Anulare act administrativ . Decizia 952/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.952
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 04 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei Victor
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant - ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței civile nr.1979/23 06 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T-PRIN AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ȘI AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamanta - România SRL prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.39929/7 10 2008 și intimata pârâtă ANAF prin consilier juridic Bulgariu cu delegație la fila 15 dosar, lipsă fiind intimații pârâți, T și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 03 04 2009 s-au depus prin Serviciul registratură din partea intimatei pârâte Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, concluzii scrise.
Părțile prin reprezentanți având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă - România SRL, prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință admiterea acțiunilor introductive de instanță, pentru considerentele expuse în cererea de recurs. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele din întâmpinare.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta ROMANIA în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat anularea a procesului - verbal de control nr.25636/6.10.2006 al pârâtei T - Biroul Vamal T, anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.29/27.04.2007 a pentru soluționarea contestației și obligarea pârâtelor și T la restituirea sumei de 262.862 RON reprezentând taxe vamale de 164.326 RON, majorări de întârziere pentru taxe vamale de 56.568 RON, TVA 31.220 RON și majorări de întârziere pentru TVA de 10.748 RON.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada ianuarie - noiembrie 2004 derulat un număr de opt importuri ale produsului "", grăsime vegetală hidrogenată folosită în producția glazurii de cacao. Prin procesul - verbal atacat, BV Tac onsiderat că reclamanta a încadrat eronat produsul la poz.1516.20.98, în loc de poziția1517.90.99, încălcând astfel prevederile nr.1114/2001, diminuându-se astfel drepturile vamale de import încasate cu suma de 195.544 RON. Prin decizia nr.25637/6.10.2006 s-au stabilit obligații de plată suplimentare în valoare de 262.862 RON reprezentând taxe vamale de 164.326 RON, majorări de întârziere pentru taxe vamale de 56.568 RON, TVA 31.220 RON și majorări de întârziere pentru TVA de 10.748 RON, iar prin decizia nr.29/27.04.2007, a respins contestația reclamantei împotriva procesului - verbal și a deciziei.
Reclamanta a mai arătat că procesul - verbal este nul întrucât controlul s-a efectuat în absența reprezentantului său, care nu și-a putut exprima punctul de vedere și a fost realizat la sediul reprezentantului său, care nu și-a putut exprima punctul de vedere și a fost realizat la sediul autorității vamale, iar nu la sediul reclamantei. A mai arătat că prin decizia nr.25637/2007, majorările de întârziere au fost stabilite în mod arbitrar și abuziv, iar procesul - verbal nu este semnat conform legii.
Pe fondul contestației, reclamanta a arătat că autoritățile vamale au apreciat în mod greșit că produsul "" a fost încadrat eronat de reclamantă la poz.1516.20.98, în loc de poziția 1517.90.99. În concret, reclamanta a arătat că poziția tarifară 15.16 are în vedere grăsimi și uleiuri animale sau vegetale și fracțiunile lor, hidrogenate parțial sau total, interesterificate, reesterificate sau eladineizate, chiar rafinate, dar nepreparate altfel, în vreme ce poziția tarifară 15.17 include margarină, amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau uleiuri animale sau vegetale sau din fracțiuni ale diferitelor grăsimi sau uleiuri din acest capitol, altele decât grăsimile și uleiurile alimentare și fracțiunile lor de la poziția 15.16. Autoritățile vamale au considerat în mod greșit că diferența dintre pozițiile tarifare 15.16 și 15.17 ar fi dată de distincția produs simplu/ produs amestecat, pe când, în realitate, diferența este dată de distincția dintre diferite tipuri de transformare chimică la care este supus un produs sau componentele sale.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile vam. și Regulamentului de aplicare a vam.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a sub nr-, reclamanta ROMANIA în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat anularea procesului - verbal de control nr.25636/6.10.2006 al pârâtei T - Biroul Vamal T, anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.25637/6.10.2006 al pârâtei T - Biroul Vamal T și suspendarea executării acestor acte.
Prin sentința civilă nr.410/17.01.2007 a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea pentru lipsa plângerii prealabile. Prin decizia civilă nr.1468/4.10/2007 aaf ost casată sentința arătată și trimisă cauza spre rejudecare. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secția a IX-a a Tribunalului București sub nr-.
Prin cererea înregistrată pe rolul sub nr-, reclamanta ROMANIA în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, BIROUL VAMAL T, a solicitat anularea măsurii de compensare din oficiu efectuată de BV T între creanța în valoare de 262.862 RON stabilită prin deciziile nr.31 și 33/23.06.2006 ale și creanța în valoare de 262.862 RON stabilită prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.25637/6.10.2006 al pârâtei T - Biroul Vamal S-a mai solicitat ca, pe cale de consecință, să fie anulată nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr.27918/2.11.2006 emisă de T, anularea deciziei nr.2550/12.03.2007 emisă de T în soluționarea contestației și suspendarea actelor atacate.
În motivare, s-a arătat că actele atacate sunt nelegale întrucât obligațiile fiscale aveau termene de plată viitoare, astfel că nu putea opera o compensare din oficiu, ci doar la solicitarea reclamantei.
Prin sentința civilă nr.2957/21.11.2007 a s-a declinat competența în favoarea, unde dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției a IX- sub nr-.
Prin încheierea din data de 12.05.2008 s-a dispus conexarea dosarelor nr- și - la dosarul nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, tribunalul a constatat că obiectul cauzelor conexate din dosarele nr- și nr- este anularea unor acte vamale emise de T și a deciziilor de soluționare a contestațiilor.Pârâta nu a emis niciunul dintre actele vamale contestate, astfel că nu are calitate procesuală în prezenta cauză, deci excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a fost admisă, iar acțiunea formulată împotriva acesteia a fost respinsă în consecință.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că motivele de nelegalitate a actelor vamale contestate privind lipsa reprezentantului reclamantei la efectuarea controlului sau locul efectuării controlului nu constituie motive de nulitate absolută, neputând duce la anularea actelor administrative fiscale anulate, în lipsa dovedirii unor vătămări. De asemenea, tribunalul a constatat că procesul - verbal de control poartă semnătura inspectorului -, nesubzistând nici motivul de anulare privind lipsa semnăturii.
În ceea ce privește temeinicia contestației, tribunalul a constatat că reclamanta a expus prin acțiune în mod corect situația de fapt și nu ase contestă modul de calcul al obligațiilor stabilite de organele vamale, ci doar dreptul acestora de a calcula aceste obligații.
Pentru soluționarea dosarului, singura problemă care trebuie lămurită este dacă încadrarea tarifară a produsului "" trebuie să se facă la poziția 15.16, astfel cum a încadrat-o reclamanta sau la poziția 15.17, astfel cum consideră organele vamale.
Poziția tarifară 15.16 are în vedere grăsimi și uleiuri animale sau vegetale și fracțiunile lor, hidrogenate parțial sau total, interesterificate, reesterificate sau eladineizate, chiar rafinate, dar nepreparate altfel, în vreme ce poziția tarifară 15.17 include margarină, amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau uleiuri animale sau vegetale sau din fracțiuni ale diferitelor grăsimi sau uleiuri in acest capitol, altele decât grăsimile și uleiurile alimentare și fracțiunile lor de la poziția 15.16.
Susținerea reclamantei în conformitate cu care grăsimile și uleiurile hidrogenate ce compun produsul, respectiv ulei de palmier hidrogenat și ulei de soia hidrogenat nu au fost preparate în nici un fel sunt corecte. De esența poziției tarifare 15.16 nu este ca produsul să nu fi fost modificat, ci ca grăsimea sau uleiul animal sau vegetal să nu fi fost amestecat cu un alt ulei sau o altă grăsime de un alt tip. Nu are importanță dacă uleiurile sau grăsimile animale sau vegetale sunt în stare pură ori sunt hidrogenate parțial sau total, rafinate sau supuse altor procedee chimice pentru încadrarea în poziția tarifară 15.16.
În schimb, poziția tarifară 15.17 conține amestecuri sau preparate din mai multe grăsimi și uleiuri animale sau fracțiuni ale lor.
În cazul în care avem de a face cu un amestec de grăsimi, uleiuri sau fracțiuni ale lor, hidrogenate parțial sau total, interesterificate, reesterificate sau eladineizate, la care modificarea a intervenit la mai mult de una dintre grăsimi sau uleiuri, acestea nu mai face parte din poziția 15.16, ci din poziția 15.17. În cauza de față, produsul "" este un amestec de două uleiuri, ambele hidrogenate, astfel că produsul a fost încadrat în mod corect de către organele vamale în poziția tarifară nr.15.17.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în conformitate cu care, la încadrarea produsului la poziția 15.16 în loc de poziția 15.17 organele vamale ar fi aplicat în mod retroactiv adresa nr.34433/17.06.2005 a cu privire la un import din 2004, tribunalul a constatat că adresa menționată nu este un act normativ, ci o notă internă a prin care își îndruma funcționarii cu privire la interpretarea corectă a dispozițiilor legale. Susținerea reclamantei conform căreia organele vamale au aplicat niște discuții purtate la nivelul Organizației Mondiale a Vămilor înainte de implementarea în dreptul român sunt neîntemeiate. Organele vamale au adus discuțiile la. ca un argument în favoarea interpretării proprii a normelor legale.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul a constatat că acțiunile conexe ce fac obiectul dosarelor nr- și nr- sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește acțiunea ce formează obiectul dosarului nr-, soluția în această cauză este accesorie soluției pronunțate în celelalte două dosare, întrucât debitul compensat privește decizia de regularizare nr.25637/6.10.2006. Cum această decizie nu va fi anulată, ea își va produce în continuare efectele juridice, iar compensarea sumelor stabilite prin această decizie este posibilă. Pe de altă parte, deși reclamanta susține să s-a compensat o creanță fiscală care nu era restanță, respectiv cea stabilită prin decizia nr.25637/6.10.2006, nu a făcut dovezi privind data comunicării acestei decizii, întrucât doar în funcție de data comunicării se poate stabili scadența obligației fiscale. Prin urmare, și această cerere a fost apreciată neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanta ROMANIA a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. După ce a realizat o scurtă prezentare a situației de fapt, recurenta a arătat că în mod corect tribunalul adus excepțiile de conexitate și de litispendență dintre cele trei dosare: cel prezent și cele cu nr- și -, detaliind obiectul fiecărui dosar și parte în argumentele acestei susțineri.
În continuare recurenta a arătat că în cauză, este incident motivul de recurs prev. De art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Or, față de cele patru vicii procedurale pe care le-a invocat prin acțiuni (pe care le-a și enunțat în continuare: desfășurarea controlului în lipsa reprezentantului său, efectuarea controlului la sediul autorității și nu la sediul reclamantei, nelegalitatea deciziei nr.25637/2006 ca urmare a stabilirii arbitrare și abuzive a majorărilor de întârziere și ca urmare a faptului că măsurile de regularizare a situației se pot luat exclusiv în cazul în care se constată că dispozițiile vamale, au fost aplicate pe baza unor informații inexacte, sau incomplete, pe când în speță, informațiile aflate la dispoziția organelor fiscale, au fost exact aceleași ca în momentul emiterii actelor fiscale anterioare, anulate prin deciziile nr.31 și 33/2006; nesemnarea procesului - verbal conform legii) tribunalul s-a rezumat doar la o afirma general și sumar că motivele de nelegalitate invocate nu constituie motive de nulitate absolută neputând duce la anularea actelor administrative fiscale anulate, în lipsa dovedirii unei vătămări. Or, această modalitate de motivare nu corespunde cerințelor art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, fapt care conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție echivalează cu nemotivarea hotărârii.
A invocat de asemenea motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, relativ la faptul că raționamentul folosit de tribunal, pentru încadrarea produsului, în clasa tarifară 15.17, ca urmare a faptului că ar fi un amestec, este unul simplist și greșit deoarece bazându-ne pe o simplă analiză logico - gramaticală a textelor legale aplicate rezultă că diferența dintre pozițiile tarifare 15.16 și 15.17 nu este dată de distincția produs simplu/ produs amestecat, cum eronat consideră autoritățile vamale ci de distincția dintre diferitele tipuri de transformare chimică la care este supus un produs sau componentele sale. Concret, poziția tarifară 15.16 din Sistemul Armonizat, are în vedere "grăsimi și uleiuri animale sau vegetale și fracțiunile lor hidrogenate parțial sau total, interesterificate, reesterificate sau eladineizate, chiar rafinate, dar preparate altfel", în vreme ce poziția tarifară 15.17 include "margarina, amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau uleiuri animale sau vegetale sau din fracțiuni ale diferitelor grăsimi sau uleiuri din acest capitol, altele decât cele de la poziția 15.16". Așadar, în această poziție tarifară, intră doar amestecurile de alte grăsimi și uleiuri decât cele care fac obiectul poziției 15.16. Cum cele hidrogenate fac obiectul poziției 15.16, este evident că și amestecurile de astfel de grăsimi și uleiuri (cum este ""), nu pot fi încadrate sub nici un motiv la poziția 15.17.
Argumentația e dovedită chiar de documentele emise de pârâtă (adresa nr.10115/14.04.2005 a T, citată în conținutul său). este un amestec căruia nu i s-a modificat textura sau structura cristalină, având compoziția specifică unei grăsimi vegetale hidrogenate, fără adaosuri, fapt care rezultă din certificatul de expertiză tehnică nr. CI 07-18---05.02.22, cu completările aduse prin adresa nr.3338/16.05.2005, documente emise de, laborator agreat de
Procesul - verbal nr.25636/2006 și adresa nr.34433/17.06.2005 privesc discuțiile din cadrul Organizației Mondiale a Vămilor purtate în anul 2005, asupra unui proiect de modificare a Sistemului Armonizat, iar această ultimă adresă este argumentul cheie al refacerii controlului vamal și stabilirii admise a datoriei vamale, deși ea a fost tăgăduită ca și temei legal. Or, în consecință, Taa plicat recurentei, un text fără valoare judiciară internațională (rezumat la "discuții"), la nivel național (nefiind adoptat în legislația internă - art.104 al. 1 din Regulamentul vamal) și în mod retroactiv (discuții din anul 2005 aplicate cu putere de lege unor importuri din anul 2004).
De altfel, aplicarea retroactivă a acestei adrese a fost anterior constatată și sancționată chiar de în deciziile nr.31 și 33 din anul 2006, dar organele vamale, în lipsa altor argumente, continuă să o invoce, dovadă suplimentară a faptului că ea a schimbat (retroactiv) practica organelor vamale în domeniu.
Este abuzivă, contrară principiului neretroactivității legii, invocarea Ordinului nr.878/2005, raportat la data transporturilor - 2004. C mult, textul nu este o notă explicativă, ci o decizie de interpretare (de aplicare individuală), cu privire la o anumită speță, excluzând orice analogie.
În baza adagiului "qui tacit, consentire videtur" și a necontestării de către, argumentele anterioare sunt valabile. Nu mai puțin raportul de expertiză extrajudiciară atestă aceeași încadrare a produsului în discuție.
În baza art.3041Cod procedură civilă a mai arătat că tribunalul nu a ținut cont de o probă esențială în cauză, raportul de expertiză extrajudiciară realizat, nepronunțându-se asupra pertinenței, concludenței și utilității sale și neexprimându-și punctul de vedere asupra achiesării sau respingerii sale.
A solicitat în consecință, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunilor introductive.
Și-a întemeiat recursul pe art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă, art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, criticând punctul de vedere al instanței, pentru că deși s-au invocat patru motive de nulitate, tribunalul a analizat sumar, neanalizând aceste vicii procedurale în contextul unei reacții adverse și vindicative a organelor vamale, ca urmare a cererii formulate și depuse cu doar 2 zile înainte, pentru restituirea sumelor. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, reiterarea textelor legale de către intimată se face trunchiat, în favoarea sa, favorizându-se astfel o interpretare eronată. A precizat în continuare textele invocate, în mod complet. Din interpretarea textelor legale incidente, rezultă indubitabil că, criteriul selecției în cele două clase tarifare este dat de procesul tehnologic la care a fost supus, prima clasă cuprinzând produsele prelucrate prin hidrogenare, interesterificare, reesterificare sau eladineizare, enumerarea fiind expres limitativă, în timp ce clasa secundă cuprinde produse care au fost testate și printr-o altă metodă - emulsionare, malaxare, texturare, etc. enumerarea fiind doar exemplificată. Nici susținerea că instanța de fond nu a menționat raportul de expertiză, pentru că nu și l-a însușit, nu este corectă, pentru că reprezintă o simplă deducție. Or, o hotărâre judecătorească trebuie să arate de ce se înlătură o probă. Raportul respectiv nu a fost analizat.
Pârâta intimată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tad epus concluzii scrise solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
În recurs, nu s-au administrat probe noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Bucureștis -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, dat fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Verificând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în primul rând, se constată că sentința civilă recurată este temeinic motivată, cuprinzând considerentele care au stat la baza soluției adoptate iar aceasta din urmă reprezintă o consecință logică a argumentelor care o preced ( a căror reluare nu se impune în acest context).
Totodată, este vădit neîntemeiată susținerea recurentei potrivit căreia motivarea instanței de fond prin care au fost încălcate viciile procedurale invocate, este sumară și confuză.
În fapt, instanța de fond a arătat că obiecțiunile recurentei reclamante privind efectuarea controlului în absența reprezentantului său, la sediul autorității vamale, emiterea actelor fiscale contestate tot în baza informațiilor care au fost avute în vedere la emiterea actelor anterioare și nesemnarea procesului - verbal de control de către membrii echipei de control, "nu constituie motive de nulitate absolută, neputând duce la anularea actelor administrative anulate, în lipsa dovedirii unei vătămări". De asemenea, tribunalul a constatat că "procesul - verbal de control poartă semnătura inspectorului -, nesubzistând nici motivul de anulare privind lipsa semnăturii".
Curtea reține că, în lipsa unor dispoziții speciale care să sancționeze cu nulitatea absolută sau relativă neregularitățile invocate de recurenta reclamantă, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă potrivit cărora "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s- pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Totodată, reprezintă o evidentă eroare materială, fără consecințe juridice, utilizarea de către instanța de fond a sintagmei "actelor administrative anulate", în loc de expresia "actelor administrative contestate", neexistând nici un argument logic pentru a considera acest aspect drept un element de motivare confuză.
Nu poate fi primită nici aserțiunea potrivit căreia menționarea cu pixul a diferenței de 67.316 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru taxele vamale și TVA, ar fi nelegală, deoarece nu există nici un text de lege care să interzică astfel de practică, iar potrivit art.265 Cod procedură civilă doar "adăugirile, ștersăturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecător, sub pedeapsă de a nu fi ținute în seamă", ceea ce nu este cazul în speță.
Prin urmare, având în vedere și faptul că prin sentința civilă recurată se arată clar că procesul - verbal de control poartă semnătura inspectorului -, instanța reține că nu este incident în speță cazul prev. de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a stabilit, pe de o parte, că soluționarea cauzei, este condiționată de lămurirea aspectului dacă încadrarea tarifară a produsului "" trebuie să se facă la poziția 15.16, astfel cum a procedat recurenta reclamantă, sau la poziția 15.17, astfel cum consideră organele vamale, iar pe de altă parte, că de esența poziției tarifare15.16 nu este ca produsul să nu fi fost modificat, ci ca grăsimea sau uleiul animal sau vegetal să nu fi fost amestecat cu un alt ulei sau o altă grăsime de un alt tip, în timp ce poziția tarifară15.17 conține, în principal, amestecuri sau preparate de mai multe grăsimi sau fracțiuni ale lor, situație în care produsul "", care este un amestec de două grăsimi hidrogenate, trebuie încadrat în poziția tarifară15.17.
Astfel, recurenta -. ROMANIA a derulat în perioada ianuarie - noiembrie 2004, o seri de operațiuni de import de "grăsimi vegetale în amestec (soia + palmier) hidrogenate", denumite "", pe care a încadrat-o la poziția tarifară 15.16 ( taxa vamală 11%).
În urma controlului ulterior efectuat de către organele autorității vamale, s-a constatat că, ROMANIA a încadrat în mod eronat acest produs la poziția tarifară 15.16, poziția tarifară corectă fiind 15.17.
Conform explicative ale Sistemului Armonizat, poziția tarifară 15.16 este intitulată:
15.16 - ȘI ȘI FRACȚIUNILE, PARȚIAL TOTAL, CHIAR, DAR ALTFEL.
"Această poziție cuprinde grăsimile și uleiurile animale sau vegetale care au suferit o transformare chimică particulară de tipul celor menționate mai jos și care nu au fost altfel preparate:
A) și uleiuri hidrogenate.
B) și uleiuri interesterificate, reesterificate sau elaidinizate."
În continuare este precizat expres:
" Totuși, această poziție nu cuprinde grăsimile și uleiurile și fracțiunile lor hidrogenate etc. care au suferit o preparare ulterioară (exemplificând în continuare o modalitate de "preparare ulterioară") cum este texturarea (modificarea texturii sau a structurii cristaline) în vederea utilizării alimentare (poziția 15.17).
De asemenea, potrivit explicative ale Sistemului Armonizat, poziția tarifară 15.17 este intitulată:
"15.17 -; PREPARATE ALIMENTARE DIN DIN DIN FRACȚIUNI ALE DIN ACEST CAPITOL, ALTELE DECÂT LE ȘI LE ALIMENTARE ȘI FRACȚIUNILE DE LA POZIȚIA 15.16."
Poziția cuprinde margarina și celelalte amestecuri și preparate alimentare de grăsimi sau uleiuri animale sau vegetale sau de fracțiunile diferitelor grăsimi sau uleiuri din aceste Capitol, altele decât cele cuprinse în poziția 15.16. În general, sunt amestecuri sau preparate lichide sau solide:
1) ale diferitelor grăsimi și uleiuri animale sau ale fracțiunilor lor;
2) ale diferitelor grăsimi sau uleiuri vegetale sau ale fracțiunilor lor; sau
3) ale grăsimilor sau uleiurilor animale și vegetale sau ale fracțiunilor lor, deopotrivă."
"Produsele acestei poziții ale căror grăsimi și uleiuri pot fi hidrogenate în prealabil, pot fi emulsionate și frământate sau tratate prin texturare"
"Principalele produse ale acestei poziții sunt:
A) -
B) sau preparate alimentare de grăsimi sau uleiuri animale sau vegetale sau de fracțiuni ale diferitelor grăsimi sau uleiuri din acest Capitol"
Din analiza explicative ale Sistemului Armonizat, rezultă, fără echivoc, că una din deosebirile esențiale dintre cele două poziții tarifare (15.16 și 15.17) este faptul că la poziția tarifară 15.16 este încadrată grăsimea și uleiul animal sau vegetal (nu amestecul) care a suferit o transformare chimică particulară de tipul celor anterior menționate (hidrogenare interesterificare, reesterificare sau elaidinizare), și care nu au fost altfel preparate, pe când la poziția tarifară 15.17 se încadrează margarina și celelalte amestecuri și preparate alimentare de grăsimi sau uleiuri animale sau vegetale sau de fracțiunile diferitelor grăsimi sau uleiuri ale capitolului 15, uleiuri care pot fi chiar hidrogenate în prealabil.
Având în vedere faptul că, produsul "" reprezintă un amestec de două grăsimi vegetale (ulei de palmier și ulei de soia) care au fost supuse în prealabil unei hidrogenări, în mod corect organele vamale au constatat că societatea recurentă reclamantă a încadrat în mod eronat acest produs la poziția tarifară 15.16.
În conformitate cu notele explicative de la poziția 15.17, care stipulează că produsele care se încadrează la această poziție sunt în general amestecuri și potrivit certificatului de expertiză tehnică emis de care precizează că produsul "" este un amestec grăsime de soia și palmier care au fost supuse unei hidrogenări, încadrarea produsului "" la poziția 15.17 este mai specifică decât încadrarea la poziția 15.16 folosită de societatea reclamantă și în deplină concordanță cu regula nr.3 din Regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat din Anexa nr.1 la Legea nr.98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor care precizează:
"Atunci când mărfurile ar putea fi încadrare la două sau mai multe poziții, prin aplicarea regulii 2 b), sau în orice alt caz, încadrarea se face după cum urmează:
a)poziția cea mai specifică are prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general".
Totodată, este vădit nejuridică susținerea recurentei potrivit căreia organele vamale ar fi aplicat în mod retroactiv adresa nr.34433/17.06.2005 a cu privire la obiect importate în anul 2004, având în vedere că această adresă nu reprezintă un act normativ (doar în privința acestora putându-se invoca principiul neretroactivității), ci doar o notă internă a, cu valoare interpretativă, prin care autoritatea vamală își îndruma funcționarii cu privire la interpretarea corectă a legii.
De altfel, se constată că și adresa nr.10115/14.04.2005 a T, invocată în apărare de către recurentă, a fost emisă ulterior efectuării importului, urmând, însă, a fi înlăturată nu pentru incidența principiului neretroactivității, ci ca urmare a faptului că reprezintă o eronată apreciere asupra modului de încadrare a produselor în pozițiile tarifare 15.16 și 15.17, astfel cum am demonstrat anterior.
În ceea ce privește critica recurentei privind nepronunțarea instanței de fond asupra raportului de expertiză extrajudiciară, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece prin considerentele hotărârii recurate s-a răspuns, implicit, la susținerile recurentei întemeiate pe acest raport, depus la dosarul instanței de fond.
Curtea constată că, în esență, problema fundamentală care se pune în cauză și cu privire la care s-a formulat un punct de vedere și prin raportul de expertiză extrajudiciară, este una de drept (de interpretare corectă a legii), iar nu tehnică (când ar fi necesară opinia unui expert), astfel că opinia expertului nu prezintă relevanță în cauză, ea fiind infirmată categoric de argumentele expuse anterior.
De altfel, concluzia eronată cuprinsă în raportul de expertiză extrajudiciară a fost favorizată de modul superficial în care s-a formulat obiectivul ei.
Potrivit art.169 Cod procedură civilă: "Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel". Așadar, expertiza se ordonă și se administrează în cursul procesului, instanța fiind obligată ca în cazul în care a admis acest mijloc de dovadă, să stabilească clar obiectivele, respectiv împrejurările de fapt asupra cărora i se cere expertului să-și exprime părerea sau să le constate ca specialist. Nu poate fi echivalată o astfel de expertiză extrajudiciară cu un înscris, pentru că natura juridică a lor, ca și probe, este diferită, fiecare încadrându-se într-o anumită categorie, predeterminată de probe. Dacă s-ar admite această echivalență, ar însemna că s-ar putea denatura scopul legiuitorului urmărit prin reglementarea distinctă, a fiecărei categorii de probe. De exemplu, s-ar putea înfrânge dispozițiile restrictive în materie de probe, cum ar fi inadmisibilitatea probei cu martori sau expertize în recurs, conform art.305 Cod procedură civilă.
Toate aceste considerente justifică înlăturarea raportului de expertiză extrajudiciară și modul în care instanța de fond a făcut acest lucru.
Pe cale de consecință, întrucât soluția instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă ROMANIA, împotriva sentinței civile nr.1979/23 06 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T-PRIN AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ȘI AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
/2 ex.
23.09.2009
Tribunalul București - Secția a IX-
Jud. fond:
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe, Voicu Rodica, Hortolomei Victor
