Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1034/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1034

Ședința publică de la 20 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti

JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu

JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta G, mpotriva sentinței numărul 154 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială G, lipsind intimatul reclamant

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, reclamantul Gas olicitat anularea hotărârii nr. 143/30.01.2007 emisă de - și a deciziei de imputație nr. 508/03.01.2007, emisă de

În motivarea acțiunii a susținut că prin decizia nr. 324/2006 a Gis -a acordat suma de 1500 lei pentru montarea și punerea în funcțiune a unei centrale termice, însă ulterior prin decizia nr. 508/2007 i s-a imputat suma acordată cu motivarea că nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 2 alin.2 din OUG nr. 91/2005.

A arătat reclamantul că a îndeplinit condițiile din lege, în vederea acordării ajutorului în sensul că încălzirea locuinței sale se face cu gaze naturale, că nu deținea la data înregistrării cererii centrală și avea un venit brut care se încadra în criteriile legale.

Pârâta Gaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii cu motivarea că reclamantul a beneficiat de ajutor bănesc fără a îndeplini condițiile prevăzute de art. alin.2 din OUG nr. 91/2005, respectiv nu a deținut sobă de teracotă.

A invocat îmbogățirea fără justă cauză.

Prin sentința nr. 1677 din data de 02.05.2007, a fost admisă acțiunea reclamantului, s-au anulat decizia de imputare și hotărârea emise de

S-a reținut la pronunțarea soluției că reclamantul nu este în culpă pentru acordarea ajutorului și că eventuala eroare aparține autorității pârâte.

A mai avut în vedere prima instanță că reclamantul a fost vătămat în drepturile și interesele sale, iar prin menținerea deciziei și hotărârii adoptate de pârâtă s-ar ajunge la situația în care acesta ar trebui să suporte consecințele unor deficiențe în activitatea instituțiilor statului.

Împotriva sentinței Tribunalului Gorja formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a precizat că reclamantul nu a îndeplinit cumulativ condițiile impuse art. 2 alin.2 din OUG nr. 91/2005, în sensul că nu deținea sobă de teracotă.

A precizat că, neavând dreptul la acordarea ajutorului, reclamantul s-a îmbogățit fără justă cauză.

Prin decizia nr.5879 din 10.10.2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât se impunea verificarea prin administrare de probe, în sensul de a se stabili dacă reclamantul a avut sobă de teracotă în locuință și dacă utiliza gaze naturale pentru încălzirea locuinței.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr-.

Prin sentința nr.154 din 12 februarie 2008, Tribunalul Gorj, Secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului G, a anulat hotărârea nr.143 din 30 ianuarie 2007 și decizia de imputare nr.508/03.01.2007, emise de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că nici salariații care au întocmit primele anchete sociale și nici petentul nu au încălcat nici o normă, iar proba indicată de instanța de control judiciar a se efectua este practic imposibilă, câtă vreme în prezent petenții și-au montat deja centrale termice și deci sobele nu mai există, chiar dacă existența lor ar fi putut fi dovedită la momentul respectiv.

Susținerea potrivit căreia trebuia ca petentul să dețină sobă de teracotă, s-a constatat că nu poate fi primită ca o condiție cumulativă, pentru că nici legea nu precizează acest termen.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta G, susținând că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art.2 alin.2 din OUG 91/2005, pronunțând o hotărâre contradictorie.

Recursul este fondat.

Prin OUG nr. 91/2005 s-a instituit programul de acordarea a unor ajutoare bănești populației cu venituri reduse care utilizează gaze naturale pentru încălzirea locuinței, în vederea creșterii eficienței consumului, siguranței și calității vieții.

Actul normativ a precizat categoriile de persoane îndreptățite să beneficieze de acest program, astfel în articolul 2 alin.2 sunt precizate condițiile în care se acordă ajutorul bănesc, respectiv utilizarea de gaze naturale pentru încălzirea locuinței venitul net lunar, precum și faptul că nu trebuie să dețină centrale termice individuale și să dețină sobe de teracotă.

În considerarea prevederilor legale enunțate mai sus Gaa probat prin decizia nr. 324/2006 reclamantului acordarea ajutorului bănesc, sub formă de bonuri valorice în cuantum de 1500 lei RON.

OUG nr. 91/2005 reglementează în art. 14 competența de monitoriza aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.

În exercitarea prerogativelor de monitorizare s-a constatat că s-a acordat greșit ajutorul bănesc reclamantului, deoarece acesta nu a îndeplinit cumulativ toate condițiile cerute de art. 2 alin.2 din OUG nr. 91/2005, situație în care s-a emis decizia de imputație nr. 508/2007.

Împotriva acestei decizii s-a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă prin hotărârea nr. 143/2007.

Curtea, verificând legalitatea deciziei de imputare și a hotărârii pronunțate în procedura prealabilă, constată că sunt legale.

Din probele administrate la instanța de fond rezultă cu evidență că reclamantul nu a deținut sobă de teracotă pentru încălzirea locuinței și nici nu a utilizat pentru încălzirea locuinței gaze naturale.

Motivarea instanței de fond privind culpa funcționarilor care au întocmit ancheta socială este eronată, după cum se va arăta în continuare.

Condițiile legii trebuiau cunoscute și respectate atât de către funcționarul care a întocmit ancheta socială și documentația în vederea acordării ajutorului, dar și de beneficiar.

În speța de față nu se pune în discuția cunoașterea legii ca principiu general și este vorba de cunoaștere în concret a legii pentru că reclamantul a întocmit o cerere și a depus actele necesare în susținerea acesteia fiind în cunoștință cu privire la temeiul în baza căruia a solicitat acordarea ajutorului, astfel în cuprinsul anchetei sociale se face referire la art. 6 din OUG nr. 91/2005, iar această anchetă este semnată de către solicitant, mai mult și cererea depusă de către reclamant este întocmită în baza OUG nr. 91/2005 iar solicitantul a arătat că deține sobă de teracotă.

În raport de probele analizate este evident că reclamantul a știut că solicită să i se acorde un ajutor bănesc, în temeiul unei legi și mai mult a știut și ce condiții trebuia să îndeplinească.

Eroarea funcționarilor care au aprobat cererea nu poate să-i profite reclamantului, pentru motivul mai sus enunțat, dar și pentru că, așa cum s-a susținut în motivele de recurs, s-ar ajunge la îmbogățirea fără justă cauză.

Ca principiu în Dreptul Civil român este instituită obligația de restituire atunci când are loc mărirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei peroane fără să existe o cauză legală a acestei îmbogățiri.

Faptul juridic al îmbogățirii fără temei juridic dă naștere obligației persoanei care și-a mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi către cel care și-a diminuat patrimoniul.

Eroarea funcționarului nu constituie cauză legitimă de mărirea a patrimoniului reclamantului, în detrimentul bugetului din ale cărui fonduri s-au alocat sume plătite reclamantului.

Deficiențele așa cum susține instanța de fond, s-au înregistrat într-adevăr și la nivelul autorității pârâte dar reclamantul este cel care știind că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege a beneficiat de greșeală funcționarului.

Prin acest mijloc, așa cum s-a arătat și mai sus s-a ajuns la mărirea patrimoniului reclamantului care a fost efectuată fără justă cauză așa încât beneficiarul devine debitorul obligației de restituire.

Legea reglementează în art. 14 și competența de monitorizare a aplicării prevederilor acesteia cu privire la acordarea ajutorului bănesc.

Din această reglementare decurge și dreptul celui care a acordat ajutorul de a verifica legalitatea măsurii, iar în caz contrar având la îndemână posibilitatea recuperării prejudiciului creat.

Având în vedere toate considerentele mai sus enunțate, în baza art. 3041și 312 recursul se va admite, se va modifica sentința primei instanțe și se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Gorj, împotriva sentinței nr. 154 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.

Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.-

LF/ 2 ex/27.05.2008

Jud.fond:

Președinte:Gabriela Carneluti
Judecători:Gabriela Carneluti, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1034/2008. Curtea de Apel Craiova