Obligația de a face. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 71/
Ședința publică din 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL prin, împotriva Încheierii nr.7/C dată în Camera de Consiliu din 20 mai 2008 de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pârâtul - recurent consiliul Local prin avocat, cu delegație la dosar (4) și reclamantul intimat prin avocat -, cu delegație la dosar (13).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursule ste declarat și motivat în termenul procedural, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,oo lei prin chitanța de la fila 9 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare (14).
Cauza fiind în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în fond părților în litigiu.
Reprezentanta pârâtului - recurent Consiliul Local solicită admiterea recursului astfel cum este formulat și în scris.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării aflată la dosar.
CURTEA,
Prin Încheierea nr. 7/C din 20 mai 2008 Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile, a tardivității și a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local și Primarul comunei, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, aplicând măsura amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu 4 aprilie 2005 și până la executarea efectivă a sentinței civile nr. 284 din 4 martie 2005 Tribunalului Mureș. Prin aceeași hotărâre, autoritatea pârâtă a fost obligată, prin primar, la plata sumei de 10 lei/zi de întârziere cu titlu de despăgubiri începând cu 16 iulie 2005 și până la executarea efectivă iar pe pârâtul primarul comunei, l-a obligat către reclamant la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data rămânerii definitive a sentinței nr. 284/2005 primarul comunei avea calitatea de reprezentant al regiei publice locale (Regia Publică Locală Ocolul Silvic SA) și prin urmare, purta răspunderea în calitate de ordonator secundar de credite pentru executarea sentinței. S-a considerat admisibilă acțiunea reclamantului în condițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și a art. 24 alin. 2 din același act normativ.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către Consiliul Loc al, care printr-o motivare destul de ambiguă, reușește totuși să contureze câteva motive care se pot încadra în cele care, sub aspectul legalității, pot intra sub incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă. Singurul argument din motivarea recursului care se cuvine a fi analizat este cel legat de existența unei contestații la executare privind întinderea dispozitivului deciziei a cărei executare silită s-a solicitat de către reclamant.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, motivând că instituția pârâtă nu s-a conformat hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile în termenul de 30 de zile, iar faptul că a formulat contestație la executare indică tocmai intenția recurentului de a nu se conforma hotărârilor judecătorești.
Intimatul a învederat și faptul că recurentul invocă motive care țin de procesul având ca obiect anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și a contestat afirmația că s-ar afla pe tărâmul îmbogățirii fără just temei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul Consiliului Local este fondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe, care face obiectul prezentei căi de atac, s-a pronunțat în urma unei casări cu trimitere spre rejudecare, potrivit deciziei nr. 1052/R/25 octombrie 2007, prin care s-a casat sentința civilă nr. 317 din 15 iunie 2007 Tribunalului Mureș. În motivarea acelei decizii s-a statuat clar că, instanța de fond, în rejudecare trebuia să identifice persoana sau persoanele care reprezintă "conducătorul autorității pârâte", consiliul local, făcându-se distincție clară între hotărârea Consiliului local și dispoziția primarului. Totodată, s-a stabilit irevocabilă că persoana primarului nu putea fi obligat la plata unei amenzi care cade, potrivit legii, în sarcina conducătorului autorității pârâte, respectiv Consiliului Local. Toate problemele de drept dezlegate de instanța de recurs, sub aspectul persoanelor cărora la incumbă efectiv obligația de executare a dispozitivului unei hotărâri irevocabile, au fost practic ignorate de instanța de fond, în rejudecare după casare. Cu toate acestea, instanța de recurs trebuia să soluționeze cale de atac în limitele și condițiile impuse de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 republicată, astfel că, modificând hotărârea atacată, va analiza fondul litigiului, reținând următoarele:
Reclamantul, prin acțiunea sa formulată la 25 mai 2007, cerut, în contradictoriu cu Consiliul Local, aplicarea "conducătorului autorității pârâte" a unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie/zi de întârziere pentru neexecutarea efectivă a sentinței nr. 284/2005 definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1522/R/2005 a Curții de Apel Târgu -M, obligarea autorității pârâte la plata sumei de 10 lei/zi de întârziere cu titlu de despăgubiri și a sumei de 10.000 lei daune morale și materiale.
Este adevărat că, instanța a solicitat atât Consiliului Local cât și, relații cu privire la cine anume trebuie să execute titlul executoriu, potrivit adreselor de la filele 44 și 54 dosar fond, dar, în soluționarea acțiunii nu a ținut cont de toate datele furnizate prin adrese și actele de la dosar. Astfel, Consiliul Local a răspuns instanței (fila 47) că sentința nr. 284/2005 a fost comunicată pentru executare și că primarul nu este ordonator de credite, iar SA (filele 56-57) a comunicat instanței că, din data de 1 august 2005, Ocolul Silvic, serviciu public în subordonarea Consiliului Local, a fost transformat în regie autonomă, în esență dorind să se sublinieze că reclamantul nu a solicitat în mod explicit angajarea la unitatea nou înființată. S-a mai precizat, printre altele, că din toamna anului 2006, reclamantul are calitatea de angajat al Direcției Silvice Târgu-M, la Ocolul Silvic
Acțiunea reclamantului trebuia însă analizată prin prisma cerințelor prevăzute de art. 8, 22, 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, acesta fiind temeiul în drept indicat de reclamant. De fapt, se cereau a fi verificate aspecte legate de obligația executării și obligațiile instanței de executare, urmând ca aplicarea sancțiunilor prescrise de lege să se facă în considerarea conducătorului autorității publice sau după caz, a persoanei obligate prin titlu executoriu. În cazul în speță, fiind vorba de o autoritate publică, trebuia indicată sau indicate persoanele care reprezintă și care conduc autoritatea publică respectivă, or, identificarea acelor persoane cade în primul rând în sarcina reclamantului, Consiliul Local este autoritatea obligată la repunerea reclamantului în situația anterioară desfacerii contractului de muncă și plata drepturilor salariale, dar conducătorul autorității publice care avea obligația efectivă de executare trebuia stabilită și în raport de modificările intervenite în funcționarea și transformarea forului angajator. La data pronunțării hotărârii judecătorești, funcționa Ocolul Silvic, serviciu public în subordinea Consiliului local iar de la data de 1 august 2005, conform răspunsului de la fila 56 dosar, acesta a fost transformat în regie autonomă, SA, invocând faptul că nu i s-a solicitat în mod explicit angajarea la această unitate. Poziția acestuia este contradictorie, deoarece pe de o parte, prin răspunsul adresat instanței invocă faptul că reclamantul nu i-a cerut angajarea iar pe de altă parte, prin răspunsul adresat reclamantului la 15 decembrie 2005 (fila 6o) invocă faptul că nu a fost parte în proces și Consiliul local este îndreptățit să rezolve problema până la capăt.
Instanța a constatat că reîncadrarea efectivă pe postul de pădurar a reclamantului nu a mai fost posibilă, deoarece Consiliul Local și-a pierdut calitatea de angajator pentru personalul silvic și, cu toate acestea, concluzionează că primarul reprezintă conducerea autorității publice obligată, respectiv Consiliul local și în consecință, având în vedere HCL nr. 4 din 28 ianuarie 2005 prin care primarul a fost delegat să conducă Ocolul Silvic, îl obligă în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 republicată.
Pe lângă faptul că reclamantul nu a depus diligență pentru a indica persoana sau persoanele care se fac efectiv vinovate pentru nepunerea în executare a titlului executoriu, trebuie avut în vedere și faptul că, nu este vorba de un refuz de executare, ci de o neexecutare parțială, în condițiile în care, însuși reclamantul precizează că nu s-a realizat reintegrarea și că executarea plăților drepturilor salariale a avut succes doar datorită unor modificări legislative. În plus, mai rezultă că pe rolul instanței s-a înregistrat și o contestație la executare prin care s-a contestat întinderea dispozitivului, împrejurare care nu poate fi apreciată ca o dovadă a relei credințe, așa cum afirmă reclamantul intimat. Relevant însă că prin precizarea de acțiunea de la fila 9 dosar fond, depusă la dosar la termenul din 4 ianuarie 2008, reclamantul a formulat cererea întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 republicată în contradictoriu cu Consiliul local, prin reprezentant, în calitate de persoană obligată, în condițiile în care textul art. 24 se referă la conducătorul autorității publice iar Primarul comunei nu este nici reprezentantul Consiliului local, în sensul dat de acest articol, și nici conducătorul Consiliului local.
În contextul celor arătate, în rejudecare în fond, admițând recursul Consiliului local, hotărârea va fi modificată în sensul că va fi respinsă acțiunea întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 republicată, formulată de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Consiliul Local, împotriva Încheierii civile nr. 7/C din 20 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Modifică încheierea recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-24.02.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
