Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 99/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--09.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.99
Ședința publică din 31.01.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - chemată în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice - împotriva sentinței civile nr.883 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei recurente depune delegație iar reprezentantul pârâtului intimat de rangul II depune delegație și întâmpinare pe care o comunică și cu reprezentanta pârâtei recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele învederate în scris.
Reprezentantul pârâtului intimat T, arată că față de apariția nr.OUG146/19.12.2007 solicită instanței ca la pronunțarea hotărârii să țină seamă de cele arătate prin întâmpinarea depusă la acest termen de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.883 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Internelor si Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera T, și-n consecință:
A obligat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, la plata către reclamat a drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat pentru anul 2006, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței, până la data plății efective a primei de concediu.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar în consecință a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să procedeze la virarea către ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor bănești necesare achitării acestui drept, care vor fi redistribuite către ordonatorul secundar de credite Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera T, în vederea achitării acestora către reclamant, fără cheltuieli de judecata, nesolicitate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de angajat si își desfășoară activitatea profesională ca și funcționar public civil cu statut special în conformitate cu art.1 din nr.360/2002, privind statutul polițistului.
Conform art.1 al.1 din Lg.nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prev.Lg.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din Lg.nr.215/2006 de modificare a Lg.nr.188/1999, care atrag astfel competenta instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu fiind o componenta a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu".
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei - credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având in vedere complexitatea, importanta si finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în OG nr.38/2003, republicată.
Este adevărat, că disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003,rep, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat pana la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 pana la 31.12.2005 si prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendata pana la 31.12.2006.
Este reală și afirmația celor doi pârâți, conform căreia, aceste suspendări nu contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca și drept fundamental înscris între drepturile și libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituția României nu se confundă cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacentă indemnizației de concediu.
De altfel și Curtea Constituționala sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției de suspendare din legile bugetare nr.507/2003 și nr.511/2004, a respins-o ca inadmisibilă, respectiv neîntemeiată prin decizia nr.38/2005.
Cu toate acestea nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003,rep, nu există câta vreme dispozițiile legale ce-l consacră, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003,rep, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existenta lui.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anul 2006 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Lg.nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Art.20 din Constituția României, prevede că disp. constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În același timp, art.2 pct.1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din această normă internațională, se statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
În plan intern, art.5 din CM, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 al.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de naționalitate, etnie, limbă religie, categorie socială ori apartenența la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Totodată, alin.2 al art.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de al.1 față de alte persoane înafara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere sunt adecvate și necesare.
Prin neacordarea primelor de vacanță funcționarilor publici civili cu statut special, categorie profesională distinctă, se creează un tratament diferențiat, discriminatoriu și această măsură nu poate fi apreciată că ar avea un scop legitim atâta timp cât prin ea nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar respectiva categorie profesională este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale, între care și funcționarii publici, pentru care Legea 188/1999, rep, prevede prima de concediu.
Așa fiind, instanța a apreciat că, suspendarea în mod succesiv, a aplicării dispozițiilor art.37 al.2 din OG nr.38/2003 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative nr.743/2001, nr.631/2002, nr.507/2003, nr.511/2004 și nr.380/2005, a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamantului la încasarea indemnizației reprezentând prima de concediu pe anul 2006, motiv pentru care în temeiul art.37 al.2 din OG nr.38/2003, art.164 CM, raportat la art.1,art.8, art.10 și art.18 din nr.554/2004, acțiunea a fost admisă, sumele urmând a fi actualizate cu rata de inflație în raport de disp.art.1094 si art.1088 Cod civil, impunându-se repararea integrala a prejudiciului suferit de către reclamant.
Totodată, instanța a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât în raport de disp.art.4 al.2, art.28, art.35 si art.19 lit.b, din nr.500/2002, fără asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești de către MFP - între acesta și cei doi pârâți existând raporturi juridice izvorâte de lege -, nu se poate face plata drepturilor bănești acordate, fiind îndeplinite condițiile prev.art.60-63 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, solicitând modificarea în parte a sentinței în partea privind admiterea cererii de chemare în garanție a, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a, iar pe fond respingerea acțiunii.
Arată că rolul Ministerului Finanțelor Publice este acela de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite și prin urmare nu poate fi obligat Ministerul Finanțelor la plată către salariații altor instituții care au calitate de ordonatori principali de credite.
Pe fondul cauzei invocă actele normative succesive care au suspendat aplicarea prevederilor art.37 al.2 din nr.OG38/2003, republicată, concluzionând că reclamantul nu putea beneficia de aceste prime de concediu pentru perioadele în care a fost suspendat acest drept.
Curtea, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.37 al.2 din nr.OG38/2003, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamantul intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - chemată în garanție DGFP T, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice - împotriva sentinței civile nr.883 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./22.02.2008
Tehnored. /28.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
