Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1066/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1066/CA/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - împotriva sentinței nr. 165/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentanta intimatei pârâtă, consilier juridic, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din data de 15.09.2009.
Se constată că recurenta reclamantă, prin avocat, a comunicat la dosar, prin fax, note de ședință, prin care invocă excepția lipsei calității de reprezentant a DGFP O și DGFP A pentru DGFP
Reprezentanta intimatei pârâtă solicită respingerea excepției ca nefondată și învederează instanței că prin decizia penală nr. 419/2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-au admis recursurile declarate și ca urmare sentința penală nr. 154/2009 a Judecătoriei Craiovaa fost casată, cauza fiind trimisă primei instanțe în vederea continuării judecății.
Declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului, asupra excepției urmând a se pronunța odată cu recursul.
Reprezentanta intimatei pârâtă solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj în dosarul nr- reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGFP D:
1. Anularea Deciziei nr. 1222/07.07.2008 emisă de directorul executiv al pârâtei.
2. Obligarea directorului executiv să emită un act administrativ prin care să o renumească pe reclamantă în funcția deținută anterior.
În motivare se arată că, în mod greșit s-a dispus suspendarea sa din funcția publică pe considerentul că fost trimisă în judecată de către DNA pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, având în vedere faptul că ea nu a fost condamnată definitiv, ci se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție.
În al doilea rând, este criticată decizia pe motiv că nu a fost sesizată comisia de disciplină cu privire la îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către reclamantă și nici nu i-a fost aplicată vreo sancțiune disciplinară anterior suspendării raportului său de serviciu, reclamanta îndeplinindu-și atribuțiile privind analiza și aprobarea cererilor de rambursare a TVA în conformitate cu actele normative în vigoare, respectiv Circulara -/2002 emisă de MFP.
În drept s-au invocat dispozițiile art.54 lit. din Legea 188/1999, art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, art. 23 pct. 8 din Constituția României și art. 6 paragraful 2 din CEDO.
Pârâta DGFP Dad epus întâmpinare (fila 12) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât suspendarea a intervenit de drept, această sancțiune operând la momentul trimiterii în judecată a reclamantei.
Prin Încheierea nr. 4567/05.12.2008, ÎCCJ a admis cererea pârâtului și a dispus strămutarea pricinii la Tribunalul Alba, instanță pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 05.01.2009.
Prin sentința administrativă nr. 165/CAF/2009, Tribunalul Albaa respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, în considerente reținându-se că sancțiunea suspendării operează de drept la momentul trimiterii în judecată și nu la momentul condamnării definitive, iar prin decizia atacată directorul executiv al pârâtei DGFP D nu a dispus suspendarea, ci a constatat suspendarea de drept, neimpunându-se sesizarea anterioară a comisiei de disciplină.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii sale.
În motivarea recursului se susține că, prin respingerea acțiunii a fost lipsită de efecte prezumția de nevinovăție, nefiind condamnată definitiv, nu s-au respectat normele de drept comunitar ce trebuie aplicate cu prioritate, respectiv, Regulamentul nr. 96/2004 cu privire la asigurarea unui nivel minim de subzistență pe toată perioada de suspendare, nefiind îndeplinite condițiile suspendării unui act administrativ.
În drept s-a invocat art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât decizia contestată a fost emisă ca urmare a intervenirii suspendării din funcția publică, reclamanta beneficiind de posibilitatea solicitării suspendării actului administrativ, prin Decizia nr. 2058/2008 a Curții de Apel Craiova fiind respinsă cererea sa de suspendare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
În drept, art. 115-118.pr.civ.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor invocate, raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1.civ. curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a DGFP O și DGFP A pentru DGFP D, invocată de recurentă, curtea o apreciază ca nefondată în măsura în care DGFP O nu a apărat interesele intimatei în prezentul recurs, iar DGFP Aap rimit un mandat de reprezentare așa cum rezultă din adresa ANAF nr. -/16.04.2009.
În condițiile în care infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și în formă continuată pentru săvârșirea căreia reclamanta - a fost trimisă în judecată în dosarul nr- al Judecătoriei Craiova, în calitate de inculpată, face parte din categoria infracțiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciu, fiind prevăzută printre cele reglementate expres de art. 54 alin. 1 lit. h din Legea nr. 188/1999, în mod corect, s-a reținut de către prima instanță că sunt întrunite cerințele art. 86 alin. 2 și art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999 privind suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public.
Raportat la dispozițiile art. 86 alin.2 și 3 din actul normativ sus-menționat, suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține, ca urmare a trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. încetează în momentul dispunerii achitării sau încetării procesului penal, urmând ca funcționarul public respectiv să-și reia activitatea în funcția publică deținută anterior, fiindu-i achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare și existând posibilitatea acoperirii prejudiciului material.
Astfel, în măsura în care fapta imputată reclamantei nu este o abatere disciplinară care să justifice sesizarea comisiei de disciplină competente, nu sunt fondate susținerile reclamantei privind încălcarea prezumției de nevinovăție arantată în procesul penal, iar suspendarea de drept a raportului de serviciu nu poate fi asimilată unei sancțiuni disciplinare sau administrative.
De asemenea, nr. R 189/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională în materie administrativă nu este incidentă în cauză întrucât obiectul prezentei cauze nu l-a constituit suspendarea executării deciziei contestate, iar în condițiile în care reclamanta poate încheia un contract individual de muncă pe perioada suspendării nu se poate invoca imposibilitatea asigurări mijloacelor de subzistență cu încălcarea normelor comunitare.
Nu pot fi reținute nici afirmațiile reclamantei cu privire la dispariția motivului ce a atras suspendarea raportului de serviciu deoarece sentința penală prin care s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare a fost casată, în urma admiterii recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DNA-Serviciul Teritorial Craiova și DGFP O, cauza fiind trimisă Judecătoriei Olt pentru continuarea judecății.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele de recurs invocate în fapt nu subzistă, sentința atacată fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței nr. 165/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a DGFP O și DGFP A pentru DGFP D, invocată de recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. / 4 ex./12.11.2009
Jud. fond
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
