Anulare act administrativ . Decizia 852/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 852/CA/2008
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului Sibiu mpotriva sentinței civile nr. 298/CA/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul a fost motivat; fiind scutite de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele de la dosar, întrucât nu s-au formulat alte cereri și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 298/CA/ 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială Sibiu - Comisia de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 și ca urmare s-a dispus anularea Deciziei nr. 28 din 26.10.2007 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să stabilească în favoarea reclamantului dreptul la indemnizația prevăzută de OUG nr. 214/1999 raportate la dispozițiile Decretului-lege nr. 118/1990 în baza Deciziei nr. 301/15.03.2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 28/26.10.2007 ( fila 4 dosar ) pârâta a admis în parte cererea formulată de reclamant, în sensul că în baza deciziei nr. 301/15.03.2007 eliberată de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, acesta nu beneficiază de indemnizație, dar este îndreptățit la facilitățile prevăzute la art. 6 din Decretul Lege nr. 118/1990, modificat și republicat, în calitate de luptător în rezistența anticomunistă.
Reclamantului i s-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă prin decizia nr. 301/15.03.2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, de pe lângă Ministerul Justiției, în baza art. 6 raportat la art. 1 coroborat cu art. 2 lit. d din Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 214/1999 și având în vedere faptul că acesta a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice ( fila 50 dosar ). În decizia nr. 301/15.03.2007 se menționează faptul că reclamantul în calitatea sa de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege, ca urmare a acordării acestei calități.
În raport de cele reținute, instanța constată că actul administrativ atacat, decizia nr. 28/26.10.2007 este nelegală, pentru considerentele ce vor urma:
La emiterea actului administrativ, pârâta nu a avut în vedere faptul că, reclamantului i s-a stabilit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, printr-un act administrativ, respectiv decizia nr. 301/15.03.200, de către o autoritate abilitată în acest sens de dispozițiile nr.OUG 214/1999, respectiv Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă de pe lângă Ministerul Justiției.
Instanța nu reține motivația pârâtei expusă în preambulul actului administrativ atacat în sensul că, infracțiunile săvârșite de către reclamant nu sunt infracțiuni de natură politică și că acest fapt a fost confirmat și prin Sentința civilă nr. 2094/C/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu, hotărâre irevocabilă.
În primul rând Sentința civilă nr. 2094/C/17.10.2006 a fost pronunțată de către Tribunalul Sibiu la o dată anterioară dobândirii de către reclamant a calității de luptător în rezistența anticomunistă prin decizia nr. 301/15.03.2007, iar în al doilea rând nu Comisiei de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Sibiu îi revenea sarcina de a aprecia dacă infracțiunile săvârșite de către reclamant sunt sau nu infracțiuni săvârșite din motive politice, ci Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă de pe lângă Ministerul Justiției, în componența căreia intră, potrivit art. 4 lit. a din nr.OUG 214/1999, și 3 reprezentanți ai Asociației Politici din România.
Calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a fost conferită reclamantului de către Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă prin decizia nr. 301/15.03.2007, act administrativ emis în baza prevederilor art. 6 raportat la art.1 coroborat cu art. 2 lit. d din nr.OUG 214/1999 și în aprecierea sentinței civile nr. 59/12.04.1983 pronunțată de Tribunalul Militar de C și a sentinței penale nr. 483/21.06.1989 pronunțată de Judecătoria Sibiu ( filele 28-35 dosar ).
Potrivit art. 1 din nr.OUG 214/1999 se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, iar potrivit art. 2 lit. d din același act normativ, constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale.
Potrivit dispozițiilor art. 7 (1) lit. b din nr.OUG 214/1999, persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul Lege nr. 118/1990, cu modificările ulterioare.
Față de dispozițiile legale enunțate mai sus, instanța apreciază că, reclamantul are dreptul și la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de detenție potrivit dispozițiilor art. 3 (1) din Decretul Lege nr. 118/1990 rep. Cu toate modificările ulterioare, având în vedere că acesta s-a aflat în situația expres prevăzută de dispozițiile art. 1 lit. a din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamantul nu este îndreptățit a beneficia de indemnizație ci doar de facilitățile prevăzute în art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 - republicat - așa cum s-a pronunțat ministerul tutelar prin Adresa nr. 476/10.02.2003 întrucât infracțiunile săvârșite de reclamant nu fac parte din categoria infracțiunilor prevăzute de art. 1 din Decretul-lege nr. 118/ 1990 R - fapt confirmat prin sentința civilă nr. 2094/C/2006 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă.
În drept invocă prevederile art. 299, art. 302 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și Decretul-lege nr. 118/1990 republicat cu modificările și completările ulterioare.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru, conform art. 17 din legea nr. 146/1997.
Reclamantul intimat nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului se constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin decizia nr. 301/15.03.2007 - emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă - de pe lângă Ministerul Justiției în baza art. 6 raportat la art. 1 coroborat cu art. 2 lit. d din OUG nr. 214/1999, reclamantului i s-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
În baza acestei hotărâri pârâta a emis Decizia nr. 28/26.10.2007, prin care a acordat reclamantului numai facilitățile prevăzute de art. 6 din D-L nr. 118/1990 - republicat și actualizat - reținând că indemnizația prevăzută de articolul 3 din acest act normativ nu poate fi acordată întrucât infracțiunile pentru săvârșirea cărora reclamantul a fost condamnat nu se încadrează printre cele prevăzute de articolul 1 din D-L nr. 118/1990
Pârâta susține că infracțiunile săvârșite de reclamant pentru care a fost condamnat nu se încadrează printre cele prevăzute de art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 Republicat și ca urmare nu poate beneficia de indemnizația bănească prevăzută de art. 3 din acest decret-lege.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 214/1999 se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, infracțiunile care au avut drept scop respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale, iar potrivit dispozițiilor articolului 7 (1) lit. b din același act normativ persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Așa fiind, întrucât reclamantul deține calitatea de luptător în rezistența anticomunistă stabilită prin Decizia nr. 301/15.03.2007 acesta conform prevederilor art. 7(1) lit. b din OUG nr. 214/ 1999 beneficiază de toate drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 - republicat și actualizat -.
Ca urmare, în mod corect a reținut prima instanță că reclamantul beneficiază de toate drepturile prevăzute de D-L nr. 118/1990 R - și nu numai de cele prevăzute în articolul 6, cum susține greșit pârâta, invocând un punct de vedere al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, care nu este aplicabil în cauză, întrucât statutul reclamantului a fost clar stabilit prin decizia nr. 301/15.03.2007 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, instanța, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului Sibiu mpotriva sentinței civile nr. 298/CA/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./15.07.2008
Jud. fond,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
