Anulare act administrativ . Decizia 974/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--21.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.974
Ședința publică din 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.627/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectoratul de Poliție al județului C-S, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.627/27.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a dispus disjungerea capetelor 3-6 ale acțiunii și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Reșița, a respins ca inadmisibile capetele 1-2 ale acțiunii formulate de reclamantul, împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C-
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului C-S și înregistrată sub nr.526/115/28.02.2008, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, solicitând ca prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună:
1-să se anuleze adresa nr.631/09.01.2008 emisă de Șeful IPJ C-S, prin care este încunoștințat că "apartamentul în care locuiește cu contract de închiriere nu poate fi vândut întrucât are destinația de locuință de intervenție";
2-să se anuleze adresa nr. 12094/12.02.2008 emisă de Șeful IPJ C-S, prin care acesta a respins recursul administrativ formulat în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004;
3-să se constate că apartamentul situat în Reșița Al. -A,.1,.2,.6, Jud. C-S, a cărui cumpărare a solicitat-o, face parte din apartamentele de serviciu vizate de Legea nr.562/2004, fiind individualizat în mod distinct de HG nr.1507/25.10.2006 și evidențiat pe completarea listelor Anexei nr.1 a HG. Nr.2333/2004, vânzarea imobilului în litigiu fiind autorizată în mod expres, prin hotărâre a guvernului;
4-să se constate că reclamantul este îndreptățit la cumpărarea apartamentului de serviciu ce i-a fost închiriat în calitate de ofițer de poliție, apartament evidențiat în CF 5692/Reșița Română, 5625 nr. top.205/11/.II/VI, situat administrativ în Reșița Al. -A,.1,.2,.6, Jud. C-S, fiind întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea acestui imobil;
5-să se oblige intimata să pună în discuția unei comisii special constituite în acest sens ( conform art.5 Anexa 2 din HG 2333/2004), cererea de cumpărare a apartamentului și să analizeze cererea ținând cont că este apartament de serviciu pretabil la înstrăinare, așa cum a statuat deja HG.nr.1507/25.10.2006;
6- să se dispună obligarea intimatei să soluționeze favorabil cererea, precum și la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că prin contractul de închiriere nr. 32024/26.08.2005, încheiat cu pârâta, i-a fost închiriat apartamentul situat administrativ în Reșița Al. -A,.1,.2,.6, Jud. C- acest apartament din anul 2000 iar anterior acestui apartament a avut închiriată de la același locator o garsonieră, care între timp a fost vândută chiriașului.
Este la zi cu plata chiriei și nu deține în proprietate o altă locuință și nu are nici el și nici soția o altă locuință de serviciu. Apartamentul pe care îl ocupă este o locuință de serviciu, așa cum dovedește prin anexa la HG 1507/25.10.2006, unde sunt publicate locuințele de serviciu aflate în administrarea MAI.
În baza dispozițiilor Legii nr. 562/2004 a formulat cerere de cumpărare a apartamentului, cerere înregistrată sub nr. 631/19.12.2007, însă prin adresa nr. 631/09.01.2008, emisă de Șeful Inspectoratului de Poliței al județului C-S, este încunoștințat că apartamentul nu poate fi vândut deoarece are destinația de locuință de intervenție.
Față de acest răspund a formulat recurs administrativ, la care a primit răspuns negativ prin adresa nr. 12094/12.02.2008, emisă de Șeful Inspectoratului de Poliței al Județului C-S, cu un conținut similar adresei anterioare.
Procedând, cu prioritate, la soluționarea excepțiilor de procedură și fond care fac de prisos analizarea fondului cauzei, conform dispozițiilor art. 137 al 1.pr.civ. instanța a reținut următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond absolută, peremptorie, care presupune ca instanța care a pronunțat hotărârea ce se invocă cu putere de lucru judecat, să fi analizat fondul cauzei.
Ori, în cauză, instanța, prin sentința civilă nr. 24/11.01.2008 pronunțată în dosar nr-, nu a analizat fondul cererii, ci a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.
Pe cale de consecință, instanța, în baza dispozițiilor art. 166.pr.civ. raportat la art. 1200-1201.civ. va respinge excepția autorității de lucru judecat.
În ce privește excepția de necompetență materială a Tribunalului C-S, instanța constată că reclamantul cere, în esență, prin capetele 3-6 ale acțiunii, obligarea pârâtului la vânzarea locuinței închiriate. Contractul de vânzare cumpărare a locuinței de serviciu reglementat de Legea nr. 562/2004 nu este un act administrativ, în sensul art. 2 al 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, astfel că cererea de chemare în judecată este de competența instanței de drept comun, un atare contract fiind unul civil. Competența de a analiza dacă locuința în litigiu este sau nu una de serviciu aparține aceleiași instanțe, care în funcție de destinația locuinței soluționează cererea de obligare la vânzarea acesteia.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat, în baza dispozițiilor art. 159 pct. 2.pr.civ. raportat la art. 1 pct. 1.pr.civ. capetele 3-6 ale cererii în favoarea Judecătoriei Reșița.
În ce privește capetele 1 și 2 ale acțiunii, prin care se solicită anularea unor adrese emise de Șeful IPJ C-S, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Adresele cu nr. 631/09.01.2008 și 12094/12.02.2008 emise de Șeful IPJ C-S, nu constituie acte administrative în sensul legii, ele nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice între reclamant și instituția respondentă, astfel că nu pot face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 1 al 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pe cale de consecință, instanța a respins ca inadmisibile primele două petite ale acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-
În motivarea recursului reclamantul a arătat, în esență, că i se refuză sistematic discutarea cererilor de cumpărare a apartamentului închiriat, în cadrul unei comisii constituite potrivit art.5 din HG nr.2333/2004, iar acest refuz trebuie analizat de o instanță de contencios administrativ, cererile sale fiind specifice contenciosului administrativ, refuzul discreționar al șefului Inspectoratului de Poliție al județului C-S de a i se vinde apartamentul închiriat în calitate de ofițer de poliție vătămându-l profund în drepturile sale, că a solicitat anularea unor acte administrative (petitele 1 și 2 din acțiune) și recunoașterea drepturilor pretinse ( petitele 3 și 4), iar Tribunalul C-S a declinat competența de soluționare către Judecătoria Reșița.
Recursul este nefondat.
Controlul jurisdicțional reglementat prin Legea contenciosului administrativ este exercitat numai asupra actelor administrative tipice (unilaterale) și actelor administrative asimilate ( contracte administrative, refuzul explicit sau tacit al autorităților publice de rezolvare a cererilor particularilor privitoare la drepturile și interesele lor legitime).
Având ca reper prevederile art.1 și 2 (1) lit.c din acest act normativ sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrativ exclusiv actele emise sau adoptate de autoritățile publice, în regim de putere publică.
Actele emise în regim de putere publică sunt acele acte supuse unui regim guvernat de prescripții normative specifice dreptului administrativ privitoare la formă, la procedura de adoptare la condițiile de valabilitate ale acestora, emitenții acționând întotdeauna în temeiul prerogativelor speciale cu care au fost învestiți în vederea realizării funcției executive a statului.
Curtea observă, că reclamantul pretinde recunoașterea dreptului la achiziționarea apartamentului pe care îl deține, ce decurge însă din calitatea sa de chiriaș, pretenția recunoașterii acestui drept fiind adresată pârâtului ca administrator/gestionar al locuinței de serviciu. Ceea ce prevalează nu este nici calitatea de autoritate publică a pârâtului și nici cea de funcționar public a reclamantului, părțile aflându-se într-un raport juridic de drept privat; reclamantul tinde să oblige Inspectoratul de Poliției al Județului C-S, în calitate de persoană juridică civilă să încheie un act de gestiune privată (contract de vânzare cumpărare a unui imobil), care este supus regulilor dreptului civil.
Prin urmare, constată Curtea, corect prima instanță a declinat soluționarea capetelor de cerere 3 și 4 din acțiune în favoarea Judecătoriei Reșița ca instanță de drept comun.
În ceea ce privește capetele 1 și 2 din acțiune, de asemenea, observă Curtea, instanța de fond a procedat corect respingându-le, refuzul recunoașterii dreptului pretins de reclamant, pentru a fi calificat ca act administrativ asimilat și deci, supus controlului jurisdicțional exercitat și baza Legii nr.554/2004, trebuind, de asemenea, să fie exprimat în regim de putere publică, conform celor de mai sus arătate de C, înscrisurile contestate în prezenta cauză nesatisfăcând însă această exigență legală.
În consecință, Curtea potrivit art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamantului formulat împotriva sentinței civile nr.627/27.05.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva Sentinței civile nr.627/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul C- S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 8.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR pentru JUDECĂTOR
- - - - - -
aflată în semnează
Vicepreședinte
GREFIER
- -
Red - 11.11.2008
Tehnored. /11.11.2008/ 2 ex.
Prima instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
