Anulare act administrativ . Decizia 94/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--09.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.94
Ședința publică din 31.01.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.892 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul Comunei și intervenienta intimată, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent, iar în reprezentarea intervenientei intimate se prezintă mandatarul acesteia -, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat și intervenienta intimată au depus întâmpinări.
Instanța comunică reprezentantului reclamantului recurent cele două întâmpinări, iar reprezentantului intervenientei intimate îi comunică întâmpinarea depusă de pârâtul intimat.
Reprezentantul reclamantului recurent depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Arată că dispoziția atacată nu a fost dată cu aprobarea Consiliului Local ci din contră, terenul din litigiu a fost pus la dispoziția fondului funciar tocmai în contradictoriu cu Hotărârea Consiliului Local al Comunei.
Reprezentantul intervenientei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.892 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Primarul Comunei și a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în sensul respingerii acțiunii principale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cerere înregistrată la această instanță sub nr. 2020 /30/21.06.2007 reclamantul a solicitat să se dispună anularea Dispoziției nr.119/07.08.2006 emisă de Primarul Comunei.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat în esență următoarele:
În fapt, în anul 1990, prin Dispoziția nr.41/14.06.1990 emisă de Primarul Comunei i-a fost atribuită suprafața de 2917 mp teren înscris în CF 1521 cu nr. top.416 - 418/a, din care, 250 mp pentru construirea unei locuințe, iar diferența pentru a fi cultivată contra cost. Ulterior, în urma obținerii autorizației de construcție, a demarat lucrările de edificare a unei case și a edificat parterul locuinței peste care a turnat planșeul, după care din lipsă de resurse financiare a sistat lucrările, lucru consemnat în procesul - verbal de recepție nr.4653/15.10.2002. Prin adresa cu nr.2605/08.08.2006 Primăria îi comunică faptul că pe suprafața de 2667 mp, din totalul de 2917 mp, urmează a fi pus în posesie fostul proprietar în baza legilor fondului funciar. Reclamantul arată că s-a adresat cu cerere primăriei să nu procedeze la punerea în posesie a fostului proprietar motivat de faptul că terenul este loc înfundat întrucât frontul stradal este ocupat de construcția începută de el, iar pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M se află dosarul nr-. Prin actul atacat - Dispoziția nr.119/07.08.2006 emisă de Primarul Comunei, pârâtul a pus la dispoziția Comisiei Locale acest teren și în aceeași zi prin procesul - verbal nr.1/07.08.2006 comisia a procedat și la punerea în posesie.
Reclamantul mai arată că a atacat acest din urmă act la Judecătoria Sânnicolau M însă dosarul nr- a fost suspendat până la soluționarea cauzei de față.
Reclamantul consideră netemeinică și nelegală Dispoziția nr.119 din 07.08.2006 emisă de Primarul Comunei prin prisma următoarelor aspecte. Terenul în litigiu se află în patrimoniul statului român, deci numai Consiliul Local putea dispune, nu primarul, potrivit prevederilor art.36 alin.2 lit.c din Legea nr.215/2001. Este ilegală dispoziția primarului în lipsa unei hotărâri a Consiliului Local pronunțată în acest sens. La art.1 alin.2 din Dispoziția nr.119/07.08.2006 emisă de Primarul Comunei se dispune încetarea unilaterală a contractului de închiriere încheiat între reclamant și Consiliul Local, ori primarul nu avea competență să dispună în acest sens, fără să țină cont nici de faptul că este vorba de un contract sinalagmatic. Terenul nu putea fi pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar deoarece nu este liber, pe acest ase află casa sa. Terenul în cauză fiind o grădină în intravilan, dispoziția atacată încalcă hotărârile anterioare emise de Consiliul Local în acest sens.
În drept invocă prevederile art.1 și 8 alin.1 din Legea contenciosului administrativ și Legea nr.215/2001.
Depune în probațiune la dosar actul administrativ atacat, precum și celelalte acte despre care face vorbire în acțiune ( filele 5 - 21 dosar ).
Pârâtul Primarul Comunei a depus la dosar întâmpinare (filele 44 - 45 dosar) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, precum și ca fiind tardiv introdusă. Pe terenul înscris în CF 1521 cu nr. top. 416 - 418/a, situat în intravilanul comunei, există o construcție începută și neterminată, ca urmare a atribuirii suprafeței de 250 mp pentru construirea unei locuințe prin Dispoziția nr.41/14.06.1990 emisă de Primarul Comunei, reclamantului. Suprafața totală a terenului este de 2917 mp. În baza dispozițiilor Legii nr.18/1991 i s-a reconstituit d-nei dreptul de proprietate asupra acestui teren ce a fost solicitat de către persoana îndreptățită, respectiv pe vechiul amplasament. Văzând faptul că potrivit Dispoziției nr.41/14.06.1990 emisă de Primarul Comunei reclamantul deține un drept de folosință doar pentru suprafața de 250 mp pentru construirea unei locuințe, prin Dispoziția nr.119/07.08.2006 (actul atacat în cauza de față) emisă de Primarul Comunei s-a pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar suprafața de 2667 mp din totalul de 2917 mp.
Pârâtul mai arată faptul că dispoziția atacată este perfect legală câtă vreme între reclamant și autoritatea publică locală nu exista un contract încheiat pentru suprafața de 2667 mp. Statul Român este proprietarul terenului, Consiliul Local are un drept de administrare, iar Primarul Comunei în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar poate să dispună atribuirea acestui teren Comisiei Locale de Fond Funciar pentru a aduce la îndeplinire prevederile Legii nr.18/1991, văzând și faptul că potrivit prevederilor Legii nr.247/2005 s-a instituit obligația punerii în posesie a celor îndreptățiți pe vechile amplasamente. Pârâtul mai arată astfel faptul că a acționat în dubla sa calitate, de primar și de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, iar Consiliul Local nu s-ar fi putut opune atribuirii acestui teren având în vedere că acesta face obiectul Legii nr.18/1991, iar refuzul Consiliului Local de a-l ceda fostului proprietar ar fi ilegal.
În drept pârâtul invocă prevederile Legii nr.18/1991, ale Legii nr. 247/2005 și Legea nr.215/2001. Nu are cereri în probațiune, actele aflându-se la dosar.
Ulterior reclamantul a depus concluzii scrise cu privire la excepția tardivității invocată de pârât și a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată față de faptul că actul atacat prin acțiunea de față nu i-a fost niciodată comunicat, astfel cum susține pârâtul, ci a aflat despre existența lui cu ocazia derulării unui alt litigiu - dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M, astfel încât în cauză a fost respectat termenul legal de 6 luni de zile prevăzut de art. 7 alin.3 din Legea nr.554/2004.
În cauză a depus cerere de intervenție în interes propriu intervenienta, prin mandatarul său (fila 31 dosar) prin care a solicitat să se dispună respingerea cererii formulate de reclamant ca neîntemeiată. Și-a justificat interesul personal în cauză prin aceea că ea este beneficiara în baza Legilor nr.18/1991 și nr.247/2005 a faptului că prin Dispoziția nr.119/07.08.2006 (actul atacat în cauza de față) emisă de Primarul Comunei s-a pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar suprafața de 2667 mp din terenul înscris în CF 1521 cu nr. top. 416 - 418/a și depune în acest sens la dosar dovezi aflate la filele 32 - 38.
La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2007 (fila 67 dosar), în baza prevederilor art.52 Cod procedură civilă, prin încheiere de ședință, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta prin mandatarul.
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de pârât, s-a respins ca neîntemeiată față de faptul că în cauză a fost respectat termenul legal de 6 luni de zile prevăzut de art. 7 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Examinând acțiunea reclamantului raportat la motivele invocate, actele - probe aflate la dosar, văzând poziția exprimată de pârât precum și dispozițiile legale în materie, prevederile art.1 alin.1, art.8 alin.1, art.18 din Legea nr.554/2004, art.1169 Cod civil, s-a constatat că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul și a fost respinsă în baza următoarelor argumente. În baza acelorași considerente s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta prin mandatarul, cerere prin care s-a solicitat să se dispună respingerea acțiunii principale.
Reclamantul a solicitat să se dispună anularea Dispoziției nr.119/07.08.2006 emisă de Primarul Comunei (fila 5 dosar).
Potrivit acestui act s-a pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar suprafața de 2667 mp din totalul de 2917 mp teren înscris în CF 1521 cu nr. top. 416 - 418/ S-a arătat că încetează la data punerii în posesie a fostului proprietar, contractul de închiriere a terenului, încheiat între Primăria comunei și. Fostul proprietar este în fapt, intervenienta.
Conform Dispoziției nr.41/14.06.1990 emisă de Primarul Comunei (fila 59 dosar), reclamantului i s-a atribuit o suprafață de 250 mp pentru construirea unei locuințe.
Actul administrativ atacat de reclamant - Dispoziția nr.119/07.08.2006 emisă de Primarul Comunei dispune numai cu privire la diferența de suprafața de 2667 mp din totalul de 2917 mp teren înscris în CF 1521 cu nr. top. 416 - 418/a, deci nu și cu privire la cei 250 mp atribuiți reclamantului pentru construirea unei locuințe.
Conform procesului - verbal de recepție nr. 4653/15.10.2002 (fila 13 dosar), comisia de recepție a constatat că lucrările au fost oprite la stadiul planșeu turnat peste parter. În acest stadiu se află și în prezent construcția, astfel cum recunoaște reclamantul prin acțiunea de față.
Reclamantul nu poate justifica legal dreptul său prioritar față de cel al intervenientei care în baza dispozițiilor Legilor nr.18/1991 și nr.247/2005 ale fondului funciar are deja câștigată și recunoscută legal calitatea de proprietar a suprafeței de 2667 mp cu privire la care s-a dispus prin actul atacat să fie pusă la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar.
Potrivit procesului - verbal (fila 34 dosar) cu nr.1/07.08.2006, intervenienta a fost pusă în posesie cu privire la suprafața de 2667 mp.
Față de calitatea sa de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, pârâtul Primarul Comunei a avut competența materială să emită dispoziția atacată de reclamant. Din conținutul acestei dispoziții rezultă faptul că ea a fost emisă având în vedere și aprobarea Consiliului Local, deci nu se poate însuși argumentul de nelegalitate invocat sub acest aspect de către reclamant.
De asemenea, mai este de observat faptul că reclamantul nu deține nici un contract de închiriere pentru suprafața de 2667 mp cu privire la care s-a dispus prin Dispoziția nr.119/07.08.2006 emisă de Primarul Comunei, deci nu își poate justifica legal dreptul de a pretinde anularea actului.
În raport de această stare de fapt enunțată supra și văzând că nu există nici o cauză de nelegalitate ori netemeinicie a Dispoziției nr.119 din 07.08.2006 emisă de Primarul Comunei, ce să fi fost probată de către reclamant, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea acesteia și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe.
În motivarea recursului se susține că dispoziția nr.119 din 7 august 2006 este nelegală deoarece Primarul a dispus de un teren aflat în administrarea Consiliului Local, iar terenul în litigiu nu poate fi pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, deoarece nu este liber, pe el se află edificat imobilul proprietatea reclamantului, iar terenul liber de construcții este înfundat, neavând acces la domeniul public.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Prima instanță a apreciat în mod legal că dispoziția nr.119 din 7 august 2006, emisă de Primarul Comunei, prin care s-a atribuit Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar, suprafața de 2667 mp din totalul de 2917 mp pentru a fi atribuite fostului proprietar, este legală, în condițiile în care această suprafață de teren a fost revendicată de fostul proprietar, iar prin Dispoziția nr.41 din 14 iunie 1990 emisă de Primarul Comunei s-a atribuit reclamantului o suprafață de 250 mp pentru construirea unei locuințe.
Din procesul-verbal nr.1/2006, intervenienta a fost pusă în posesie cu privire la suprafața de 2667 mp teren, iar reclamantul nu deține un act valabil încheiat privind această suprafață de teren. De aceea, criticile formulate prin motivele de recurs sunt neîntemeiate și vor fi înlăturate.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în temeiul prevăzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul reclamantului ca nefondat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.892 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./26.02.2008
Tehnored. /28.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
