Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 102/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--15.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.102
Ședința publică din 31.01.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.2364 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea av., în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei intimate depune împuternicire avocațială și împuternicire avocațială de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2364 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea în contencios administrativ precizată și exercitată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A și-n consecință a fost anulată decizia nr.213 din 30 mai 2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A și obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite în sumă de 11.448 lei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
rin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 5900/2006 reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A solicitând constatarea că decizia nr. 213/2006 a DGFP A este ilegală, să se dispună anularea deciziei cu toate consecințele ce decurg din aceste măsuri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că, în urma promovării concursului organizat de intimata pârâtă în anul 2001 fost numită prin Decizia nr. 225/18.04.2001 în funcția de șef serviciu la Serviciul administrare a veniturilor statului, având pe lângă salariul de încadrare și indemnizația de conducere de 11%.
Odată cu adoptarea și intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, prin Decizia nr. 476 din 15 iulie 2003 situația sa a fost pusă de acord cu prevederile acestei legi în sensul că a fost "reîncadrată" în funcția publică de conducere de șef serviciu, cu păstrarea elementelor salariale.
Prin Decizia nr. 213 din 30 mai 2006 emisă în baza Ordinului nr. 697 din 3 mai 2006 al Ministrului Finanțelor pe care reclamanta o consideră nelegală, s-a dispus revenirea sa în funcția publică de execuție de inspector cl. I grad profesional asistent treapta I - aferent funcției publice de conducere cu un salariu de încadrare de 753 ROL, indemnizație de conducere de 30% și spor de vechime de 10%.
Reclamanta consideră că actul administrativ atacat este nelegal echivalând cu o retrogradare care este o măsură de sancționare întrucât reconfirmarea sa în funcția de conducere a fost făcută în anul 2005 deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003 astfel că Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 697 din 3 mai 2006 trebuia aplicat în sensul de a beneficia de salarii conform Legii 161/2003.
Se susține că Ordinul susmenționat nu-i este opozabil întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, că nu are forța unui act normativ general valabil întrucât contravine actelor normative cu putere de lege pe care le modifică și pentru că în ultima instanță încalcă prevederi legale menite să apere forța de muncă de dispoziții cu caracter discriminatoriu.
Prin Încheierea de ședință din data de 3.10.2006 instanța de contencios administrativ sesizată a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Arad.
Prin Încheierea nr. 1654 din 16 noiembrie 2006 în soluționarea excepției de necompetență materială invocată de către pârâtă prin întâmpinare s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și transpunerea cauzei la instanța de contencios administrativ competentă a judeca.
Reclamanta a invocat excepția de necompetență a instanței de contencios administrativ sesizată apreciind că sesizarea instanței a fost făcută înainte de data de 19 iulie 2006 când a intrat în vigoare Legea nr. 251/2006 pentru modificările și completările Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, când relațiile sale de muncă cu pârâta erau guvernate de dreptul comun.
Asupra excepției invocate de reclamantă instanța de contencios administrativ sesizată s-a pronunțat prin Încheierea din 16 ianuarie 2007 prin respingerea acesteia ca neîntemeiată ( fila 10 dosar).
Întrucât părțile nu s-au mai prezentat la judecarea cauzei, în temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură civilă prin Încheierea din 27 februarie 2007 instanța a dispus suspendarea cauzei.
Prin cererea nr. 5900/2007 formulată de reclamantă cauza a fost repusă pe rol.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta solicită respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constat în fapt următoarele:
Prin Decizia nr. 213/30.05.2006 emisă de DGFP Aac ărei anulare se solicită prin acțiunea formulată, s-a hotărât ca reclamanta să revină la funcția publică de execuție - inspector cl. I grad profesional asistent, treapta I cu salariul de încadrare de 753 lei indemnizație de conducere de 30% și spor de vechime de 10%, dispunându-se totodată și recuperarea eșalonată a sumei de 1776 lei reprezentând salariu necuvenit acordat.
Actul administrativ atacat este nelegal emis de DGFP A întrucât pârâta a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 6 alin. 4 din OG nr. 2/2006 în baza căreia s-a dispus reîncadrarea în funcția de execuție a reclamantei.
Potrivit art. 6 alin. 4 din OG 2/2006 se prevede că, " Funcționarii publici care ocupă în anul 2006 în condițiile legii, funcția publică de director general sau o altă funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere. În situația în care salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținut anterior este mai mic decât salariul de bază al funcției publice de execuție aferente funcției publice de conducere vacante prevăzut în statul de funcții, funcționarul public va beneficia de acesta. De această prevedere beneficiază și directorii generali și funcționarii publici numiți în funcții publice de conducere anterior anului 2006. Ordinul Ministrului Finanțelor publice nr. 697/03.05.2006 în baza căruia a fost emisă decizia atacată dispune că prevederile art. 6 alin. 4 din OG 2/2006 să fie aplicate numai pentru funcționarii publici numiți în funcții publice de conducere după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 161/2003.
Raportat la cadrul legal precitat instanța a apreciat că pârâta a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile, respectiv nu a ținut cont de faptul că reclamanta a ocupat funcția publică de conducere de șef serviciu în anul 2001, iar prin decizia nr. 476/15 iulie 2003 în aplicarea prevederilor Legii 161/2003 s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția publică de conducere de șef serviciu, cu păstrarea drepturilor salariale.
Acest act administrativ de reîncadrare în funcții publice de conducere emis pe baza și în executarea în concret a legii a fost reconfirmat și în anul 2005 prin decizia din 18 aprilie 2005 prin care reclamanta a fost reconfirmată pe postul și funcția publică de conducere deținute.
Așadar, succesiunea cronologică a actelor administrative emise de către DGFP evidențiază în mod vădit faptul că după intrarea în vigoare a Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri și prevenirea și sancționarea corupției cu raportare la conținutul Ordinului Ministrului finanțelor nr. 697/2006, reclamanta a fost reconfirmată în funcția publică de șef de conducere ocupată prin concurs, astfel că în mod greșit pârâta a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de drepturile salariale prevăzute în OG.2/2006, care dispun în mod imperativ că se menține treapta de salarizare a postului de conducere pentru funcționarii publici care ocupau în anul 2006 o funcție publică de conducere.
Este justă aprecierea reclamantei care consideră că prin modul în care s-a făcut aplicarea prevederilor legale incidente, practic a avut loc o retrogradare în funcție, întrucât contrar prevederilor art. 75 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public - prin modificarea nelegală unuia dintre elementele raportului de serviciu, respectiv a drepturilor salariale s-a modificat implicit în mod unilateral raportul de serviciu dintre cele două părți.
Instanța a argumentat acest punct de vedere și în considerarea Deciziei nr. 176/26.04. 2006 emisă de către DGFP A prin care reclamanta în calitate de șef serviciu beneficiază de păstrarea drepturilor salariale pentru ca ulterior prin decizia atacată în mai 2006 aceasta să revină și să dispună retroactiv diminuarea salariilor de bază și recuperarea acestuia ca necuvenit încasat.
Privitor la Decizia nr. 176/26.04.2006 emisă de pârâtă aceasta nu a motivat cu argumente legale anularea prevederilor acesteia, respectiv recuperarea sumei de 1776 lei reprezentând salariu necuvenit, pentru a justifica legalitatea emiterii deciziei atacate.
Referitor la prejudiciul material cauzat de diferențele de salariu existente între încadrarea dispusă prin Decizia 176/26.04.2006 și încadrarea existentă conform deciziei atacate, pârâta s-a pronunțat prin adresa nr. 385/25.09.2007, acesta fiind cuantificat în sumă de 11.448 lei.
Plecând de la coroborarea tuturor aspectelor prevăzute instanța a reținut în soluționarea litigiului dedus judecății și incidența prevederilor art. 75 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care stipulează în mod expres că "Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor", după cum conform art. 76 din aceeași lege, "Ordinele trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora".
Referitor la Decizia civilă nr. 460/30.05.2007 invocată de către pârât, instanța a constatat că nu există similitudine de situație, întrucât reclamantul a exercitat doar temporar funcția de conducere vacantă, astfel că nu prezintă relevanță juridică în cauza dedusă judecății.
Față de cele de preced în aplicarea principiului "actus interpretandus est potius ut quane ut pereat"conform căruia norma juridică trebuie interpretată în sensul în care să se aplice iar nu în sensul înlăturării aplicării ei, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată urmând ca în baza art. 18 din Legea 554/2004 modificată prin Legea 267/2007 să se admită acțiunea și să se dispună anularea actului administrativ emis de către DGFP A cu obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale calculate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În drept recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că prima instanță nu a ținut seama la pronunțarea sentinței de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.697/2006, prin care s-a dispus că prevederile art.6 alin.4 din nr.OG2/2006 să fie aplicate numai pentru funcționarii publici numiți în funcții publice de conducere după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr.161/2003. Or, reclamanta a promovat în funcția publică de conducere în anul 2001, anterior apariției Legii nr.161/2003, motiv pentru care se susține că acesteia nu i se pot aplica prevederile art.6 din nr.OG2/2006.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza probelor de la dosar, și în mod legal a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei nr.213/2006 emisă de A, ca fiind nelegală.
Prima instanță a avut în vedere la pronunțarea sentinței, că decizia nr.213/2006, emisă de pârâtă, este nelegală, deoarece, pârâta a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.6 alin.4 din nr.OG2/2006, în baza căreia s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția de execuție, în condițiile în care, reclamanta a ocupat funcția publică de conducere de șef de serviciu în anul 2001, iar prin decizia nr.476 din 15 iulie 2003, în aplicarea dispozițiilor Legii nr.161/2003, reclamanta a fost reîncadrată în funcția de conducere de șef de serviciu, cu păstrarea drepturilor salariale, ceea ce s-a realizat în anul 2005.
Rezultă din cele de mai sus că, întrucât reclamanta a fost reconfirmată în funcția publică de șef de serviciu - de conducere, ocupată prin concurs, înseamnă că în mod greșit pârâta recurentă a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de drepturile salariale prevăzute de nr.OG2/2006.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în conformitate cu drepturile prevăzute de art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, să respingă recursul pârâtei ca nefondat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP A, împotriva sentinței civile nr.2364 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./26.02.2008
Tehnored. /28.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecători,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
