Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1062/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1062
Ședința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția de Muncă și Protecție Socială împotriva sentinței civile nr.215/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Avocata reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat în sumă de 3500 Ron și 510 lei reprezentând transport. Depune practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de ață constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.215/16.06.2008 Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie Arad, a anulat Decizia nr.6 /29 02 2008 și Hotărârea nr.3 /30 04 2008 adoptate de pârâtă, a obligat pârâta să emită nouă decizie prin care să acorde reclamantului drepturile prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990, precum și la plata către reclamanta a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din probele administrate, respectiv, sentințele nr. 2 / 9 01 1980 și nr.87 /27 04 1976 pronunțate de Tribunalul Militar Timișoara în dosar nr. 6 /1980 și nr.71/1976, Hotărârea nr. 3 /30 04 2008 și Decizia nr.6 / 29 02 2008, emise de Direcția de Muncă și Protecție Socială a jud. și susținerile părților, instanța reține în fapt că reclamantul a fost condamnat la 4 ani și respectiv la 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 354 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.
Potrivit art. 1 lit. din Decretul lege nr.118/1990, onstituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice.
În condițiile în care legea nu definește noțiunea de infracțiune politică și nici nu enumără explicativ infracțiuni cu caracter politic, revine instanței sarcina de a aprecia de la caz la caz, pe baza probelor administrate caracterul politic al infracțiunii pentru care persoana a fost condamnată și care a solicitat stabilirea drepturilor prevăzute de Decretul lege nr.118/1990.
Din motivarea sentințelor de condamnare a reclamantului pronunțată de Tribunalului Militar Timișoara rezultă că motivul pentru care reclamantul nu s-a prezentat la încorporare, l-a constituit convingerea religioasă a acestuia în calitate de membru al cultului Martorii lui, convingere care nu-i permite să satisfacă serviciul militar.
Prin Constituția din 1965 s-a prevăzut ca drept constituțional libertatea de conștiință și libertatea individuală a cetățeanului de a-și manifesta convingerile religioase în mod individual sau colectiv, cultul religios martorii lui nefiind interzis de lege în perioada în care reclamantul a fost condamnat.
Cu toate că libertatea convingerilor religioase era un drept constituțional, statul sancționa penal în perioada comunistă, neîndeplinirea serviciului militar obligatoriu, fără a da posibilitate legală adepților cultelor religioase care interziceau adepților lor efectuarea serviciului militar, o alternativă la prestarea acestui serviciu.
Prin neacordarea cetățenilor care datorită convingerilor religioase nu doresc și nu pot să presteze serviciul militar prin încorporare în unități militare, a posibilității de a presta acest serviciu în alte forme și prin aplicarea față de aceștia unor sancțiuni penale, s-a dat în fapt expresie politică regimului comunist de a nu se accepta decât doctrina partidului comunist de natură ateistă.
Pentru cetățenii credincioși ai diverselor culte religioase car e și-au exprimat în mod fățiș convingerile religioase și au suportat rigorile legii penale pentru acest motiv, condamnările suportate de aceștia au un evident caracter politic.
Cum reclamantul a executat două pedepse privative de libertate pentru o infracțiune politică, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit.a din Decretul lege nr.118/1990 având dreptul de a beneficia de drepturile ce decurg din acest act normativ în favoarea sa.
Față de aceste considerente, instanța în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să emită în favoarea acestuia decizie prin care să îi acorde drepturile și facilitățile prevăzute de Decretul lege nr.118/1990.
Fiind admisă acțiunea reclamantului, instanța a anulat Decizia nr.6 / 29 02 2008 și Hotărârea nr. 3 /30 04 2008, emise de Direcția de Muncă și Protecție Socială a jud. A, ca nelegale fiind adoptate cu nerespectarea dispozițiilor art. 1 lit. din Decretul lege nr.118/1990.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului
În motivarea recursului pârâta a arătat, în esență, că instanța de fond a acordat anumite drepturi fără a avea această competență, în cazurile de persecuție pentru motive de apartenență la un cult religios care interzicerea satisfacerea stagiului militar, cu este cazul reclamantului, competență avea comisia ce funcționează în baza OUG nr.214/1999 și numai în baza deciziei emise de către această comisie se poate solicita recunoașterea drepturilor prevăzute de Decretul Legii nr.118/1990.
Recursul este nefondat.
În temeiul OUG nr.214/1999 se poate obține de către orice persoană îndrituită o decizie prin care comisia instituită în acest scop să constate calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. O astfel de decizie poate fi utilizată de către persoanele care pretind recunoașterea drepturilor conferite de Decretul Lege nr.118/1990. Cu toate că, decizia respectivă reprezintă o probă a persecuției suferită de o persoană, obținerea deciziei în discuție nu este o condiție obligatorie pentru ca o persoană să se bucure de beneficiul actului normativ reparatoriu, Decretul Lege nr.118/1990.
Este în logica OUG nr.214/1999 ca persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă să beneficieze de drepturile prevăzute în Decretul Lege nr.118/1990, astfel cum se prevede expres în art.7 din ordonanța amintită, dar textul legal menționat invocat de către pârâtă în recurs nu se poate interpreta în sensul în care aceasta o face, respectiv că numai posesorul unei decizii obținute pe baza ordonanței poate beneficia de dispozițiile Decretului Lege nr.118/1990, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens.
Prin urmare, persoanele care solicită recunoașterea beneficiului Decretului Lege nr.118/1990 pot face dovada persecuției cu orice mijloace de probă, potrivit Codului d e procedură civilă.
Curtea observă că, prima instanță nu și-a depășit competența substituindu-se unui organ administrativ, așa cum susține recurenta, pentru că nu a emis tribunalul o decizie în baza OUG nr.214/1999, ci dimpotrivă cu respectarea dispozițiilor Codului d e procedură civilă, pe baza probelor administrate, instanța de fond a făcut o corectă aplicare prevederilor Decretului Lege nr.118/1990. În acest sens, tribunalul a reținut că autoritățile comuniste în pofida normei constituționale ce recunoștea libertatea de conștiință a oricărui cetățean român, inclusiv pe aceea de a-și manifesta convingerile religioase, l-au condamnat pe reclamant la o pedeapsă privativă de libertate pentru neprezentarea la încorporare, ignorând perceptele religioase specifice cultului creștin "Martorii lui " care îi interziceau reclamantului, ca practicant al acestui cult, să efectueze stagiul militar.
În consecință, Curtea potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.215/16.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea o obligă pe pârâta recurentă la cheltuieli de judecată intimatului reclamant, în sumă de 4010 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr.215/16.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad.
Obligă pe pârâta recurentă la cheltuieli de judecată intimatului reclamant, în sumă de 4010 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 22.10.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.-3.12.2008
Tehnored. /10.12.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Victoria Catargiu, Mircea Ionel
