Anulare act administrativ . Decizia 820/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 820
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 11 februarie 2009, privind recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D împotriva sentinței nr. 1433 din data de 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 11 februarie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 18 februarie 2009.
C RTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1433 din data de 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de reclamanta, cu sediul în Comuna, sat.,-, județul D, în contradictoriu cu pârâta D - ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA, cu sediul în C,-, județul
S-a dispus anularea Deciziei nr.71/22.06.2007 emisă de DGFP D și a raportului de inspecție fiscală nr.1559/2007, a deciziei de impunere nr.1559/2007 în ceea ce privește achitarea TVA-ului aferent perioadei martie 2004 - noiembrie 2006 și cu privire la majorările și penalitățile aferente.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Prin decizia nr.71/22.06.2007 emisă de DGFP Daf ost respinsă în totalitate ca neîntemeiată și nemotivată contestația formulată de petentă, contestație ce viza decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala, în concret, suma de 297.191 lei reprezentând: 215.372 lei taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar de plată; 79.369 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată; 2.450 lei - penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.
Instanța reține că în perioada 05.02.2007-14.03.2007 la societatea contestatoare SC SRL a avut loc o inspecție fiscala generala care a cuprins ca perioadă de verificare 01.01.2004-31.12.2005 cu privire la impozitul pe profit, respectiv 01.03.2004-30.11.2006 în ceea ce privește TVA, iar pentru celelalte obligații, perioada 01.02.2004-30.11.2006.
Prin raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, s-a stabilit că în perioada verificată, respectiv martie 2004- mai 2006 TVA-ul a fost reglementată de Lg.571/2003 și HG 44/2004.
Ultima verificare a acestei taxe de către organele de specialitate ale DGFP D s-a concretizat prin procesul-verbal 164/2004, soluționare cerere de rambursare aferentă lunii februarie 2004 prin care s-a stabilit un debit suplimentar în cuantum de 23.887.016 lei ROL sumă ce a fost achitată prin compensare cu TVA rambursat.
În mod greșit organele de control au apreciat că societatea a scăzut din debitul contului 4424 "TVA de recuperat" această sumă, mărind concomitent debitul lunii aprilie 2004 al aceluiași cont cu această sumă.
În realitate, societatea a mai fost debitată, pe baza controlului anterior, cu această sumă, aceasta fiind înscrisă ca sold la anexa nr.8 la raportul de inspecție fiscală și pe baza căreia se stabilește pentru întreaga perioadă verificată un TVA de plată de 180 786 lei RON.
Astfel, așa cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză, eroarea organelor de control rezultă din analiza datelor reținute la pagina 5 și 5 din raportul de inspecție fiscală încheiat la 14.03.2007 și cele consemnate în anexa nr.8 la raport.
Astfel, din coloana 8 din anexa 8 - TVA cumulată de plată rezultă că unitatea verificată are de plată TVA în sumă de 170.724 lei (RON) care se compune din diferența dintre suma de 2.766.198 lei RON TVA colectat, conform evidențelor contabile verificate de organele de control și suma de 2.593.085 lei TVA deductibil conform acelorași evidențe contabile care este de
173. 113 lei și din care s-a dedus TVA de recuperat stabilit la verificarea anterioară în cuantum de 2.389 lei.
Rezultă, așadar că pentru perioada verificată, martie 2004- noiembrie 2006, conform datelor din evidența contabilă a societății așa cum au fost verificate și însușite de organele de control, contestatoarea datorează către bugetul de stat suma de 170.724 lei și nu suma de 180.787 lei, stabilindu-se în mod eronat un debit suplimentar de 10.063 lei și la care s-au calculat majorări de întârziere 6.253,15 lei.
În cauză au fost aplicate dispozițiile art.63 pr.fiscală (art. 94 după republicare), însă, reclamanta a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea constată de organele de control.
Cu privire la debitele suplimentare în sumă de 32.197 lei și accesoriile respective stabilite pentru anii 2005 și 2006, organul de inspecție fiscală a apreciat că în luna aprilie 2005 reclamanta a înregistrat în evidența contabilă în baza unei note contabile de reglare cu SC SRL stornarea taxei pentru valoarea adăugată în sumă de 4.633 lei fără să existe factură fiscală.
În cauză au fost aplicate dispozițiile art.63 pr.fiscală (art.94 după republicare), însă, reclamanta a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea constatată de organele de control.
Cu privire la debitele suplimentare în sumă de 32.197 lei și accesoriile respective stabilite pentru anii 2005 și 2006, organul de inspecție fiscală a apreciat că în luna aprilie 2005 reclamanta a înregistrat în evidenta contabilă în baza unei note contabile de reglare cu SC SRL stornarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 4633 lei fără să existe factură fiscală.
Conform art.159 alin.1 lit. b Cod fiscal, orectarea informațiilor înscrise în facturi sau în alte documente care țin loc de factură se efectuează astfel:
b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informațiile și valorile corecte, fie se emite un nou document conținând informațiile și valorile corecte și concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul și data documentului corectat".
Expertiza contabilă a concluzionat că operațiunea se regăsește înregistrată corespunzător ca TVA deductibil "în roșu", de unde rezultă că bugetul de stat nu a fost afectat în nici un fel, astfel încât nu se impune constituirea ca debit suplimentar a sumei de 4.633 lei la care s-au calculat, de asemenea și majorări de întârziere și penalități în cuantum de 2549, 54 lei, respectiv 162,16 lei.
Suma de 7188 lei a fost reținuta de organele de control ca eronat înregistrata cu NC. 15/31.08.2005 cu semnul minus ca TVA colectat - pentru factura nr. -/01.08,2005 emisa de către SC SRL C, deși suma trebuia înregistrata corect cu seninul plus ca TVA colectat - datorat, motiv pentru care au dublat suma, stabilind astfel un TVA necolectat de 14376 lei ca debit suplimentar in contul TVA de plata, fără insa ca organele de control sa analizeze in amănunt in ce au constat aceste operațiuni eronate. Astfel expertiza contabila a constatat ca organele de control au analizat in mod superficial aceasta operațiune si nu au observat ca marfa din factura respectiva a fost restituita de SC SRL C, client care a emis in acest scop factura de livrare cu nr. -/21.07.2005 de aceeași valoare si care conține aceeași marfa (radiatoare) - care este înscrisa in factura nr. -/04.07.2005 si nu 01.08.2005, cum eronat au reținut organele de control. Operațiunea cu minus a TVA din factura -/04.07.2005 in suma de 7187.93 a fost făcuta de un contabil care a încercat astfel sa anuleze livrarea pentru marfa returnata, necunoscând ca ulterior clientul a emis factura pentru restituirea mărfii, pe baza căreia a repus operațiunea, așa cum rezulta din operațiunea contabila efectuata in data de 31.07.2005 (vezi fisa cont 401 "Furnizori" -, anexata) si apoi a înregistrat factura emisa de SC SRL C pentru marfa restituita in baza facturii -/21.07,2005. Anexam in acest scop extrasul de pe fisele de cont analitic 411 "" si 401 "Furnizori" - privind pe SC SRL, precum si cele doua facturi ce fac obiectul acestor operațiuni de livrare si restituire.
Astfel instanța reține ca operațiunile contabile privind cele doua facturi au fost operate corect, in final, in contabilitatea SC, atât pentru colectare TVA cat si pentru TVA deductibil, respectându-se prevederile art. 159 alin. l, lit. b din Codul fiscal, si nu sunt îndeplinite condițiile pentru crearea unui debit suplimentat de 14376 lei, si respectiv a se calcula majorări de întârziere in suma de 8050.56 lei si penalități in suma de 258.77 lei.
In plus, așa cum se observa din fisele analitic ale conturilor 411 -"" si 401- "Furnizori" ale SC SRL C, facturile respective au făcut obiectul unor decontări bancare normale, fiind achitate in mai multe transe in lunile următoare - septembrie si noiembrie 2005, ceea ce le conferă caracterul unor operațiuni corecte si legale.
Pentru suma 4.932,28 înregistrata in luna octombrie 2005 drept A deductibila la factura -/31.10.2005 emisa de A, suma pe care apoi reclamanta a stornato in baza unei alte facturi emise de aceiași furnizor (nr. - din 16.11.2005 ) pe care se face mențiunea ca este o stornare a facturii -/31.10.2005, organele de control au calculat, de asemenea, in mod eronat si chiar abuziv accesorii in suma de 78,92 lei reprezentând majorări si 29,59 lei penalități, baza legala invocata
Suma de 1857,79 lei a fost considerata in mod eronat debit suplimentar pentru A necolectat din factura nr. -/03.08.2006 pentru client C L Constanta, factura care a fost anulata deoarece livrarea nu a mai avut loc, si pentru motivul ca reclamanta nu deține toate cele trei exemplare, invocând in mod eronat drept temei legal art. 137 alin. l din Legea 571/2003 si fără sa se aibă in vedere si prevederile art. 138 lit.a din aceeași lege, care prevede ca baza de impozitare se poate ajusta daca au fost emise facturi fiscale si ulterior operațiunea a fost anulata total sau parțial. In cazul de fata livrarea nu a mai avut loc si datorita faptului ca livrarea s-a făcut cu mijloacele de transport ale furnizorului (aprovizionare directa), iar factura a fost emisa la plecarea conducătorului in cursa, pentru a servi ca document justificativ de transport al mărfii, iar la întoarcere acesta nu a mai prezentat toate exemplarele din factura, după ce clientul a refuzat marfa comandata.
Pentru debitul suplimentar de mai sus, de asemenea, organele de control au calculat in mod nejustificativ accesorii drept majorări de întârziere pentru 122 zile in suma de 226,65 lei Ron pentru un debit inexistent.
Suma de 1.123,53 lei Ron a fost considerata, de asemenea, in mod eronat debit suplimentar pentru A necolectat din factura nr. - din 14.04.2006 pentru client L Tg J, factura care, de asemenea, a fost anulata deoarece livrarea (in sistem de aprovizionare directa explicat mai sus) nu a mai avut loc.
Si in acest caz, similar cu cel de mai sus, pentru suma de 1.857,79 lei Ron organele de control au invocat eronat drept temei legal prevederilor art. 137 alin. l din Legea 571/2003, fără sa seama si de prevederile art. 138 lit. a din aceeași lege si de condițiile in care s-a facturat livrarea si s-a anulat factura explicata mai sus.
Si pentru acest debit suplimentar organele de control au calculat accesorii in suma de 275.26 lei RON pentru 245 zile de întârziere.
Pentru suma de 46.332 lei Ron înregistrata drept A deductibil, conform facturii nr.-/01.07.2006 emisa de C ÎMPEX L, si pentru care acesta a revenit prin factura nr.-/01.08.2006 cu aceeași suma cu semnul minus, conform prevederilor art. 159 alin. l lit. b din Codul fiscal, in mod eronat organele de control au calculat majorări de întârziere, invocând drept teniei legal art. 145 alis.3 din Codul fiscal, articol care nu are nicio legătura cu operațiunile legal înregistrate in contabilitate de reclamanta. Operațiunea in sine de stornare nu încalcă prevederile legii contabilității iar din punct de vedere economic si fiscal nu afectează in niciun mod veniturile bugetului de stat, deoarece, prin documentele legal emise, operațiunile respective au devenit exigibile atât pentru furnizor cat si pentru cumpărător in același moment al emiterii acestora, in sensul operațiunii economice care a avut loc. Pentru suma de mai sus, organele de control au calculat in mod eronat majorări de întârziere in suma de 1.436,29 lei Ron ceea ce constituie o îmbogățire fără justa cauza a bugetului de stat.
Pentru suma de 66.500 lei Ron înregistrata de unitate drept A deductibil, conform facturii nr. - din 28.07.2006 emisa de L, si pentru care aceasta la data de 08.08.2006 a emis o factura cu aceeași suma cu sensul minus de stornare, conform art. 159 alin. l lit. b din Codul fiscal (factura nr.- din 01.08.2006), in mod eronat organele de control au calculat majorări de întârziere invocând prevederile art. 145 alin.3 din Codul fiscal articol care si in acest caz nu are nicio legătura cu operațiunile legal înregistrate de reclamanta in contabilitatea sa.
Pentru suma de 46.333 lei Ron de mai sus, operațiunea de stornare nu încalcă prevederile Legii contabilității (Legea 92/1991-republicata), in cauza prevederile art.6 care reglementează ca orice operațiune economico-financiara se consemnează in momentul efectuării ei într-un document care sta la baza înregistrărilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, document care angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate.
De asemenea, prin conținutul sau legal, din punct de vedere contabil precum si din punct de vedere economic si fiscal operațiunea de stornare a unui document contabil nu afectează in niciun mod veniturile bugetului de stat, deoarece operațiunile respective sunt prevăzute si prin art. 159 din Codul fiscal unde nu se prevăd niciun fel de sancțiuni in asemenea situații.
Si pentru suma de mai sus, organele de control au calculat, deci, in mod eronat majorări de întârziere in suma de 2061.50 lei Ron, ceea ce, pentru motivele prezentate mai sus, constituie o îmbogățire fără justa cauza a bugetului de stat.
Instanța reținut că debitele corecte sunt în cuantum de 225.418, 54 lei RON în loc de -,81 lei RON, astfel încât raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere și decizia prin care s-a soluționat contestația nu sunt legal întocmite, drept pentru care va fi admisă acțiunea și se va dispune anularea acestora în ceea ce privește achitarea TVA aferent perioadei martie 2004-noiembrie 2006 și majorări perioadei aferente.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs DGFP D, apreciind că aceasta ar fi netemeinică și nelegală, întrucât cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și a fost dată cu încălcarea legii.
S-a arătat că, deși instanța de fond, în considerentele hotărârii și-a însușit concluziile expertizei contabile și a reținut că debitele corecte ar fi în cuantum de 225.418,54 lei, în dispozitivul hotărârii, a anulat în totalitate actele administrativ fiscale cu consecința exonerării de plata oricărei sume.
S-a mai susținut că în mod nelegal ar fi fost exonerată reclamanta de plata sumei de 4633 lei, reprezentând TVA de plată aferentă operațiunii de stornare a TVA colectată pentru anii 2005-2006, încălcându-se dispozițiile art.137 alin.19 lit. a din Codul Fiscal.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Pr. Civ.
In cauză intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând recursul formulat potrivit art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Astfel, susținerea recurentei din primul motiv de recurs este reală, fiind evident că instanța de fond și-a însușit concluziile expertizei contabile reținând că,debitele corecte sunt în cuantum de 225.418,54 lei RON în loc de -,81 lei RON, situație ce ar fi impus anularea parțială a raportului de inspecție fiscală, deciziei de impunere și deciziei prin care s-a soluționat contestația, însă procedând la anularea în totalitate a acestora a pronunțat o hotărâre nelegală.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, prin care practic se contestă concluziile expertizei efectuate în cauză, Curtea va reține că acest demers trebuia efectuat la instanța de fond și că neformularea obiecțiunilor echivalează cu acceptarea concluziilor.
Recurenta a susținut că în cauză nu s-au produs dovezi privind operațiunile de stornare a facturilor generatoare de TVA și ca atare obligațiile stabilite prin actele administrativ fiscale au fost corecte, situație în care se impunea menținerea acestora și respingerea acțiunii.
Aceste susțineri sunt infirmate de expertiza efectuată în cauză, ale cărei concluzii au fost expuse amănunțit în considerentele prezentei hotărârii, motiv pentru care această critică va fi respinsă ca nefondată, întrucât au fost respectate dispozițiile art.159 alin.1 lit. b Cod fiscal privind orectarea informațiilor înscrise în facturi, prin emiterea de facturi cu valorile cu semnul minus în care au fost înscrise numărul și data facturii corectate.
S-a mai susținut că pentru suma de 29.470 lei TVA suplimentar și accesoriile aferente nu s-ar fi prezentat motivele de fapt și de drept pe care de întemeia cererea de anulare, motiv pentru care a fost respins ca nemotivat de către organul de soluționare a contestațiilor și ca atare, instanța soluționând pe fond acest petit a pronunțat o hotărâre inadmisibilă.
Aceste susțineri sunt lipsite de fundament deoarece contestația adresată organelor fiscale a avut ca obiect raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr.1559/2007 în ceea ce privește achitarea TVA-ului aferent perioadei martie 2004 - noiembrie 2006 și cu privire la majorările și penalitățile aferente respectiv obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala, în concret, suma de 297.191 lei reprezentând: 215.372 lei taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar de plată; 79.369 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată; 2.450 lei - penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată, iar aprecierea organelor fiscale exprimată în decizia nr.71/22.06.2007 emisă de DGFP D conform căreia contestația era neîntemeiată și nemotivată, nu poate constitui decât o opinie.
În mod corect, instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor sumelor care compuneau decizia de impunere nr.1559/2007, deoarece atât contestația cât și plângerea cuprind motive de nelegalitate ale tuturor obligațiilor stabilite de către organele fiscale, care impuneau analizarea actului administrativ fiscal în întregul său, fapt realizat prin expertiza contabilă, care a și concluzionat în acest sens.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază fondat recursul declarat de recurenta-intimată, motiv pentru care în baza art. 312 Cod Pr.Civ. va admite recursul, va modifica sentința, va admite acțiunea în parte și va anula în parte raportul de inspecție fiscală din 1559/2007, decizia de impunere nr. 1559/2007 cu privire la plata sumei de 43434,32 lei TVA suplimentar + 28338,14 lei majorări de întârziere, ambele emise de către DGFP D- C, și tot în parte decizia nr. 71/22.06.2007 emisă de MFP- DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 1433 din data de 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta
Modifică sentința.
Admite acțiunea în parte.
Anulează în parte în parte raportul de inspecție fiscală din 1559/2007, decizia de impunere nr. 1559/2007 cu privire la plata sumei de 43434,32 lei TVA suplimentar + 28338,14 lei majorări de întârziere, ambele emise de către DGFP D- C, și tot în parte decizia nr. 71/22.06.2007 emisă de MFP- DGFP
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
2ex./19.03. 2009
Jud.Fond.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
