După cum s-a menționat, instanța de fond, trebuia să verifice, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, pentru ca intimații să beneficieze de aceste sporuri, întrucât, între părți nu a intervenit o tranzacție (chiar și o eventuală tranzacție, trebuie supusă verificării). O eventuală achiesare a pârâtului la pretenții, trebuia să-i determine pe reclamanți, să renunțe la formularea acțiunii.
În speța de față, s-a dovedit pe deplin, că Instituția Prefectului, nu și-a exprimat un acord valabil, pentru a se acorda aceste sporuri și prin urmare, motivul înserat de către instanța de fond pentru admiterea acțiunii, nu mai subzistă.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, se vor respinge excepțiile invocate, se va admite recursul, se va modifica sentința, în sensul că pe fond, se va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile.
Admite ecursul declarat de pârâtulPREFECTUL JUDEȚULUIcu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 33/CAF/12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul - pârâtMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1,- A și intimații - reclamanți, N, A, A,toți cu domiciliul ales la Prefectura V, Rm. V,-.
Modifică sentința, iar pe fond respinge acțiunea
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
3.07.2009
Jud fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
