Anulare act administrativ . Decizia 94/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.94
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Adriana a -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Râmnicu S, str. -,.24,.B,.11, județul B, împotriva sentinței nr.1217/23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Râmnicu S,-, județul
Cererea de recurs este timbrată cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.15595/20 ianuarie 2010 și timbre judiciare în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au răspuns recurenta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale aflate la fila 8 dosar și intimata-pârâtă Primăria Municipiului Râmnicu S, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului B, în substituirea avocatului -, potrivit împuternicirii avocațiale aflate la fila 18 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, netimbrat, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă - SRL depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanței nr.15595/20 ianuarie 2010 și timbre judiciare în cuantum de 0,15 lei.
Avocat, pentru intimata-pârâtă Primăria Municipiului Râmnicu S depune la dosarul cauzei întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind comunicat și recurentei-reclamante, prin apărător.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă - SRL solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante, prin apărător, să ia cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale aflate la fila 8 dosar și intimata-pârâtă Primăria Municipiului Râmnicu S, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului B, în substituirea avocatului -, potrivit împuternicirii avocațiale aflate la fila 18 dosar.
Avocat pentru recurenta-reclamantă - SRL depune la dosarul cauzei, în xerocopie, adresa nr.2/21.01.2009 emisă de Camera din județul B către Primăria Râmnicu S, tabelul nominal cu transportatorii autorizați în regim de taxi din Municipiul Râmnicu S, care doresc să se afilieze la dispeceratul aparținând - SRL, decizia nr. 6340/19.10.2009, anexa la decizia nr.6340/19.10.2009, factura nr.-/15.12.2009, înscrisuri care au fost comunicate și părții adverse.
De asemenea, având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă Primăria Municipiului Râmnicu S, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și, respectiv, combaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă - SRL solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței nr.1217/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău -Secția comercială și de contencios administrativ, în sensul pronunțării unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii intimatei-pârâte comunicate prin adresa nr.19721/19.01.2009 și obligarea intimatei-pârâte Primăria Municipiului Râmnicu S, prin primar, să elibereze recurentei-reclamante autorizația pentru înființarea și desfășurarea activității unui dispecerat taxi pe raza Municipiului Râmnicu
Dezvoltând oral motivele de recurs, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile Legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, a făcut abstracție de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a apreciat greșit probele administrate și nu și-a manifestat rolul activ.
Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă Primăria Municipiului Râmnicu S, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legislației în materie, apreciind în mod corect că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr.215/2001 privind administrația publică locală, respectând principiul autonomiei de voință, în măsura în care prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Râmnicu S nr.67/2008, completată prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Râmnicu S nr.28/2009, s-a stabilit Regulamentul de organizare a activității de transport persoane, care limitează numărul de autorizații care pot fi emise.
Susține intimata-pârâtă că în acest caz, nerezolvarea unei solicitări nu reprezintă și refuz nejustificat iar recurenta-reclamantă nu a făcut plângere împotriva Hotărârii Consiliului Local.
Recurenta-reclamantă nu are posibilitatea înființării stației dispecerat taxi pentru că nu are 100 de semnături ale celor care dețin autorizații de taxi și doresc să afilieze la dispeceratul aparținând - SRL, ci numai 59.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă - SRL, în replică, precizează că din moment ce la nivelul Municipiului Râmnicu S există în prezent 168 de autorizații și 3 dispecerate, înseamnă că au fost interpretate greșit dispozițiile art.15 alin.6 din Legea nr.38/2003, aflându-se în nelegalitate și cele 3 dispecerate.
De asemenea, precizează că nu a atacat Hotărârea Consiliului Local ci a atacat adresa nr. 19721/19 ianuarie 2009 prin care i s-a comunicat hotărârea.
CURTEA
Princererea înregistrată la Tribunalul Buzău- Secția comercială și de contencios administrativ la nr-, reclamanta - SRL a solicitat anularea hotărârii comunicată cu Adresa nr.19721 din 19 ianuarie 2009 de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU-S și să fie obligată pârâta, să elibereze reclamantei autorizație pentru înființarea și desfășurarea activității unui dispecerat taxi pe raza municipiului Râmnicu-S, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a adresat Primăriei Municipiului Râmnicu-S, cu o cerere prin care a solicitat să îi elibereze autorizație pentru înființarea și desfășurarea activității unui dispecerat taxi pe raza municipiului Râmnicu-
Apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru desfășurarea unei asemenea activități și pentru autorizarea administrativă, a depus documentația prevăzută în art.15 alin.(2) din Legea nr.265/2007 de modificare a Legii taximetriei, respectiv: copia certificatului de înmatriculare în registrul comerțului și certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău la data de 24 februarie 2009, declarația pe proprie răspundere a administratorului societății că deține baza tehnică necesară activității de dispecerat, copia autorizației de asignare a frecvențelor, eliberată de Autoritatea Națională pentru Comunicații la data de 17 decembrie 2008, copiile certificatelor de operator radiofonist ale persoanelor ce vor deservi dispeceratul și copia licenței de utilizare a frecvențelor radio, eliberată de Autoritatea Națională pentru Comunicații la data de 17 decembrie 2008, cu valabilitate până la 16 decembrie 2013.
Prin Adresa nr.19721 din 19 ianuarie 2009, pârâta i-a comunicat reclamantei refuzul său de a elibera autorizația administrativă cerută.
Reclamanta a continuat procedura prealabilă și a solicitat pârâtei, în temeiul art.7 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, revocarea actului administrativ dedus judecății. Prin Adresa nr.3102 din 10 martie 2009 pârâta a adus la cunoștința reclamantei refuzul său de a revoca hotărârea luată.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosarul cauzei Certificatul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului seria B nr.-, eliberat la 8 decembrie 2008 și Certificatul constatator, eliberat la data de 12 decembrie 2008, Actul adițional la actul constitutiv al societății, cererea de revocare a Hotărârii Consiliului local al Municipiului Râmnicu-S, copia Adresei nr.3102 din 10 martie 2009, Autorizația de asignare a frecvențelor nr-, emisă de Autoritatea Națională pentru Comunicații la 17 decembrie 2008, Certificatul restrâns de operator, Licența de utilizare a frecvențelor radio, eliberată la 17 decembrie 2008, Adresa nr.2 din 21 ianuarie 2009 și copia Adresei nr.19721 din 19 ianuarie 2009.
Pârâta Primăria Municipiului Râmnicu-S nu a depus întâmpinare.
La solicitarea instanței, Primăria Municipiului Râmnicu-S a înaintat, în copie, hotărârile Consiliului local al Municipiului Râmnicu-S nr.67 din 17 aprilie 2008 și nr.28 din 29 ianuarie 2009 și actele premergătoare emiterii acestora.
Prinsentința nr.1217/23.10.2009Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Tribunalul a reținut că activitățile de transport persoane în regim de taxi, de transport bunuri/mărfuri în regim de taxi și de dispecerat taxi în Municipiul Râmnicu-S sunt reglementate prin Hotărârea Consiliului local al municipiului Râmnicu-S nr.67 din 17 aprilie 2008. Prin această hotărâre a fost aprobată atribuirea, pentru o perioadă de 5 ani, a unui număr maxim de 168 de autorizații taxi, eliberate în condițiile legii, pentru efectuarea serviciului public de transport public de persoane în regim de taxi.
Prin cererea adresată Primăriei Municipiului Râmnicu-S, în calitate de autoritate de autorizare, la data de 23 decembrie 2008, și înregistrată sub nr.19721, reclamanta - SRL a solicitat acesteia autorizarea înființării și desfășurării activității unui dispecerat taxi pe raza administrativă a Municipiului Râmnicu-
Cu Adresa nr.19721 din 19 ianuarie 2009 (fila 22 din dosar), contestată de reclamantă, Primăria Municipiului Râmnicu-S i-a comunicat acesteia refuzul său de autorizare a unui dispecerat taxi,motivat de faptul că,potrivit dispozițiilor art.15 alin.(6) din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, actualizată,autorizarea unui dispecerat de taxi se poate obține pentru un număr mai mare de 100 de transportatori taxi autorizați. Deoarece la nivelul Municipiului Râmnicu-S sunt autorizate trei dispecerate taxi pentru un număr de 167 operatori autorizați, solicitarea nu poate fi rezolvată favorabil.
Tribunalul a apreciat că refuzul Primăriei Municipiului Râmnicu-S de a elibera reclamantei autorizație pentru înființarea și desfășurarea activității unui dispecerat taxi nu reprezintă un refuz nejustificat, în înțelesul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, în condițiile în care, la data depunerii cererii, la nivelul Municipiului Râmnicu-S, existau deja trei dispecerate taxi autorizate la un număr de numai 168 de transportatori taxi autorizați.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.(1) din Legea nr.554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere cu care a fost sesizată,art.2 alin.(1) lit. i) din aceeași lege definind refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită,cu exces de putere,a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter reieșind numai prin raportare la prevederile legale, cu care refuzul ar intra în contradicție.
Din actele și lucrările dosarului rezultă o situație pe care reclamanta nu a invocat-o, și anume că prin Hotărârea Consiliului local al Municipiului Râmnicu-S nr.28, adoptată la data de 29 ianuarie 2009, s-a aprobat completarea anexei la Hotărârea Consiliului local al Municipiului Râmnicu-S nr.67 din 17 aprilie 2008. Astfel, art.36 din Regulamentul de organizare a activității de transport persoane în regim de taxi, de transport bunuri/mărfuri în regim de taxi, precum și de dispecerat în municipiul Râmnicu-S a fost completat cu un nou alineat, alineatul 8, având următorul cuprins: "Se aprobă menținerea unui număr de 3 dispecerate taxi autorizate în prezent în Municipiul Râmnicu- Autorizarea unui nou dispecerat se va face în cazul desființării a 2 din cele 3 dispecerate existente". Asupra acestei completări a anexei la hotărârea inițială reclamanta a fost informată cu Adresa nr.3102 din 10 martie 2009 (fila 12 din dosar).
Deși la dosarul cauzei a fost depusă, în copie, o cerere de revocare a Hotărârii Consiliului local al municipiului Râmnicu-S nr.28 din 29 ianuarie 2009, nu rezultă dacă această acțiune a fost finalizată.
Împotriva acestei sentințea formulat recurs reclamanta - SRL.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile Legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Dispozițiile art.15 alin.6 din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și regim de închiriere care prevăd că serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizați, care își desfășoară activitatea într-o localitate, cu excepția localităților unde s-au atribuit mai puțin de 100 de autorizații de taxi, unde serviciul este opțional, reglementează doar caracterul obligatoriu sau opțional al serviciilor de dispecerat, nicidecum numărul dispeceratelor, așa după cum greșit a apreciat instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei.
Pe de altă parte, a arătat recurenta-reclamantă, culpa instanței constă și în aceea că a făcut abstracție de dispozițiile art.13 coroborate cu art.14 alin.4, din care reiese explicit faptul că autorităților administrației publice locale li se permite doar să coordoneze activitatea privind transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere, nicidecum nu li se permite să stabilească numărul dispeceratelor, în acest sens, legea fiind singura care poate limita numărul dispeceratelor, iar după cum lesne se poate observa, aceasta nu face decât să stabilească caracterul obligatoriu sau opțional al acestor servicii, deci, în concluzie, unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem.
În altă ordine de idei, a susținut recurenta-reclamantă, dacă instanța ar fi dat dovadă de un minim de diligență și ar fi citit cuprinsul art.15,16 și 52 alin.5 din legea nr.38/2003 precum și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ar fi observat că reclamanta îndeplinește absolut toate obligațiile pentru obținerea autorizației necesare activității de dispecerat, iar pe de altă parte, prin absolut nicio dispoziție legală nu îi era prohibită obținerea acestei autorizații.
Totodată, sentința pronunțată este vădit netemeinică și nelegală întrucât instanța a făcut abstracție și de faptul că autoritățile administrației publice locale au încălcat dispozițiile art.2 alin.1 lit.m, care prevăd faptul că serviciile de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere, ca servicii de utilitate publică, se organizează de către autoritățile administrației publice locale pe raza administrativ-teritorială respectivă, cu respectarea îndeplinirii următoarelor cerințe: consultarea asociațiilor profesionale reprezentative ale transportatorilor autorizați, a dispeceratelor taxi și a taximetriștilor, precum și a asociaților utilizatorilor, în vederea stabilirii politicilor și strategiilor privind dezvoltarea durabilă a serviciilor de transport respective.
În acest sens, s-a mai susținut, instanța nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței opinia camerei taximetriștilor din județul B, exprimată prin adresa nr.2 din data de 21.01.2009, în sensul că nu se poate limita numărul dispeceratelor și din moment ce la nivelul Municipiului Râmnicu S există în prezent 168 de autorizații taxi și 3 dispecerate, asta înseamnă că regula interpretată greșit de instanță în sensul că nu poate exista decât un singur dispecerat la 100 de autorizații taxi a fost deja încălcată de autoritățile locale.
Pe de altă parte, în condițiile în care 59 dintre titularii autorizațiilor taxi și-au manifestat opțiunea de a adera la dispeceratul recurentei, era evident că atât autoritățile locale cât și instanța erau obligate să țină seama de opinia asociației de fapt a utilizatorilor și să dispună în consecință și, astfel, prin lipsa rolului activ, instanța nu numai că a tolerat practicile monopoliste interzise atât de alin.8 al art.20 cât și de art.52 alin.5 lit.g, ci le-a și încurajat, în acest sens instanța nu a observat faptul că pe de o parte unul dintre cele 3 dispecerate nu funcționează, iar celelalte două sunt amplasate în aceeași încăpere, fapt ce este interzis de lege, iar pe de altă parte ele aparțin aceluiași proprietar, care le-a cumpărat de la actualul primar, care încă deține conducerea faptică asupra acestora.
A arătat recurenta-reclamantă că instanța s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a pronunțat hotărârea atacată, deoarece argumentele și motivația expusă nu au absolut nici un fel de pertinență sau concludență juridică, ci sunt doar simple interpretări nefondate lipsite de cea mai elementară bază legală.
În al doilea rând, instanța a făcut abstracție de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în sensul că nu a motivat în absolut nici un fel de ce nu a fost luata în calcul la pronunțarea hotărârii, adresa Camerei din Județul în care era explicat de o autoritate în domeniu, care este sensul art.15 alin.6 din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, declarațiile taximetriștilor dispuși să adere la dispeceratul subscrisei, deasemenea au fost înlăturate fără absolut nici un motiv.
Hotărârea de Consiliu Local prin care a fost limitat numărul dispeceratelor, nu a fost verificată din punct de vedere juridic, această hotărâre nu era în vigoare la data solicitării sale și nici nu s-a făcut dovada momentului intrării ei în vigoare. Or, din moment ce această hotărâre a fost luată ulterior depunerii cererii sale, este evident că aceasta nu putea produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor.
În altă ordine de idei, a susținut recurenta-reclamantă, această hotărâre a fost o hotărâre PRO CAUZA, iar la baza ei au stat doar vrăjmășiile locale, nicidecum dispoziții și/sau proceduri legale, înscrisurile depuse de reclamantă în sprijinul soluționării favorabile a cererii, fiind înlăturate atât de autoritățile locale cât și de instanță fără ca măcar sa se aibă în vedere faptul că unele dintre aceste înscrisuri reprezentau avize și autorizații eliberate de alte autorități publice cu atribuții în acest domeniu.
În al treilea rând, instanța a apreciat greșit probele administrate și nu și-a manifestat rolul activ. Lipsa de vigilență a instanței investită cu soluționarea fondului cauzei a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri nelegale.
In acest sens, dacă instanța ar fi verificat măcar textul art. 15 alin. 6 din Legea nr. 38/2003 și adresa Camerei din județul B nr. 2 din data de 21.01.2009, cu siguranță nu s-ar fi ajuns la hotărârea pronunțată, iar pe de altă parte, dacă instanța ar fi avut un minim rol activ, ar fi trebuit să verifice poziția procesuală a pârâtei față de această cerere, ori după cum se poate observa, instanța s-a limitat doar la a afirma că pârâta nu a solicitat și nu a administrat nici o probă pentru a combate susținerile și pretențiile reclamantei.
Mai mult decât atât, dacă instanța ar fi verificat prezenta cauză sub toate aspectele prin prisma competenței oferită de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, cu siguranță ar fi observat că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Râmnicu S nr. 28 din data de 29.01.2009, nu îi poate fi opozabilă deoarece a fost dată ulterior depunerii cererii sale, lipsa de opozabilitate a Hotărârii Consiliului Local reieșind și din aceea că nu s-a dovedit că aceasta a fost comunicată și nici data când a fost comunicată către Prefect, pentru a produce efecte.
A arătat recurenta-reclamantă că un alt aspect esențial și demn de reținut este acela că dispozițiile Hotărârii Consiliului Local în sensul limitării numărului dispeceratelor, sunt nule absolut, deoarece prin absolut nici o dispoziție legală, nu se permite acestuia să ia decizii în acest sens.
De asemenea, cu un minim rol activ hotărârea pronunțată ar fi putut fi temeinică și legală, dacă instanța ar fi vrut să observe monopolul exercitat de celelalte două dispecerate care aparțin aceleiași persoane și care au fost achiziționate de la actualul primar care încă deține conducerea faptică asupra acestora.
În consecință, a susținut recurenta, deoarece nici hotărârea instanței și nici hotărârile Autorității Publice Locale nu au la bază dispoziții legale, se impune, în opinia sa, modificarea sentinței pronunțate în sensul încadrării acesteia în limitele legii.
Intimata-pârâtă Primăria Municipiului Râmnicu Saf ormulatîntâmpinare,prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legislației în materie.
A solicitat intimata-pârâtă a se respinge cererea de analizare a netemeiniciei hotărârii, deoarece prevederile art.304 pct.10 Cod procedură civilă au fost abrogate, instanța apreciind în mod corect că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr.215/2001 privind administrația publică locală, respectând principiul autonomiei de voință, în măsura în care prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Râmnicu S nr.67/2008, completată prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Râmnicu S nr.28/2009, s-a stabilit Regulamentul de organizare a activității de transport persoane, care limitează numărul de autorizații care pot fi emise.
În acest caz, nerezolvarea unei solicitări nu reprezintă și refuz nejustificat iar cenzurarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Râmnicu S nu a fost cerută, o altă soluție echivalând cu depășirea atribuțiunilor puterii judecătorești.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea nr. 19721/23.12.2008, reclamanta a solicitat Primăriei Municipiului Râmnicu-S autorizarea unui dispecerat taxi pe raza municipiului Râmnicu-
Prin Adresa nr.19721 din 19 ianuarie 2009, pârâta a comunicat reclamantei că, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 6 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și închiriere, autorizarea unui dispecerat se poate obține pentru un număr mai mare de 100 transportatori taxi autorizați, deoarece la nivelul municipiului sunt autorizate trei dispecerate taxi, pentru un număr de 167 operatori autorizați, solicitarea nu poate fi rezolvată.
Prin adresa nr.3102 din 10 martie 2009, urmare cererii adresate pârâtei la 5.03.2009, aceasta a răspuns reclamantei că HCL nr. 28/29.01.2009 pentru completarea HCL nr. 67/17.04.2008 privind activitatea de transport persoane în regim de taxi, de transport bunuri/mărfuri în regim de taxi, precum și de dispecerat taxi, hotărăște aprobarea menținerii unui număr de 3 dispecerate taxi, autorizarea unui nou dispecerat se va face în cazul desființării a 2 din cele 3 dispecerate existente în prezent.
Reclamanta a solicitat anularea comunicării înaintată cu Adresa nr.19721 din 19 ianuarie 2009 de pârâta Primăria Municipiului Râmnicu S și să fie obligată pârâta să elibereze reclamantei autorizație pentru înființarea și desfășurarea activității unui dispecerat taxi pe raza municipiului Râmnicu-
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Art. 2 alin. 1 din același act normative definește persoana vătămată ca fiind orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Rezultă așadar că vătămarea intr-un drept sau interes legitim pretinsă de reclamantă, trebuie să rezulte din nesoluționarea in termen sau din refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Curtea constată că refuzul pârâtei de eliberare a autorizației pentru înființarea și desfășurarea activității unui dispecerat taxi nu este nejustificat.
Conform dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și închiriere, activitatea de dispecerat taxi poate fi executată numai pe raza localității de autorizare de către orice persoană juridică, denumită în continuare dispecerat, autorizată de autoritatea de autorizare, autorizația de dispecerat taxi se eliberează pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii la cerere pe perioade de 5 ani în aceleași condiții ca la emitere, și este valabilă numai pe raza administrativ-teritorială a autorității de autorizare. Activitatea de dispecerat se desfășoară pe baze contractuale numai pentru transportatorii autorizați care desfășoară servicii de transport în regim de taxi, în aceeași localitate de autorizare.
Serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizați, care își desfășoară activitatea într-o localitate, cu excepția localităților unde s-au atribuit mai puțin de 100 de autorizații taxi, unde serviciul este opțional.
Activitățile de transport persoane în regim de taxi, de transport bunuri/mărfuri în regim de taxi și de dispecerat taxi în Municipiul Râmnicu-S sunt reglementate prin Hotărârea Consiliului local al Municipiului Râmnicu-S nr.67 din 17 aprilie 2008
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din această Hotărâre s-a aprobat atribuirea pentru o perioadă de 5 ani, a unui număr maxim de 168 de autorizații taxi pentru efectuarea serviciului de transport public de persoane, în regim de taxi.
Prin Hotărârea nr.28 adoptată la data de 29 ianuarie 2009 de Consiliul local al Municipiului Râmnicu-S, s-a aprobat completarea anexei la Hotărârea Consiliului local al Municipiului Râmnicu - S nr.67 din 17 aprilie 2008, și anume art.36 a fost completat cu un nou alineat, alineatul 8, conform căruia se aprobă menținerea unui număr de 3 dispecerate taxi autorizate în prezent în municipiul Râmnicu-S, iar autorizarea unui nou dispecerat se va face în cazul desființării a 2 din cele 3 dispecerate existente.
Având în vedere prevederile Hotărârii Consiliului local al Municipiului Râmnicu-S nr.67 din 17 aprilie 2008, act administrativ normativ în vigoare la data solicitării de către reclamantă a autorizației de dispecerat taxi și la data comunicării adresei nr.19721 din 19 ianuarie 2009, refuzul pârâtei nu poate fi considerat nejustificat.
Dispozițiile Hotărârii de Consiliu Local nr.67 din 17 aprilie 2008 erau obligatorii la acea dată, ca și în prezent, și cum prin aceasta s-a aprobat atribuirea unui număr maxim de 168 de autorizații taxi pentru efectuarea serviciului de transport public de persoane, în regim de taxi, autorizații care sunt arondate dispeceratelor autorizate la acest moment, pârâta a comunicat reclamantei că, la nivelul municipiului, sunt autorizate trei dispecerate taxi, pentru un număr de 167 operatori autorizați, motiv pentru care solicitarea nu poate fi rezolvată.
Ulterior, prin Hotărârea nr.28 adoptată la data de 29 ianuarie 2009 de Consiliul local al Municipiului Râmnicu-S, s-a aprobat menținerea unui număr de 3 dispecerate taxi, iar autorizarea unui nou dispecerat să se efectueze în cazul desființării a 2 din cele 3 dispecerate existente.
Sunt corecte susținerile recurentei privind faptul că dispozițiile Legii nr. 38/2003 nu limitează numărul dispeceratelor taxi, însă la data comunicării către reclamantă a adresei nr.19721 din 19 ianuarie 2009, era în vigoare și obligatoriu actul administrativ normativ emis de autoritatea publică locală, Hotărârea Consiliului local al Municipiului Râmnicu -S nr.67 din 17 aprilie 2008, ale cărei prevederi au fost anterior menționate, iar reclamanta nu a solicitat anularea acestuia.
În ceea ce privește HCL nr. 28/29.01.2009, susținerile recurentei privind faptul că nu era în vigoare la data solicitării sale sunt corecte, răspunsul comunicat la data de 19 ianuarie 2009 reclamantei nu a fost întemeiat pe dispozițiile HCL nr. 28/29.01.2009, adoptate ulterior, dispozițiile acestui act normativ au fost invocate de pârâtă, în răspunsul comunicat cu adresa nr.3102 din 10 martie 2009, urmare noii cereri formulate de reclamantă.
În ceea ce privește susținerile recurentei privind încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor legii 38/2003, prin cele două hotărâri de consiliu local, aceasta putea fi analizată de instanța de judecată numai în condițiile în care ar fi fost învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a acestora.
Reclamanta a depus la dosar o cerere de revocare a Hotărârii Consiliului local nr.28 din 29 ianuarie 2009, însă nu a solicitat anularea acesteia.
Susținerea recurentei privind faptul că instanța a apreciat greșit probele administrate și nu și-a manifestat rolul activ sunt neîntemeiate, în condițiile în care instanța a examinat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului, raportat la dispozițiile legale aplicabile în vigoare, actele normative adoptate de autoritatea publică locală și cererile formulate,
Pentru aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de recurentă, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la situația de fapt, considerente pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Râmnicu S, str. -,.24,.B,.11, județul B, împotriva sentinței nr.1217/23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Râmnicu S,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - -a -
Grefier,
Red./CC
4 ex/18.02.2010
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe, Adriana
