Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.95
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Adriana a -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, B-dul -, județul
Cererea de recurs este timbrată cu 5 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-/04.12.2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă Direcția de Asistență Socială a Municipiului B, reprezentată de avocat, lipsind intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, timbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a depus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.848/21.01.2010, după care:
Avocat, pentru recurenta-reclamantă Direcția de Asistență Socială a Municipiului B depune la dosarul cauzei, în xerocopie, certificat emis de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, deciziile nr.397/29.09.2009 380/29.09.2009, nr.409/29.09.2009, nr.387/29.09.2009, nr.383/29.09.2009, nr.410/29.09.2009, nr.403/29.09.2009, nr.395/29.09.2009, nr.391/29.09.2009, nr.405/29.09.2009, nr.398/29.09.2009 și nr.401/29.09.2009 privind imputarea unor drepturi salariale, emise de Direcția de Asistență Socială din cadrul Consiliului Local B, în baza deciziei nr.19/20.08.2009 a Camerei de Conturi
De asemenea, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă Direcția de Asistență Socială a Municipiului B solicită admiterea recursului, desființarea încheierii din data de 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ și suspendarea executării deciziei nr.19/20.08.2009 a Camerei de Conturi B până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a respins capătul doi de cerere privind suspendarea de urgență a executării deciziei nr.19/20.08.2009 a Camerei de Conturi B formulat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea privind suspendarea de urgență a executării deciziei nr. 19 din 20.08.2009 a Camerei de Conturi B, este neîntemeiată și în consecință a fost respinsă ca atare, având în vedere următorul considerent:
Conform art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, tribunalul a reținut că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamantă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente și prin cererea adresată instanței pentru anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ atacat.
Dispoziția art. 2 alin.2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, definește sintagma,cazuri bine justificate" ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În cauză, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile privitoare la cazul bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termenul legal reclamanta Direcția de Asistență Socială a Municipiului B, criticând-o pentru următoarele motive:
1. în primul rând recurenta invocă nemotivarea hotărârii instanței, întrucât simpla trimitere, înscrisă în cuprinsul încheierii, la prevederile art.2 alin.1 lit.t nu echivalează cu motivarea acesteia, considerând că din eroare s-a scris în hotărâre că ar fi vorba de alin.2 al art.2, în fapt fiind vorba de alin.1 lit.t al art.2.
2. deși nu a solicitat instanței suspendarea executării deciziei nr.19/2009 a Camerei de Conturi B încă din faza formulării contestației împotriva acesteia, instanța putea dispune suspendarea actului administrativ în baza prevederilor art.15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, pentru toate motivele de nelegalitate invocate în cererea principală, prin care s-a solicitat anularea deciziei, precum și pentru faptul că la nivelul instituției s-a iscat un conflict general, o adevărată isterie, datorată emiterii de către conducerea instituției, în baza deciziei nr.19/2009 a Camerei de Conturi B, a unor decizii de imputare pentru fiecare salariat privind sumele pe care Camera de Conturi B pretinde că Direcția de Asistență Socială a Municipiului B le-ar fi plătit în mod nelegal salariaților săi.
3. în baza deciziei, care a obligat conducerea instituției să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună măsuri de recuperare a acestuia, în conformitate cu prevederile art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992, republicată în Monitorul Oficial nr.282 din 29 aprilie 2009, precum și sub amenințarea prevederilor art.64 din Legea nr.94/1992 și a pct.112 al Regulamentului din 4 februarie 2009 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, cu modificările și completările ulterioare, conducerea a fost nevoită să emită decizii de imputare pentru suma pe care a primit-o fiecare salariat, iar aceste decizii de imputare au fost atacate de salariați la instanța de contencios administrativ.
Susține recurenta că în condițiile în care aceste decizii ar fi anulate de către instanță și implicit câștigarea proceselor de către salariați, s-ar produce astfel pagube iminente și importante instituției, prin obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de salariați, precum și prin obligarea acesteia la întoarcerea executării, în condițiile în care cererea principală ar fi admisă.
Astfel, susține recurenta, în condițiile în care cererea sa principală privind anularea efectelor retroactive ale Deciziei nr.19/2009 a Camerei de Conturi B ar fi admisă, ar fi nevoită să întoarcă executarea și să restituie salariaților toate sumele reținute în baza deciziilor de imputare emise în baza deciziei anterior menționate, ceea ce ar greva iremediabil bugetul instituției și ar îngreuna foarte mult desfășurarea normală a activității sale, specifice unei instituții care are ca obiect de activitate asistența socială.
Precizează recurenta că sunt întrunite cumulativ atât condițiile privitoare la cazul bine justificat, cât și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Se solicită admiterea recursului, desființarea încheierii din data de 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ și suspendarea executării deciziei nr.19/2009 a Camerei de Conturi B până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În susținerea recursului, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 15-27 dosar recurs).
În temeiul dispozițiilor art.308 alin.2 Cod procedură civilă, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2009.
Susține intimata-pârâtă că în mod corect a reținut instanța de fond că cererea privind suspendarea de urgență a executării Deciziei nr.19/2009 a Camerei de Conturi B este neîntemeiată, ținând cont de faptul că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, nefiind întrunite cumulativ condițiile privitoare la cazul bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Precizează intimata-pârâtă că în doctrină se vorbește despre principiul revocabilității actului administrativ, dar nu și despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu, tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerată ca o situație de excepție, fapt de care instanța de fond a ținut cont.
Arată intimata-pârâtă că până în momentul în care este stabilit cuantumul prejudiciului, nu se justifică aplicarea art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
În cauza de față, instanța de fond în mod corect a luat în considerare faptul că decizia nr.19/2009 a Camerei de Conturi Bas tabilit măsuri pentru recuperarea prejudiciului creat prin acordarea unor sporuri nelegale, măsura suspendării executării justificându-se numai în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ, ori, în cazul de față, nu a fost vorba de nicio pagubă, entitatea reclamantă trebuind să stabilească măsuri pentru evaluarea prejudiciului și recuperarea lui și, dimpotrivă, s-ar produce pagube bugetului în situația în care s-ar suspenda actul administrativ atacat.
Rezultă așadar, susține intimata-pârâtă, că suspendarea actelor administrative este considerată o situație de excepție care poate fi dispusă de instanță numai în situații de excepție, poziție care este majoritară și în doctrină, unde se vorbește despre principiul revocabilități actului administrativ, nu și despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu.
Dacă instanța procedează la admiterea recursului și la suspendarea actelor de control ale Curții de Conturi prin care se constată conform competențelor actuale faptul că s-au produs niște încălcări ale legislației și se dispun măsuri pentru stabilirea și recuperarea unor eventuale prejudicii produse prin aceste nereguli, înseamnă că va da girul abuzului în administrație, încălcării legilor ce reglementează cheltuirea banului public și denaturarea ideii de legalitate a acestui foarte important segment al unui stat de drept care este legalitatea în general și legalitatea cheltuirii banului public în particular. În acest fel, susține intimata-pârâtă, va fi golită de conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului de drept care este Curtea de Conturi, autoritate supremă de control asupra legalității cheltuirii banului public.
Referitor la motivele invocate pe fond de către recurenta-reclamantă în susținerea recursului, intimata-pârâtă solicită respingerea acestora ca neîntemeiate, susținând că sporurile și primele ce se acordă funcționarilor publici sunt reglementate prin nr.OG6/2007, iar cele ce se acordă personalului contractual sunt reglementate prin nr.OG10/2008, drepturile care fac obiectul litigiului, respectiv spor de fidelitate, încordare psihică și ajutor pentru ținută nu se regăsesc printre drepturile instituite de cele două acte normative.
Potrivit prevederilor art.157 din Codul muncii aprobat prin Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Invocarea contractului colectiv de muncă nr.1194/22.02.2006 nu poate fi luată în considerare, întrucât potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 republicată, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale și, prin urmare, clauzele corespunzătoare din acordurile/contractele colective de muncă precum și hotărârile comisiilor paritare sunt lovite de nulitate, în conformitate cu art.24 alin.1 din legea nr.130/1996 republicată.
Susține intimata-pârâtă că au fost încălcate astfel prevederile art.14 alin.3 din Legea nr.273/2006, privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, unde se stipulează că nicio cheltuială nu poate înscrisă în bugetele prevăzute și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Solicită intimata-pârâtă respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Buzău.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ atacat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Curtea reține că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții care sunt necesare pentru admiterea acțiunii.
Prin cazuri bine justificate se înțeleg acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil.
În cazul de față, recurenta nu a învederat motive de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.
De asemenea, recurenta nu a arătat care ar fi prejudiciul material viitor și previzibil care să justifice suspendarea executării actului administrativ.
Împrejurarea că drepturile acordate salariaților își au izvorul în contractul colectiv de muncă legal încheiat și sunt câștigate cu bună credință nu este de natură a justifica suspendarea și de a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.
Cu privire la paguba iminentă, Curtea reține că recurenta nu a făcut dovada unui prejudiciu viitor și previzibil, eventualitatea pierderii unor procese și a plății unor cheltuieli de judecată neputând fi considerată un astfel de prejudiciu.
În consecință, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, respectiv decizia nr.19/20.08.2009 emisă de Curtea de Conturi
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, B-dul -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - -a -
Grefier,
Red./CC
4 ex/18.02.2010
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe, Adriana
