Anulare act administrativ . Decizia 91/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 91
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Laura Mariana
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.1949 din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă - SRL prin delegat și intimata pârâtă - G prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Delegat pentru recurenta reclamantă - SRL arată că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, hotărârea fiind nelegală și pronunțată cu aplicarea greșită a OUG 101/2007.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiteriiacțiunii fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă - G solicită respingerea recursului.
CURTEA
Reclamanta - " " SRL a chemat în judecată pârâta ANAF - Direcția Generala a Finanțelor Publice G-Biroul soluționare contestații, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze decizia nr.32 din 03.06.2009 a DGFP G, deciziile nr. 313 și nr. 314/31.03.2009 ale DGFP G, somația nr. -/1218 și titlul executoriu nr.3971/08.05.2009, acte administrativ fiscale prin care fost pusă în executare pentru suma de 5970 lei (din care redevența miniera în valoare de 4175 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1795 lei), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta - " " SRL arătat că:la data de 07.05.2009, sub nr. 10576, depus la DGFP G, contestație împotriva: deciziei de impunere nr.313 din 31.03.2009, privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite, deciziei nr.314/31.03.2009 privind nemodificarea bazei de impunere si împotriva raportului de inspecție fiscala parțiala nr.l841/31.03.2009, contestație prin care solicitat desființarea în totalitate a sumei imputate în cuantum de 5.970 lei, prin anularea acestor acte administrativ fiscale,considerate ca fiind ilegale si netemeinice.
La data de 10.06.2009, ANAF - DGFP G, a comunicat decizia nr.32/03.06.2009, privind soluționarea contestației înregistrată sub nr.l9576/07.05.2009, decizie prin care s-a respins ca neîntemeiata contestația formulata.
Soluția adoptată de către ANAF- DGFP G este nelegală și netemeinică, fiind de natura să creeze un prejudiciu material în cuantum de 5.970 lei, prin obligarea la plata acestei sume fără aod atora, și de aceea a solicitat anularea actelor administrative sus menționate.
In susținerea acțiunii reclamanta - "" SRL invocat următoarele argumente: societatea deține un contract încheiat cu Agenția Naționala pentru Resurse Minerale (), respectiv un permis de exploatare nr.9331 din 27.09.2007, valabil pana la data de 27.09.2008, prin care obținut dreptul de exploatare pentru 11.000 mc de nisip și pietriș, în care sunt stipulate strict drepturile si obligațiile părților, printre care și plata redevenței miniere în suma de 6% din valoarea producției miniere,conform Legii nr.85/2003, legea minelor, art.45,al.l,lit.obIigatii îndeplinite în totalitate.
Inspecția fiscala, a retinut eronat că societatea a calculat valoarea producției miniere, pe trimestrul IV/2007, din care nu trebuiau scăzute cheltuielile de prelucrare, rezultând o diferența de plata față de cea calculată de agentul economic în suma de 5.970 lei, pentru care s-a emis Deciziile nr.313 și nr314 ale DGFP și ulterior Somația de plata nr. -/1218 si Titlu executoriu nr.3971/08.05.2009 (acte de executare).
Organul de control a motivatobligarea la plata acestei sume prin faptul că începând cu data de 08.10.2007, prin OUG nr.l01/04.10.2007, intrată în vigoare de la 08.10.2007, pentru modificarea legii minelor nr. 85/2003, cota procentuală de plată redevenței s-a majorat de la 6% la 10%, care se aplică la valoarea producției miniere realizate, fără să se scadă cheltuielile de exploatare.
Consideră reclamanta - " " SRL că nu datorează suma de 5.970 lei deoarece: OUG nr. 101 /2007, prevede în art. I, pct.5,modificarea art.45 al.( 1) și (2), din Lg.85/2003, în sensul că: " Art.45 - (1) - Redevența miniera cuvenita bugetului de stat se stabilește la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare la o cota procentuală din valoarea producției miniere, după cum urmează:. si la lit(c), prevede 10 % pentru roci utile etc."
Până la aceasta modificare a lg. 85/2003, redevența minieră se calcula la o cota procentuala de 6%, din valoarea producției miniere rămase după scăderea cheltuielilor de exploatare.
Modificarea se aplica după data de 08.10.2007,dar așa cum prevede OUG nr. 101/2007, în art. I, pct.5, mai sus citat.
obținut certificatul de exploatare înainte de apariția acestui nou act normativ, fără ca în sarcina titularului permisului obținut anterior să se stabilească vreo obligație legală prin OUG nr.101/2007.
Organul de control a interpretat greșit prevederile art.IV al.(l), din OUG nr.101/2007, care prevede, că: "Art.IV.(1). de concesiune/administrare și acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare,precum și licențele de concesiune/administrare si acordurile petroliere intrate în vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgenta. 2). Termenul de finalizare a renegocierii se stabilește prin ordin al conducătorului autorității competente. (3). de concesiune/administrare și acordurile petroliere astfel cum au fost renegociate, se modifică/completează prin încheierea de acte adiționale între autoritatea competentă si titular. (4 ). În vederea renegocierii,autoritatea competentă notifică titularul cu privire la data renegocierii și modificările/completările corespunzătoare.
Aceste prevederi nu sunt incidente deoarece: ) nu face nici-o referire la titularii permiselor de exploatare, aflate in vigoare, care reprezintă un act juridic distinct față de licențe si acorduri petroliere la care se face referire că trebuie renegociate, fiind definite separat de art.3 pct.l7 (licență) și pct.22 (permis de exploatare) din Lg.85/2003, deci, nu privesc titularii permiselor de exploatare; b) chiar dacă s-ar admite că sunt opozabile aceste prevederi, si era necesară renegocierea, se observă că în al. (2), sarcina stabilirii termenului de renegociere aparține conducătorului autorității competente care este conform art.3, pct.4 din Lg.85/2003, ce reprezintă interesele statului si termenul se stabilește prin ordinul acesteia.
Nu s- primit nici-o înștiințare în acest sens; c) în aliniatul 3 se prevede că modificările se consemnează în acte adiționale, care, însa nu au fost solicitați să încheie nici un astfel de document; d) în aliniatul (4) din articolul sus citat se prevede că în vederea renegocierii, autoritatea competentă notifică titularul cu privire la data renegocierii.
Nu a primit nici-o notificare de la autoritatea competenta cu care s-a încheiat permisul de exploatare.
Față de cele prezentate, consideră că organul de inspecție fiscală în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile ordonanței și a calculat o sumă de plată în cuantum de 5.970 lei,din care redevența miniera, în valoare de 4175 lei si penalități de întârziere în cuantum de 1795 lei, pe care însa nu o datorează, fiind nelegala.
Separat reclamanta - " " SRL formulat cerere de investire instanțelor pentru suspendarea executării actelor administrative fiscale, conform art.l4,pct.l si 7 din Lg.544/2004, ce a format obiectul dosarului nr-, pe rolul Tribunalului, Secția CAF, cu termen de judecata la data de 23.06.2009.
În drept reclamanta ș-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.544/2004,OG nr.92/2003,OG nr.101/2007, Legii nr.85/2003.
În dovedirea acțiunii s- depus la dosarul cauzei de către reclamanta - " " SRL, următoarele înscrisuri, certificate pentru conformitate: decizia nr. 32/03.06.2009; decizia nr.313/31.03.2009; decizia nr.314/31.03.2009; Contestația nr. 19576/07.05.2009; Permis de exploatare nr.9331/2709.2007; Somația nr. -/1218; Titlul executoriu nr.3971/08.05.2009; Raportul de inspecție fiscal nr. 1841/31.03.2009; Punctual de vedere al cotribuabilului; Declarația administratorului; Nota explicativă administrator; din Lg.85/2003; OUG nr.101/2007.
In conformitate cu prevederile art.242,al.2 din Codul d e pr. Civila, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, prin întâmpinarea la acțiunea formulată de reclamanta - SRL, a solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:reclamanta - SRL a contestat decizia nr. 32/03.06.2009 privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 313/31.03.2009 și a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 314/31.03.2009, precum si somația nr. -/1218 și titlul executoriu 3971/08.05.2009.
Reclamanta este nemulțumită de măsurile dispuse de organele de inspecție fiscală din cadrul - Activitatea de Inspecție Fiscala, prin Decizia de impunere nr. 313/31.03.2009 emisa pe baza Raportului de inspecție fiscala nr. 1841/31.03 2009, respectiv de faptul că s~au stabilit în plus debite de 5.970 iei, reprezentând: 4,175 lei, redevența miniera, 1.795 lei majorări de întârziere aferente.
Consideră că acțiunea formulată de reclamanta - SRL este neîntemeiată.
Pe cale de excepție, a invocat necompetența materială a Tribunalului Gorj în ceea ce privește soluționarea contestației formulată împotriva somației nr. -/1218 și a titlului executoriu 3971/08.05.2009, actele contestate, respectiv somația nr. -/1218 și titlul executoriu 3971/08.05.2009, sunt acte de executare și Tribunalul Gorj nu are competența să se pronunțe asupra unor acte de executare silită, care nu sunt acte administrative.
În susținerea acestei excepții s-a invocat că, potrivit art. 145 din Codul d e procedură fiscală, "(1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu. (2) Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia."
Potrivit art. 172 din Codul d e procedură fiscală "(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul d e procedură civilă nu sunt aplicabile. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."
Potrivit dispozițiilor de mai sus, consideră că Judecătoriei Tg-Cărbunești îi aparține competența materială de soluționare a contestației împotriva somației nr. -/1218 și a titlului executoriu 3971/08.05.2009.
În ceea ce privește fondul cauzei, - SRL a obținut, în baza Legii nr.85/2003, de exploatare nr. 9331/27.09.2007, emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, B, conform dispozițiilor art.23, alin.1 si alin.3, din Legea nr. 85/2003, legea minelor și art.45 din aceeași lege.
Art. 23 din Legea minelor "(1) utilizabile în construcții și acumulările de turbă pot fi extrase de către persoane fizice in cantități determinate, pe termen de până la un an și pe baza de permis de exploatare emis de autoritatea competenta.- (3)Pentru obținerea permisului de exploatare solicitanții sunt obligați -, precum și la plata taxei pe activitatea de exploatarea și a redevenței miniere, in condițiile legii.-.
Potrivit art. 45, alin. 1, lit.c, din Legea nr.85/2003, precizează: " (1) Redevența miniera cuvenita bugetului de stat se stabilește la o cota procentuala din valoarea producției miniere, după cum urmează: c) 6% pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale, ia care cota este de 10 %; "
Reclamanta - SRL a constituit și declarat o redevența miniera în sumă de 7.691 iei, aferenta unei baze impozabile în suma de 104.146 lei.
Urmare inspecției fiscale s-a stabilit, pe aceeași perioada, o baza impozabilă în sumă de 145.898 lei căreia îi revine o redevența miniera în sumă de 11.866 lei.
Diferența de redevența miniera în suma de 4.175 lei (11.866 lei -7.691 lei) provine din faptul ca societatea a diminuat în mod nelegal valoarea producției miniere cu cheltuielile
de prelucrare aferente producției miniere din trimestrul IV 2007(10.10.- 31.12.2007).
În acest sens, sunt dispozițiile art ( I ) din OUG nr. 101/2007, de modificare a Legii nr.85/2003,cu aplicabilitate de la data publicării, respectiv, data de 08.10.2007, conform cărora: " 5. La articolul 45, alin. 1 și 2 se modifică și vor avea următorul cuprins: (l)Redevența miniera cuvenita bugetului de stat se stabilește, la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare, la o cota procentuala din valoarea producției miniere la:
c) 10% pentru roci utile. cu excepția rocilor ornamentale si a pietrelor semiprețioase, la care cota este de 15%, () 6 La art. 45, alineatul (3) se abrogă.
Având în vedere faptul că prevederile, art.45, alin. 3 din Legea nr.85/2003, sunt abrogate, începând cu data abrogării reclamanta era obligată să aplice întocmai prevederile legale, în sensul că din valoarea producției miniere nu mai putea sa scadă cheltuielile de prelucrare aferente producției miniere.
Consideră că reclamantei, prevederile ordonanței 101/2007 adoptata la data de 08.10.2007 îi sunt aplicabile.
fiind obținut de reclamantă în data de 27.09.2007, anterior apariției OUG 101/2007, nu poate forma convingerea instanței de a-i admite acțiunea.
În acest sens sunt dispozițiile art. IV, alin. 1, 2 si 3 din OUG nr. 101/2007, conform cărora "(1) de concesiune/administrare si acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare, precum și licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere intrate în vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Termenul de finalizare a renegocierii se stabilește prin ordin al conducătorului autorității competente.
(3) de concesiune/administrare si acordurile petroliere, astfel cum au fost renegociate, se modifica/completează prin încheierea de acte adiționale între autoritatea competenta si titular,"
Astfel susținerile reclamantei referitoare la cota de redevență minieră, calculate la valoarea producției miniere, după scăderea cheltuielilor de prelucrare, că ar fi de 6%, așa cum a fost înscrisă în de exploatare nr.9331/27.09.2007, și că ar fi valabilă și după apariția OUG nr.101/2007, sunt neîntemeiate.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a achitat la termenele legale obligațiile bugetare, în mod corect au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 1.795 lei, aferente debitului in suma de 4.175 lei, contestat de societate.
Față de motivele de mai sus, pârâta solicitat instanței de judecată să admită excepția așa cum a fost formulată, iar pe fondul cauzei să respingă acțiunea formulată de - SRL ca neîntemeiată, menținând actele emise de DGFP G ca fiind temeinice și legale.
În temeiul art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei DGFP G, reclamanta - SRL solicitat: respingerea excepției lipsei competenței materiale a Tribunalului Gorj, pentru următoarele motive: excepția invocata nu se refera la acțiunea care face obiectul din cauza de față și a mai fost invocata în dosarul nr-, în care s-a emis sentința nr.1813 din 07.07.2009, a Tribunalului Gorj.
Prin sentința nr.1813 din 07.07.2009, a Tribunalului Gorj, s-a admis contestația formulata, suspendându-se actele de executare până la soluționarea pe fond cauzei, excepția lipsei competenței materială a Tribunalului Gorja fost respinsa.
Sentința nr.1813 din 07.07.2009, a Tribunalului Gorj, nu a fost atacat cu recurs de către parâtă.
Cu privire la motivele invocate în întâmpinare de pârâtă pe fond, consideră că acestea nu sunt întemeiate dispozițiile legale menționate nefiind opozabile, deoarece modificarea procentului de calcul a redevenței de la 6% la 10%, prin OUG nr.101/2007, începând cu data de 08.08.2007, este obligatorie la încheierea licenței ori la eliberarea ui de exploatare.
de exploatare a fost eliberat la data de 27.09.2009, deci inainte de adoptarea OUG nr.l01,si astfel rămâne în vigoare calculul redevenței în procent de 6% până la expirarea sa, deoarece ordonanța nu a prevăzut nici-o obligație pentru titularii permiselor de exploatare aflate in vigoare.
Organul de control a interpretat greșit prevederile art. IV,al. l, din OUG nr.l01/2007,care prevede ca si acordurile petroliere încheiate și intrate in vigoare se renegociază conform acestui act normativ. Rezultă cu claritate că acest articol nu se referă și la permisele de exploatare care se află în vigoare, acest act fiind definit distinct în Legea nr.85/2003, ci numai la licențe și acorduri petroliere care și acestea sunt definite distinct în art 3 din acesta lege, si nu pot fi confundate cu permisele de exploatare, așa cum încearcă sa motiveze pârâta prin întâmpinare.
Tot in acest articol,al. 2, prevede ca termenul de finalizare a renegocierii se stabilește prin ordin al conducătorului autorității competente, care în cazul nostru este,iar in vederea renegocierii, autoritatea competenta notifică titularul cu privire la data renegocierii.
Nu primit nici o notificare pentru renegociere, și, așa cum rezulta din conținutul acestor prevederi obligația renegocierii și notificării revine autorității competente, si nu titularului permisului de exploatare.
Chiar daca ar admite că- sunt opozabile aceste prevederi și era necesara renegocierea, observă că în al.2, sarcina stabilirii termenului de renegociere aparține conducătorului autorității competente care este conform art.3.pct.4 din Legea 85/2003. și termenul se stabilește prin ordin al acesteia.
Faptul ca nu primit nici-o notificare pentru renegociere, drept pentru care continuat să plătească redevența așa cum a fost stabilită prin contract, în procent de 6%,care a fost primită în continuare de autoritatea competenta.
respectat dispozițiile legale iar suma imputată de către organul de control fiscal nu are temei legal, nu o datorează și solicită anularea actelor administrative enunțate în capătul de cerere si exonerarea de la plata sumei de 5970 lei.
S- anexat în copie sentința nr. 1813 din 07.07.2009 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin nerecurare.
Ca urmare susținerilor părților, instanța a pus în discuție acestora efectuarea unei expertize contabile prin care să se răspundă la obiectivul referitor la realitatea datele de natură financiar contabile, date stabilite de inspecția fiscală cu privire la baza de calcul redevenței și dacă în mod real s-au dedus cheltuielile de exploatare din valoarea producției realizate de reclamantă prin valorificarea volumului de nisip și pietriș prevăzut în permisul de exploatare.
Reclamanta - SRL cu privire la expertiza contabilă pusă în discuția părților de către instanță precizat că:în contestația pe către formulat-o solicitat anularea în totalitate a actului administrativ respectiv a deciziei nr.32 din 03.06.2009, emisa de ANAF -DGFP G, în suma de 5.970 lei.
Motivul contestației se referă la faptul că în mod eronat organul de control a calculat redevența la o cota procentuala de 10%, fără deducerea cheltuielilor de exploatare, în loc de 6% cât a fost calculată și virată la bugetul de stat.
Nu consideră oportună efectuarea unei expertize contabile deoarece inspecția fiscală a verificat actele care au stat la baza deducerii de către agentul economic a cheltuielilor de exploatare și nu au fost constatate nereguli, suma contestata privește doar aplicarea procentului care este de 6%, așa cum este prevăzut în permisul de exploatare, și faptul că organul de control nu a acceptat scăderea cheltuielilor de exploatare din volumul producției de agregate de râu realizată pe trimestrul IV/2007.
calculat legal acest procent în trimestrul IV /2007, pentru producția realizata din care scăzut aceste cheltuieli.
OUG nr.101/2007, prin art.l, pct. 5, modifică art.45 din Legea nr.85/2003, stabilind că redevența minieră se stabilește la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare la o cota de 10%.
a fost eliberat înainte de apariția actului normativ sus menționat care nu face nici o alta referire la aceste premise și nici nu stabilește vre-o obligație în sarcina deținătorilor iar pe cale de consecința se aplica prevederile sale în continuare așa cum au fost stipulate.
Un al doilea argument constă în faptul că prin OUG nr.101/2007, s-a prevăzut în mod expres ( a se vedea art. IV,al.1 din OUG), că numai licențele și acordurile petroliere intrate în vigoare înainte de apariția OUG 101/2007, se renegociază de către conducătorul autorității competente, care are obligația legală (art.lV,al.3 si 4), să încheie acte adiționale și să notifice titularii de licențe si acorduri petroliere.
Nu se face nici-o referire la titularii permiselor de exploatare aflate în vigoare și care sunt încheiate tot de aceasta autoritate competenta, ceea ce procentul de 6% aplicat este legal.
Organul de inspecție fiscala eronat a interpretat prevederile OUG nr.101/2007, în cazul deținătorilor de Permise de exploatare, și a calculat o suma de plata de 5.970 lei.
Avându-se în vedere că reclamanta susține că inspecția fiscală a verificat actele care au stat la baza deducerii de către agentul economic a cheltuielilor de exploatare din valoarea producției realizate prin vânzarea nisipului și pietrișului permis fi exploatat și nu au fost constatate nereguli sub acest aspect, tribunalul consideră că raportul juridic dedus judecății instanțelor nu are legătură cu modul în care, aplicându-se știința contabilității și a finanțelor s-ar fi determinat eronat sumele de bani ce reprezintă creanțele financiar bugetare stabilite de inspecția fiscală în ce privește redevența.
Prin sentinta nr. 1949 din 09.10.2009, Tribunalul Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a Respins acțiunea reclamantei - "" SRL formulată împotriva ANAF - DGFP G cu privire la anularea actelor administrativ fiscale reprezentate de decizia 32 din 03.06.2009 a DGFP G și anularea Deciziilor 313 și 314/31.03.2009 ale DGFP G si a dispus restituirea reclamantei - SRL cauțiunea în sumă de 300 lei consemnată la CEC Bank - Tg-J cu chitanța - recipisă de consemnare seria - nr. -/-/1 din 01.07.2009.
A admis excepția lipsei competenței materiale a soluționării capătului de cerere privind contestația la executare formulată de reclamanta - SRL împotriva actelor de executare silită: somației -/1218 având numărul de înregistrare 3972 din 08.05.2009 și titlului de executare 3971 din 08.05.2009, emise de DGFP G si a declinat competența soluționării contestației formulate de reclamanta - SRL cu privire la somația de executare și titlul executoriu la Judecătoria Tg-Cărbunești.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut cu privire la cererea privind anularea actelor administrativ fiscale reprezentate de decizia 32 din 03.06.2009 a DGFP G și deciziile nr.313 și nr.314/31.03.2009 ale DGFP G ca raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății în cauza de față este în legătură cu redevența prevăzută de lege ca venit al bugetului local de la locul de unde se exploatează resursele respective ( în cauza de față bugetul local al Primăriei ), reclamanta considerând că inspecția fiscală, în aplicarea normelor de procedură fiscală privind redevența pentru nisipul și pietrișul exploatat, calculat nelegal această redevența aferentă valorii producției exploatate.
Din probele aflate la dosarul cauzei s-a reținut că inspecția fiscală stabilit corect redevența ce trebuie plătită de reclamantă, aplicând dispozițiile legale în vigoare la data efectuării de către reclamantă actelor și faptelor de exploatare și valorificare a nisipului și pietrișului prevăzut în permisul de exploatare al reclamantei.
Actele administrativ fiscale reprezentate de deciziile nr.313 și nr.314/31.03.2009 ale DGFP G și decizia 32 din 03.06.2009 a DGFP G de soluționare contestației petiționarei reclamante - SRL sunt temeinice și legale.
de exploatare stabilește volumul de exploatat al nisipului și pietrișului de către reclamantă, cota procentuală redevenței fiind stabilită de lege, așa cum toate cotele de impozite și taxe sunt prevăzute în lege pentru toate creanțele financiar bugetare, după principiul conform căruia fiscul operează în baza legii.
În permisul de exploatare emis de autoritatea competentă a statului s- stabilit volumul permis a se exploata de către reclamantă, cota procentuală redevenței operând în baza legii în vigoare și de la data când intrat în vigoare Legea nr. 85/2003, modificată prin OUG nr.101/2007, în care este prevăzută.
Reclamanta - SRL a obținut, ca urmare solicitărilor din partea sa, în baza Legii nr.85/2003, permisul de exploatare nr. 9331/27.09.2007, emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, B, conform dispozițiilor art.23, alin.1 si alin.3, din Legea nr. 85/2003, legea minelor, ce prevăd că: " (3)Pentru obținerea permisului de exploatare solicitanții sunt obligați -, precum și la plata taxei pe activitatea de exploatarea și a redevenței miniere, in condițiile legii.- ", Legea nr. 85/2003, fiind modificată prin OUG nr.101/2007.
de exploatare nu-i un contract cum reclamanta încearcă să- acrediteze prin cererea de investire instanțelor, legea stabilind că reclamanta este solicitantă permisului de exploatare de la autoritatea statului competentă, calitatea de solicitant rămâne până în momentul în care obține volumul fizic al nisipului și pietrișului de exploatat.
Acest permis de exploatare nu-i o convenție prin care ar intra în discuția părților și stabilirea cotei procentuale a redevenței cuvenite statului, cotă ce se aplică la valoarea producției exploatate de nisip și pietriș numai în baza legii.
Redevența se cuvine statului pentru că și bunurile exploatate sunt ale statului, algoritmul legal de calcul al acestei redevențe fiind de imediată aplicare, algoritm ce este stabilit prin lege în funcție de valoarea bunurilor exploatate.
Ca urmare acestor constatări instanța urmează ca pe fond să respingă ca nefondată acțiunea reclamantei cu privire la anularea actelor administrativ fiscale reprezentate de decizia 32 din 03.06.2009 a DGFP G și decizile nr.313 și nr.314/31.03.2009 ale DGFP
Referitor la cauțiunea plătită de reclamantă.
Prin sentința nr.1813 din 07.07.2009, a Tribunalului Gorj, s- suspendat actele administrativ fiscale emise pe numele reclamantei de DGFP G până la soluționarea pe fond cauzei.
Cum în cauza de față instanțele soluționează cauza reclamantei pe fond, urmează să restituie acesteia cauțiunea în sumă de 300 lei, consemnată la CEC Bank - Tg-J cu chitanța - recipisă de consemnare seria - nr. -/-/1 din 01.07.2009.
Referitor la capătul de cerere al reclamantei privind anularea somației -/1218, având numărul de înregistrare 3972 din 08.05.2009 și a titlului de executare 3971 din 08.05.2009.
Se consideră că tribunalul investit de reclamantă este necompetent material în ceea ce privește soluționarea contestației la executare ce vizează titlul de executare.
Actele contestate, respectiv somația nr. -/1218 și titlul executoriu 3971/08.05.2009, sunt acte de executare a creanțelor fiscale prevăzute în actele administrativ fiscale, respectiv, deciziile nr.313 și nr.314/31.03.2009 ale DGFP G.
Tribunalul nu are competența materială să se pronunțe asupra unor acte de executare silită, având în vedere că actele de executare fiscală nu pot fi confundate cu actele administrativ fiscale.
Judecătoriei îi aparține competența materială de soluționare a contestației referitoare la somația nr. -/1218 și la titlului executoriu 3971/08.05.2009 ce privesc creanțele financiar bugetare.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta - SRL, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in temeiul art. 304 pct. 8 si 9.civ.
Cod PenalDezvoltand in fapt motivele de recurs, reclamanta a aratat ca detine permisul de exploatare nr. 9331 din 27.09.2007 obtinut de la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in baza caruia a exploatat nisip si pietris, avand obligatia de a plati redeventa in cota procentuala de 6% din valoarea productiei miniere, conform art. 45 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2003.
Desi prin intrarea in vigoare, la data de 08.10.2009, a OUG nr. 101/2009 a fost modificat procentul redeventei de la 6% la 10%, recurenta a apreciat ca nu i se aplica noile modificari intrucat detine un permis de exploatare inainte de aparitia actului normativ mentionat, in opinia recurentei, permisul ramanand valabil pana la expirarea acestuia, redeventa cuvenita fiind in procent de 6%.
A mai sustinut recurenta ca OUG nr. 101/2007 dispune, in art. IV alin. 1, ca doar licentele si acordurile petroliere intrate in vigoare inainte de aparitia ordonantei se renegociaza, fara vreo referire la permisele de exploatare existente in vigoare la data aparitiei ordonantei.
In opinia recurentei, permisele de exploatare sunt acte juridice distincte de licentele si acordurile petroliere, astfel ca instanta de fond a interpretat gresit prevederile legale in materie, a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al actului supus judecatii, pronuntand o hotarare cu aplicarea gresita a OUG nr. 101/2007.
Prin intampinarea formulata la data de 04.12.2009, intimata parata DGFP Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Litigiul dedus judecatii are ca obiect verificarea legalitatii actelor administrativ fiscale reprezentate de raportul de inspectie fiscala nr. 1841/31.03.2009, a deciziei de impunere nr. 313/31.03.2009 si a deciziei nr.32/03.06.2009 emise de DGFP
Prin decizia de impunere nr. 313/31.03.2009, organele de inspectie fiscala din cadrul Activitatea de Inspectie Fiscala 1 au stabilit suplimentar in sarcina reclamantei - SRL redeventa miniera in cuantum de 4.175 lei, intrucat aceasta a diminuat eronat valoarea productiei miniere cu cheltuielile de prelucrare aferente productiei miniere obtinute in trimestrul IV al anului 2007. Au fost, de asemenea, stabilite suplimentar majorari de intarziere aferente diferentei de redeventa miniera.
Contestatia formulata de reclamanta impotriva deciziei de impunere si raportului de inspectie fiscala a fost respinsa de DGFP G - Biroul de Control Judiciar prin Decizia nr. 32/03.06.2009.
Dispozitiile legale aplicabile spetei sunt cele prevazute de art. 45 alin.3 din Legea nr. 85/2003 si art. I alin.1 pct. 5 lit. c si pct. 6 din OUG nr. 101/2007.
Astfel, potrivit art. 45 alin.3 din Legea nr. 85/2003, "In valoarea productiei miniere nu intra valoarea rezultata din activitati de prelucrare a produselor extrase".
Potrivit art. I pct.5 din OUG nr. 101/2007, redeventa miniera cuvenita bugetului de stat se stabileste la incheierea licentei ori la eliberarea permisului de exploatare la o cota procentuala din valoarea productiei miniere la 10% pentru roci utile -.
6. La art. 45, alineatul 3 se abroga.
Din dispozitiile legale mentionate, Curtea constata ca la data de 08.10.2007, prin intrarea in vigoare a OUG nr. 101/2007, au fost abrogate prevederile art. 45 alin.3 din Legea nr. 85/2003.
Aceasta inseamna ca, incepand cu aceasta data, reclamanta nu mai putea sa scada cheltuielile de prelucrare aferente productiei miniere.
Un aspect necontestat in cauza il constituie faptul ca reclamanta a aplicat partial prevederile OUG nr. 101/2007, in sensul ca la calculul redeventei miniere aferenta trimestrului IV al anului 2007 aplicat corect procentul de 10% din valoarea productiei miniere, insa nu a aplicat prevederea referitoare la faptul ca din valoarea productiei miniere nu se mai scad cheltuielile de prelucrare a productiei.
Este real ca permisul de exploatare nr. 9331/27.09.2007 (filele nr.14-15 din dosarul de fond) detinut de reclamanta este incheiat sub imperiul Legii nr. 85/2003, ramanand valabil incheiat pana la expirarea termenului prevazut la pct. 3, insa aceasta nu inseamna ca reclamantei nu ii sunt aplicabile noile modificari legislative intervenite in materie, respectiv dispozitiile OUG nr. 101/2007.
Reclamanta se prevaleaza de faptul ca art. IV alin. 1 din OUG nr. 101/2007 dispune ca doar licentele si acordurile petroliere intrate in vigoare inainte de aparitia ordonantei se renegociaza, fara sa faca vreo referire la permisele de exploatare existente in vigoare la data aparitiei ordonantei.
In opinia Curtii insa, in raport aspectul litigios dedus judecatii - posibilitatea de a scadea din valoarea productiei miniere cheltuielile de prelucrare, in cauza nu se poate vorbi de o renegociere, intrucat alineatul 3 al articolului 45 din Legea nr. 85/2003, care continea prevederea mai sus mentionata, a fost abrogat.
Asa fiind, in mod corect inspectia fiscala a stabilit in sarcina recurentei reclamante redeventa miniera datorata bugetului de stat prin aplicarea cotei de 10% la valoarea productiei obtinute pe perioada 12.10.2007 - 31.12.2007, fara a mai deduce cheltuieli de prelucrare aferente, stabilind o obligatie suplimentara de plata in suma de 4.175 lei si majorari de intarziere aferente.
Sub aspectul criticilor relative la cuantumul redeventei miniere, majorat la 10% prin intrarea in vigoare a OUG nr. 101/2007, acestea nu vor face obiectul analizei Curtii intrucat obligatiile de plata suplimentare stabilite de inspectia fiscala prin actele administrative contestate provin din aplicarea eronata a prevederilor art. I alin.1 pct. 6 din OUG nr. 101/2007, sub aspectul procentului de 10% organele fiscale constatand ca acesta a fost aplicat corect.
In considerarea celor enuntate, hotararea primei instante fiind data cu aplicarea corecta a legii, neexistand nici motive de ordine publica pe care instanta sa le invoce din oficiu, Curtea va inlatura criticile relative la aplicarea gresita a legii si schimbarea intelesului lamurit si vadit neindoielnic al actului supus judecatii de catre instanta de fond, apreciind ca nu subzista cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 8 si 9.civ.Cod Penal, drept pentru care va respinge ca nefondat recursul, facand aplicarea si a dispozitiilor art. 312.civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 1949 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata DGFP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Jud.-
Ex.2/19.02.2010
Jud fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Laura Mariana
