Anulare act administrativ . Decizia 955/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.955
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 04 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei Victor
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.441/19 11 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul reclamant, prin apărător, declară că nu i-au fost comunicate motivele de recurs dar a luat cunoștință prin studiul dosarului; declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.441/CAF/ 19.11.2008 Tribunalul Giurgiua admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a anulat decizia nr.299/01.11.2007 emisă de Vicepreședintele acestei instituții obligând pârâta să emită o nouă decizie prin care să valideze hotărârea nr.2 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului G la 08.03.2006 și să actualizeze sumele provenite în această hotărâre, în funcție de indicele prețurilor de consum la data validării.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr.2 din 08.03.2006 emisă de Comisia Județeană G pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și a Legii nr.290/2003 s-a aprobat cererea cu nr.51 din 24.12.1998, formulată de reclamantă și s-a propus acordarea către aceasta a compensațiilor bănești pentru bunurile autorului său Aneste, trecute în proprietatea Statului, compensații stabilite la suma de 77.496,45 Ron.
Prin Decizia nr.299 din 01.11.2007 emisă de vicepreședintele Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților, hotărârea mai sus menționată a fost invalidată pentru următoarele motive: nu există acte de proprietate doveditoare și dosarul trebuie completat cu acte de la Ministerul Afacerilor Externe pentru dovedirea proprietăților urbane conform punctului 2 al deciziei, aceasta putând fi atacată în termen de 30 de zile la Tribunalul în raza căruia își are domiciliul beneficiarul, astfel că reclamanta s-a adresat în termen legal instanței. Cu actele depuse la dosar, respectiv: tabel nominal de locuitorii de origine română din orașul care urmează a evacua teritoriul și de avere imobiliară ce posedă în care locuitorul Aneste figurează cu teren arabil 0,22 ha, vii 0,81 ha și o clădire; declarațiune de avere imobiliară dată de autorul reclamantei la 15.09.1940 în fața notarului localității din care rezultă că posedă ca avere imobiliară proprietăți imobiliare, o locuință cu patru camere și 1.000 mp. curte, în - - nr.24; din evidența privind situația de avere imobilă rurală a locuitorului Aneste întocmit de Comisia mixtă Româno - ă de Aplicare a Tratatului d l Craiova, rezultă că autorul reclamantei avea și proprietăți rurale în, respectiv 0,50 ha arabil, 0,3 ha terasă, 0,3 și 0,1 ha. vie.
Pe această situație de fapt s-au dat și declarații notariale pe proprie răspundere de către persoane care au cunoscut averea autorului reclamantei.
Cu aceste acte a fost dovedită pe deplin proprietatea defunctului, astfel cum prevăd dispozițiile art.5 din Legea nr.9/1998 și art.6 din Norma de aplicare a acestei legi, respectiv HG nr.753/1998.
S-a făcut dovada că în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe nu se găsesc alte documente, îndrumarea fiind aceea de a se adresa reclamanta Direcției Arhivelor Naționale, ceea ce s-a și efectuat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, deoarece în mod gratuit s-a admis cererea, atât timp cât la momentul emiterii deciziei, nu au existat acte doveditoare asupra bunurilor imobile abandonate în mediul din orașul. Autorul nu figurează în tablele eliberate de Ministerul Afacerilor Externe și verificate de Comisia mixtă Româno - Situația comisiei mixte româno - e nu constituie act doveditor cu privire la acordarea despăgubirilor, singurul act doveditor fiind tabelul menționat.
Conform art.3 alin.2 din Hotărârea nr.286/2004, art.28 din Ordinul nr.94/2004 și cu Hotărârea nr.1643/2004, în cazul în care departamentul propune invalidarea hotărârilor și se impune reanalizarea documentației și adoptarea unor noi hotărâri de către comisie, se impune înaintarea către acestea, urmând ca după reanalizare să fie din nou trimise departamentului.
Întrucât Decizia nr.299/2007 a invalidat Hotărârea Comisiei Județene rezultă că nu s-a stabilit încă valoarea compensațiilor care se vor acorda, urmând ca în reanalizare să se stabilească o nouă valoare a despăgubirilor luând în considerare observațiilor din decizia contestată. Așadar, reclamanților nu li s-a pus în vedere că nu au dreptul la despăgubiri, ci doar s-a invalidat o hotărâre.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul menționat.
Și-a întemeiat recursul, pe art.304 Cod procedură civilă, Legea nr.9/1998, HG 286/2004, OG 94/2004, HG nr.1643/2004.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
În recurs, nu s-au administrat noi probe.
Curtea de Apel Bucureștis -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea apreciază recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art.5 alin.1 din Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 07 septembrie 1940 republicată, "dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri".
Potrivit art.6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 07 septembrie 1940, aprobate prin HG nr.753/1998, modificată și completată, prin "înscris, în sensul art.5 din Legea nr.9/1998, se înțelege orice dovadă eliberată de instituții - arhive, primării, notariate, instanțe judecătorești - în legătură cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare - cumpărare, hotărâri judecătorești și orice alte documente care se referă la existența bunurilor rămase în județele dedate, inclusiv listele - anexă la Tratatul d l Craiova ".
Din analiza acestor texte de lege rezultă, fără echivoc că ele,în considerarea rolului reparator al Legii nr.9/1998, permit dovedirea dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care se solicită acordarea de compensații, nu numai cu înscrisuri, reprezentând titluri de proprietate, ci și cu price alte înscrisuri care se referă la existența lor în proprietatea solicitanților sau autorilor lor.
În raport de aceste limite stabilite de lege, în mod corect a considerat instanța de fond că intimatul reclamant a făcut dovada corespunzătoare a dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care a solicitat compensații, cu actele depuse la dosar, respectiv: tabelul nominal cu locuitorii de origine română din orașul care urmează a evacua teritoriul și averea imobiliară ce posedă (în care autorul intimatului reclamant, Aneste, figurează cu teren arabil 0,22 ha, vii 0,81 ha. și o clădire); declarațiunea de avere imobiliară dată de autorul intimatului reclamant la data de 15.09.1940 în fața notarului localității din care rezultă că posedă, ca proprietăți imobiliare urbane, o locuință cu 4 camere și 1.000 mp. curte, pe-; evidența privind situația de avere imobiliară rurală a locuitorului Aneste, întocmită de Comisia mixtă Româno -ă de Aplicare a Tratatului d l Craiova, conform căreia autorul intimatului reclamant avea, ca proprietăți imobiliare rurale 0,50 ha. teren arabil, 0,3 ha. terasă și 0,1 ha. vie.
Prin urmare, se situează în afara cadrului legal motivul care a stat la baza emiterii Deciziei nr.299/01.11.2007 a pârâtei și reiterat pe calea prezentului recurs, în sensul că "nu există acte de proprietate doveditoare. Dosarul trebuie completat cu acte de la Ministerul Afacerilor Externe pentru dovedirea proprietăților urbane". De altfel, intimatul reclamant a depus la dosarul instanței de fond adresa nr.N3/665/29.07.2008a Ministerului Afacerilor Externe (fila 125), potrivit căreia "în urma cercetărilor efectuate în Arhiva nu au fost identificate documente cu privire la bunurile deținute de Aneste și în localitatea, județul. Vă recomandăm să vă adresați și Arhivelor Naționale,-, B". Or, actele depuse de către intimatul reclamant au fost eliberate de către Arhivele Naționale.
Pe de altă parte, în raport de prevederile Tratatului din 1940 încheiat între România și ia și Decretului nr.513/03.12.1953, este adevărat că nu toate proprietățile urbane abandonate în ia, atrag acordarea de compensații, numai că în situația în care intimatul reclamant a dovedit,conform exigențelor legale, faptul generator al dreptului său, recurenta pârâtă ar fi trebuit să probeze netemeinicia pretențiilor intimatului, potrivit principiilor generale de drept, cea ce nu a făcut în cursul prezentului proces.
De asemenea, stabilindu-se nelegalitatea Deciziei nr.299/01.11.2007 a recurentei pârâte, nu prezintă nicio relevanță alegațiile acesteia din urmă privind consecințele care decurg din emiterea unei astfel de decizii.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive întemeiate de modificare sau casare a sentinței instanței de fond, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.441/19 11 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Gh./2 ex.
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe, Voicu Rodica, Hortolomei Victor
