Anulare act administrativ . Sentința 95/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 95/CA
Ședința publică din 01.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanta - - I în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18.05.2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 25.05.2009 și apoi pentru astăzi, 01.06.2009.
În termenul de pronunțare reclamanta a depus concluzii scrise și copii, conform cu originalul, a facturilor fiscale seria - nr. - și seria - nr. -, reprezentând onorariu de avocat.
Instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr-, reclamanta - - I, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului la nr. J-, cu sediul în I,-, jud. I, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea deciziei nr. 243/04.07.2008, anularea parțială a deciziei de impunere nr. 250/13.11.2007, anularea parțială a raportului de inspecție fiscală nr. -/05.11.2007 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 13.08.2009, Agenția Națională de Administrare Fiscală a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. -/05.11.2007 și a emis decizia de impunere nr. 250/13.11.2007, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei totale de - lei.
În urma contestației formulate s-a emis decizia nr. 243/04.07.2008.
Reclamanta a criticat aceste acte arătând că a fost majorată nelegal baza de impunere cu suma de - lei pentru anul 2005 și suma de 12005 lei pentru anul 2006, în total - lei, reprezentând majorări de întârziere și daune interese datorate către Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului, acționarul majoritar al - -,pentru neplata la termenele legale a dividendelor datorate pentru anii 1995-2001.
A arătat reclamanta că Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului nu face parte din categoria autorităților române, nu aplică amenzi, nu calculează majorări, iar în raporturile cu reclamanta nu a acționat în regim de putere publică, ea având doar calitatea de creditor al societății.
A mai susținut reclamanta că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, în cazul neplății la termen a dividendelor, societatea plătește daune-interese pentru perioada de întârziere, și că sumele plătite pentru plata cu întârziere a dividendelor ar putea fi încadrate în categoria cheltuielilor nedeductibile la calculul impozitului pe profit.
Reclamanta a solicitat ca această cheltuială să fie considerată deductibilă fiscal.
- - a criticat faptul că s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a impozitului pe profit în sumă totală de - lei prin întregirea bazei de impozitare cu suma de - lei achitată de societate în anii 2005 și 2006 Clubului de I pentru reclamă și publicitate în baza contractului nr. 185/15.12.2004.
A susținut reclamanta că a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 21 alin. 2 lit. d din Codul fiscal în care se menționează că sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și sunt deductibile fiscal cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor în baza unui contract scris. - - a invocat faptul că există un contract scris și că publicitatea a fost efectuată, neavând importanță locul în care au fost prestate serviciile de publicitate.
În ceea ce priveșteimpozitul pe profit în sumă de - leistabilit ca urmare a întregirii bazei impozabile cu suma de - lei ce rezultă din însumarea cheltuielilor de - lei pentru anul 2005, iar pentru anul 2006 cheltuielilor de - lei efectuate prin farmacii, - lei efectuate prin farmaciști și medici și 37746 lei pachete servicii turistice prin farmacii, reclamanta a arătat că aceste cheltuieli sunt efectuate pentru stimularea vânzărilor, nu cheltuieli de protocol, așa cum a susținut organul fiscal.
A mai arătat reclamanta că aceste cheltuieli sunt efectuate în baza Legii nr. 193/2006, care reglementează deductibilitatea tichetelor cadou acordate pentru stimularea vânzărilor, și nu în scopul obținerii altor valori, că între societate și cumpărătorii produselor farmaceutice nu a existat o tranzacție pentru a exista posibilitatea de nu fi luate în considerare de organele fiscale în baza prevederilor art. 11 alin. 1 din Codul fiscal.
În ceea ce priveștetaxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar, în sumă de - lei, ca urmare a măririi bazei impozabile cu suma de - lei, sumă stabilită de organul fiscal pentru depășirea cheltuielilor de protocol, reclamanta a arătat că sunt deductibile fiscal conform dispozițiilor art. 21 alin. 2 lit. d și i din Codul fiscal și că nu sunt făcute cu parteneri de afaceri la mese sau pentru alte tratații, pentru a fi considerate ca fiind de protocol.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta a susținut că sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile cu majorările și daunele către Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului deoarece aceasta este instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, și acționează în regim de putere publică. S-a invocat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 3 și art. 3 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001 din care reiese că sumele plătite pentru plata cu întârziere a dividendelor au natura juridică a unor creanțe bugetare.
Referitor la susținerile reclamantei privind deductibilitatea cheltuielilor în sumă totală de - lei, achitate în perioada 2005-2006 în baza contractului de publicitate nr. 185/15.12.2004 Clubului de volei I, pârâta a arătat că, în baza contractelor de sponsorizare încheiate în 2005 și 2006, reclamanta avea dreptul de a beneficia gratuit de serviciile de promovare a numelui, mărcii sau a imaginii și, în aceste condiții, nu este justificată încheierea contractului de publicitate nr. 185/15.12.2004 care are același obiect, respectiv promovarea denumirii și a imaginii societății în presă.
A mai arătat pârâta că - - nu a prezentat documente din care să rezulte modul în care plățile efectuate către Clubul de I au contribuit la realizarea veniturilor societății și nici costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare.
Cu privire la impozitul pe profit în sumă de - lei, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat că a fost stabilit corect ca urmare a încadrării la cheltuieli de protocol nedeductibile fiscal a cheltuielilor cu bunurile și tichetele valorice acordate prin intermediul distribuitorilor și farmaciștilor în cadrul unor campanii și oferte.
În legătură cu acest impozit pe profit s-a arătat că suma de - lei înregistrată de reclamantă în anul 2006 ca bonuri valorice acordate diferitelor persoane fizice, farmaciști și medici, nu reprezintă cheltuieli de promovare, ci cheltuieli de sponsorizare și mecenat, nedeductibile la calculul impozitului pe profit.
A susținut Agenția Națională de Administrare Fiscală că sumele de bani plătite unor persoane fizice sau spitale în baza unor contracte care nu conțin nici o obligație pentru beneficiarii sumelor sunt cheltuieli de sponsorizare, nedeductibile.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a susținut că a fost calculată corect deoarece suma de - lei a fost aferentă depășirii cheltuielilor de protocol. Or, potrivit dispozițiilor art. 128 alin. 8 lit. f din Legea nr. 571/2003, pct. 11 și 12 ale Titlului VI din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, depășirea limitelor cheltuielilor de protocol constituie livrare de bunuri cu plată, pentru care se colectează taxa pe valoare adăugată, dacă societatea și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată corespunzătoare depășirii limitei cheltuielilor de protocol.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
1. În ceea ce privește cheltuielile în sumă de - lei pentru neplata la termen a dividendelor pentru anii 1995-2001 pentru care autoritatea fiscală a calculat impozit pe profit în sumă de 18778 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de10463 lei.
Reclamanta - - Iaî nregistrat în perioada 2005-2006 drept cheltuieli deductibile fiscal suma de - lei, reprezentând majorări de întârziere și daune datorate către Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului pentru neplata la termenele legale a dividendelor pentru anii 1995-2001, însă organele fiscale au constatat că organele fiscale sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.
Instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001, societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat au obligația să vireze dividendele la instituția publică implicată, definită potrivit art. 3 lit. g din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, în termenul prevăzut de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel.
În prezenta cauză este necontestat că reclamanta are obligația să vireze dividende Autorității de Valorificare a Activelor Statului care, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2004, este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
Având în vedere că în cazul în care dividendele se virează cu întârziere, se calculează penalități și majorări de întârziere care, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001, urmează regimul juridic al creanțelor bugetare, ținând seama că reclamanta a plătit majorări de întârziere Autorității de Valorificare a Activelor Statului pentru virarea cu întârziere a dividendelor, având în vedere că Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului este autoritate română în sensul dispozițiilor art. 21 alin. 4 lit. b din Legea nr. 571/2003 și pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, Curtea consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. b din Legea nr. 571/2003 conform cărora nu sunt deductibile amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale.
Așa fiind, instanța constată că în analiza efectuată autoritățile fiscale au stabilit corect că nu sunt deductibile fiscal cheltuielile cu majorările de întârziere și daunele datorate Autorității de Valorificare a Activelor Statului pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anii 1995-2001.
2. În ceea ce privește obligația de plată a impozitului pe profit în sumă totală de - lei prin întregirea bazei de impozitare cu suma de - lei achitată de societate, în anii 2005 și 2006, Clubului de I pentru reclamă și publicitate, în baza contractului nr. 185/15.12.2004.
Prin contractul de publicitate nr. 185/15.12.2004, Clubul de s-a obligat să presteze pentru - - următoarele servicii de publicitate: panou publicitar în sala, păstrarea numelui echipei și promovarea acestei denumiri și a imaginii societății în presă.
Luând în considerare acest contract, reclamanta - - a achitat Clubului de, în anii 2005-2006, suma de - lei.
Curtea mai reține că, în perioada supusă controlului fiscal, între - - și Clubul de s-au derulat acțiuni de sponsorizare în valoare de - lei în anul 2005 și - lei în anul 2006, în baza unor contracte de sponsorizare în temeiul cărora - - avea dreptul de a beneficia de servicii de promovare a numelui, mărcii sau a imaginii.
În aceste circumstanțe sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. m din Legea nr. 571/2003 potrivit cărora nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
Din textul de lege mai sus amintit reiese că pentru ca aceste cheltuieli cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii să fie deductibile este necesar pe de o parte, să se dovedească necesitatea prestării lor, și, pe de altă parte, să se probeze că au fost efectiv prestate.
În prezenta cauză efectuarea acestor cheltuieli nu este justificată în condițiile în care - - avea dreptul de a aduce la cunoștința publicului sponsorizarea prin promovarea numelui, a mărcii sau a imaginii în baza contractelor de sponsorizare încheiate în 03.02.2005 și 03.01.2006, pentru care a plătit în anul 2005, - lei, iar în anul 2006, - lei, dar și în temeiul prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 32/1994.
În speță nu sunt însă probe din care să reiasă că serviciile de publicitate au fost efectiv prestate. Pentru a se reține veridicitatea susținerilor reclamantei și certitudinea efectuării serviciilor era necesar, conform pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, să se întocmească situații de lucrări, procese-verbale, rapoarte sau orice alte acte corespunzătoare, or reclamanta nu a prezentat astfel de documente nici în timpul inspecției fiscale și nici în timpul judecății.
Articolele din diverse publicații în care sunt redate rezultatele meciurilor disputate de echipa Clubului de I și în care - - este prezentată ca sponsor al echipei de volei nu au natura și semnificația unor documentelor justificative și, ca urmare, nu au relevanță în determinarea situației fiscale a reclamantei.
Așa fiind, autoritatea fiscală a stabilit judicios că - - datorează impozit pe profit în sumă totală de - lei prin întregirea bazei de impozitare cu suma de - lei achitată de societate în anii 2005 și 2006 Clubului de I pentru reclamă și publicitate în baza contractului nr. 185/15.12.2004.
3. În ceea ce privește impozitul pe profit în sumă de - lei stabilit ca urmare a întregirii bazei impozabile cu suma de - lei ce rezultă din însumarea cheltuielilor de - lei pentru anul 2005, iar pentru anul 2006 cheltuielilor de - lei efectuate prin farmacii, - lei efectuate prin farmaciști și medici și 37746 lei pachete servicii turistice prin farmacii.
În perioada 15.02-31.05.2005, în cadrul campaniei " de milioane cu ", - - a vândut farmaciilor produse farmaceutice, acordându-le, în funcție de valoarea vânzării, premii constând în epilatoare, set pat cu pilotă lavabilă, telefon, sistem, cuptor cu microunde, aspirator, robot, player, televizor, aparat foto, cameră video, monitor.
Predarea premiilor s-a realizat de către distribuitorii societății pe bază de borderouri în care reprezentanții farmaciilor au confirmat primirea lor prin semnătură și ștampilă.
Farmaciile care au achiziționat medicamente din campania cu premii au participat la tombola prin care au fost acordate premii constând în aparat de aer condiționat, sistem LG, multifuncțional, sistem.
În cadrul ofertei speciale ". aproape de tine", din anul 2005, au fost acordate tichete cadou farmaciilor cu circuit deschis, pe bază de borderouri în care reprezentanții farmaciilor au confirmat primirea lor prin semnătură și ștampilă pentru primirea tichetelor, fiind întocmite și procese-verbale de predare-primire a tichetelor valorice, prezentate de societate pentru dovedirea efectuării cheltuielilor.
Toate aceste cheltuieli din anul 2005 sunt în cuantum de - lei, din care suma de - lei reprezintă contravaloarea bunurilor, iar suma de - lei reprezintă contravaloarea tichetelor valorice.
În anul 2006, reclamanta a mai cheltuit - lei din care - lei reprezintă contravaloarea bunurilor acordate farmaciilor în cadrul ofertei speciale din perioada 24.07-11.08.2006, iar suma de - lei reprezintă contravaloarea tichetelor cadou acordate farmaciilor în cadrul ofertei speciale ". aproape de tine".
Tot în anul 2006, reclamanta - - a cheltuit suma totală de - lei, plătind persoane fizice, farmaciști și medici, cu diferite sume de bani, în baza unor contracte de promovare tip, care au ca obiect "susținerea de către furnizor a beneficiarului cu produsul/suma " fără a fi prevăzute contraprestații ale beneficiarului.
Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. 1 din privind publicitatea pentru produsele medicamentoase de uz uman, (anexa nr. 2) aprobate prin Ordinul nr. 263/2003 al ministrului sănătății și familiei, publicat în Monitorul Oficial nr. 336/2003, preluate de art. 805 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, când publicitatea produselor medicamentoase are drept destinatar persoane calificate să le prescrie sau să le distribuie, acestora nu trebuie să li se ofere, să li se acorde sau să li se promită avantaje în bani sau în natură, cu excepția celor care sunt necostisitoare și relevante pentru practica medicală și farmaceutică, iar potrivit alineatului 4, persoanele calificate să prescrie sau să distribuie produse medicamentoase nu trebuie să solicite sau să accepte nici un fel de stimulente interzise prin alin. 1.
- -, contrar acestor prevederi legale, a acordat farmaciilor, farmaciștilor și medicilor bunuri și bani, solicitând deducerea cheltuielilor efectuate în acest scop.
Curtea consideră că o condiție esențială pentru deducerea cheltuielilor la calculul impozitului pe profit constă în efectuarea cheltuielilor cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Cum cheltuielile efectuate de - - prin acordarea de bunuri și bani farmaciilor, farmaciștilor și medicilor, persoane calificate să distribuie ori să prescrie medicamente, contravin dispozițiilor art. 9 alin. 1 din privind publicitatea pentru produsele medicamentoase de uz uman, (anexa nr. 2) aprobate prin Ordinul nr. 263/2003 al ministrului sănătății și familiei, publicat în Monitorul Oficial nr. 336/2003, Curtea constată că aceste cheltuieli nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
4. În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar, de - lei.
O condiție prevăzută de art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 pentru deducerea taxei pe valoarea adăugată este ca bunurile și serviciile achiziționate să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile.
Având în vedere că din considerațiile de mai sus reiese că reclamanta nu a dovedit că serviciile de promovare prevăzute de contractul nr. 185/15.12.2004 au fost efectiv prestate, ținând seama că acordarea de bunuri și bani farmaciilor, farmaciștilor și medicilor s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, având în vedere și faptul că raportul de drept fiscal este unul de autoritate, supus unei rigori impuse de lege ce este de esența acestui raport, Curtea reține că reclamanta nu a efectuat cheltuielile respective în folosul operațiunilor sale taxabile și consideră că organul fiscal a calculat corect taxa pe valoare adăugată.
Curtea nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză fiindcă acestea au la bază analize ale expertului în legătură cu modul de interpretare și aplicare a legii în materie fiscală, nu constatări de fapt. Făcând aprecieri cu privire la interpretarea și aplicarea unor prevederi legale incidente în cauză, expertul și-a depășit domeniul de specialitate, îndeplinind atribuții ale puterii judecătorești.
Față de cele ce preced, Curtea, având în vedere și faptul că majorările de întârziere urmează soarta obligațiilor fiscale principale care au determinat calcularea lor, va respinge acțiunea ca nefondată.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta - -, cu sediul în I,-, jud. I, împotriva pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge cererea reclamantei - - privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01.06.2009.
Președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 4 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian
